Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1153/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1153R
Ședința publică de la 28.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.2073/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, intimata-debitoare GRUP prin lichidator judiciar EURO și intimata-creditoare INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 16 și intimatul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 17, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-pârât, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimatul-pârât, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât instanța de fond a motivat în fapt și în drept respingerea cererii formulată de creditoare, aceasta având obligația dovedirii întrunirii cumulative a disp. art.138 din Legea nr.85/2006. Învederează faptul că societatea și-a încetat activitatea în anul 2003, iar în anul 2004 fost dizolvată de drept. Depune la dosar note scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât, prin avocat, învederează faptul că în motivele de recurs nu se face nici o referire directă la persoana lui, acesta de altfel necontribuind în nici un fel la încetarea activității societății. Solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele expuse prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2073/07.05.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 cu acordul și al creditorului Inspectoratul TERITORIAL D Muncă B, privind atragerea răspunderii personale pentru suportarea pasivului societății debitoare GRUP de către pârâtul administrator și de către pârâtul asociat și a dispus, închiderea procedurii de insolvență împotriva societății debitoare, radierea acesteia din evidența B, notificarea și publicarea hotărârii în vederea efectuării mențiunilor necesare, respectiv plata onorariului lichidatorului judiciar și a cheltuielilor de procedură din fondul prevăzut de art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța soluția respingerii acțiunii întemeiată în drept pe dispozițiile art.138 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a reținut în esență, cu raportare la litera d din lege, că nu s-a dovedit întrunirea elementelor privind fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâților, neregulile privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, trebuind să cauzeze insolvența debitoarei, nefiind probat că fapta nedepunerii declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul statului a condus la starea de insolvență.
Prima instanță a mai constatat că în cauză nu pot fi reținute în sarcina pârâților nici săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 literele a și e, deoarece nepredarea către lichidator a bunurilor constând în stoc de marfă constituit din consumabile, care au o valoare modică în sumă de 6.237 mii lei, nu a putut cauza starea de insolvență.
Măsura închiderii procedurii declanșată împotriva societății debitoare fost adoptată în temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006, în raport de inexistența de bunuri în patrimoniul debitoarei de natură a acoperi creanțele și cheltuielile administrative ale procedurii.
Împotriva sentinței fondului a declarat recurs creditoarea-reclamantă Administrația Finanțelor Publice Sector 3, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. pe prevederile Legii nr.85/2006, ale Legii nr.31/1990, ale art.1540 și 1082 cod civil și ale art.374 Cod comercial.
În motivarea căii de atac recurenta a susținut în esență următoarele argumente:
-prima instanță a respins în mod greșit acțiunea, deși în cauză s-a dovedit că societatea debitoare până la data de 21.02.2007 când a fost deschisă procedura, a depus raportarea contabilă numai pentru perioada ianuarie - decembrie 2003, fără a fi depuse raportările contabile aferente anilor 2004, 2005 și 2006, faptă care poate fi încadrată în prevederile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006;
-răspunderea pentru neîndeplinirea acestei obligații revine pârâților, ea fiind reglementată, conform art.72 și art.73 alin.2 din Legea nr.31/1990, potