Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1121/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1121
Ședința Publică de la 05.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 3: Alina Pănescu
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1, împotriva sentinței comerciale nr.3055 din 20.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A COOPERATIVEI MEȘTEȘUGĂREȘTI, ROMTELECOM SA și SC C & R INTERNAȚIONAL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea constatând că recurenta a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr.13161/2001, pe rolul Tribunalului București, creditoarea reclamantă Asociația Națională a Cooperativei Meșteșugărești a solicitat declanșarea procedurii reorganizării și lichidării împotriva debitoarei SC C & AT. INTERNATONAL SA, invocând o creanță în sumă de 22.131.596 lei
Prin încheierea de la 17.06.2002, Tribunalul Bucureștia admis cererea creditoarei; în temeiul art.31 alin.7 din Legea 564/1995 a dispus deschiderea procedurii reorganizării și lichidării judiciare; a dispus notificarea hotărârii; a obligat debitoarea să depună actele prevăzute de art. 26 din lege; a desemnat administrator judiciar.
Prin încheierea de la 12.05.2003, Tribunalul a dispus, în temeiul art.59 alin.5, art.75 și art.77 din lege deschiderea procedurii falimentului; a ridicat debitoarei dreptul de a-și conduce activitatea și de a dispune de bunurile sale; a desemnat lichidator judiciar.
În raportul final de activitate, depus de către lichidatorul judiciar la termenul din 20.10.2003, s-a reținut incidența dispozițiilor art.124 alin.1 lit.a și d din lege, învederându-se că din analiza documentelor depuse la dosar de către Administrația Finanțelor Publice sector 1 rezultă că debitoarea nu a desfășurat o activitate economică conform normelor legale în vigoare, în sensul că administratorii și cenzorii au folosit bunurile și creditele societății în folosul propriu, cauzând un prejudiciu creditorilor în sumă totală de 8.849.291.435 lei; administratorii și cenzori au ținut o contabilitate fictivă făcând să dispară documente contabile, nu au procedat la ținerea unei contabilității conforme cu legea.
Prin cererea înregistrată la 20.10.2003, creditoarea Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății debitoare, în temeiul dispozițiilor art.124 alin.1 lit.a, b, d, și e din Legea 64/1995.
În motivarea cererii au fost reluate concluziile lichidatorului judiciar așa cum au fost menționate în raportul final de activitate.
Prin încheierea de la 20.10.2003, pronunțată în dosar 13161/2001 Tribunalul Bucureștia dispus închiderea procedurii, în temeiul art.118 din Legea 64/1995, a dispus notificarea măsurii; a dispus radierea societății debitoare; a disjuns judecarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, formulată în temeiul art.124 din lege.
După disjungere, prin cererea înregistrată la 24.11.2003, creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 1 formulat cerere de atragere a răspunderi patrimoniale, împotriva administratorilor și cenzorilor societății, cerere întemeiată pe dispozițiile art.124 alin.1 lit. d din lege.
În motivarea cererii s-a susținut, în esență ca starea de insolvență a societății se datorează conduitei culpabile a pârâților administratori care au ținut o contabilitate fictivă, în ultimii trei ani anteriori deschideri proceduri neînregistrând la organele financiare evidențele fiscale, conform legii.
Prin încheierea de la 03.10.2004, Tribunalul a luat act de renunțarea la judecarea cererii formulată de Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești UCECOM, in conformitate cu art.246 pr.civ.
Prin sentința comercială nr.3055/20.11.2006, pronunțată în dosar -, Tribunalul Bucureștia respins cererea creditoarei Administrației Finanțelor Publice sector 1 B ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut ca răspunderea patrimonială prevăzută de legea insolvenței poate interveni numai atunci când se dovedește legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat creditorilor, prin art.138(124) din lege nefiind instituită prezumția de culpă a administratorilor societății; s-a mai reținut că răspunderea administratorului este o răspundere personală ce intervine în condițiile generale ale răspunderii delictuale conform art.998 - 999 cod civil și numai în condițiile în care faptele săvârșite au determinat starea de insolvență.
Instanța a reținut și faptul că din cuprinsul cererii formulate de creditoare nu a rezultat în concret care sunt faptele imputabile pârâților raportat la prevederile art.138 din lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 1, invocând motive de nelegalitate ce se circumscriu dispozițiilor art.304 pct.9 pr. civ.
Au fost reiterate prevederile legale care susțin cererea de atragere a răspunderi patrimoniale raportat la art.138 alin.1 lit.d, art.1, art.5 și art.11 alin.1 din Legea 82/1991 art.73 și 185 alin.1 din Legea 31/1990.
S-a susținut ca din cuprinsul art.138 (124) din legea insolvenței, rezultă cu claritate ca faptele săvârșite de administratorii societății trebuie să contribuie la determinarea stări de insolvență pentru a angaja răspunderea patrimonială nefiind necesar ca acestea să fi determinat insolvența societății; s-a mai susținut că din modul de redactare al art. 138(124,137) alin.1 lit. d din lege rezultă ca simplul fapt constând în neîntocmirea contabilității în conformitate cu legea, întocmirea unei contabilități fictive sau sustragerea documentelor contabile determină atragerea răspunderii patrimoniale fără a fi necesară probarea întrunirii condițiilor cerute de probarea răspunderii civile de drept comun.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește dispozițiile incidente cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către sector 1 la data de 24.11.2003, întrucât se referă la prevederi de drept substanțial apreciază că cererea de atragere a răspunderi patrimoniale se circumscrie art.137 alin.1 din Legea 64/1995, potrivit cărora judecătorul sindic poate dispune cu privire la răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere care au contribuit la determinarea stări de insolvență nu care au determinat starea de insolvență.
Astfel, va supune analizei cererea luând in considerare exclusiv dispozitiile art.137 alin.1 lit.d invocat expres, reținând că din cuprinsul motivelor cererii de atragere a raspunderii patrimoniale precum și din cele cuprinse în recursul formulat, rezultă cu certitudine că acest motiv de atragere răspunderi patrimoniale a fost avut în vedere de creditoare la sesizarea instanței.
Raspunderea reglementata de art.138 din Legea 85/2006 nu reprezinta o extindere a procedurii insolventei asupra membrilor organelor de conducere, ci una personala, care intervine in situatia in care, prin savarsirea unei fapte dintre cele enumerate de textul de lege, s-a cauzat insolventa societatii.
Raspunderea civila instituita prin art.137alin. 1 din lege este o raspundere delictuala speciala ce se subsumeaza dispozitiilor art.998 - 999 cod civil precum si conditiilor de exceptie prevazute de legea insolventei.
In cazul in care se solicita antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorului societatii, chiar daca raporturile juridice stabilite intre acesta si societate sunt guvernate de dispoziiile art.71 -72 din Legea 31/1990, raspunderea, in temeiul art. 137 alin.1 din lege nu se circumscrie raspunderii civile contractuale.
In consecinta, raspunderea administratorului societatii debitoare va fi analizata ca raspundere delictuala pentru fapta proprie, situatie in care se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta prejudiciului, a faptei ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul reprezentat de cauzarea starii de insolventa, fapta sa fi fost savarsita cu vinovatie.
In cauza nu s-a probat savarsirea cu vinovatie a faptei, afirmandu-se in mod gresit ca opereaza prezumtia de culpa, pornind de la afirmatia ca raporturile juridice deduse judecati sunt guvernate de contractul de mandat.
In mod corect instanta de fond a retinut ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.137 alin.1 lit.d din lege.
Potrivit acestor dispozitii se poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei sa fie suportata de membrii organelor de conducere, care au contribuit la starea de insolventa, prin faptul că au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara documentele contabile sau au tinut contabilitatea conform legii.
Împrejurarea nedepunerii declaratiilor fiscale aferete ultimilor trei ani anteriori deschidrii procedurii nu este de natura sa determine atragerea raspunderii patrimoniale, pe de o parte pentru ca omisiunea inregistrarii situatiilor contabile la organele fiscale nu constiuie, in sine, o dovada a neindeplinirii obligatiei de organizare si conducere a contabilitatii si, pe de alta parte, nu s-a probat legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciul constand in contibuirea la ajungerea în insolventă a societății.
Recurenta s-a limitat a formula afirmatii generale, fara a produce dovezi concludente si pertinente, iar sarcina probei, conform art.1169 cod civil incumba celui ce face o sustinere in fata judecatii.
Simpla invocare a prevederilor art.137 din lege nu este de natura a atrage, in mod necesar raspunderea membrilor organelor de conducere, căci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumte legala de vinovatie si raspundere in sarcina membrilor organelor de conducere ale societatilor debitoare, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca prin faptele savarsite s-a cauzat insolventa societatii.
In consecinta apreciaza, legală sentința atacată nefiind întrunite cerințele art.304 pct.9 pr.civ astfel că, in temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1, împotriva sentinței comerciale nr.3055 din 20.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A COOPERATIVEI MEȘTEȘUGĂREȘTI, ROMTELECOM SA și SC C & R INTERNAȚIONAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 5.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 14.10.2009
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Izabela Dolache, Alina Pănescu
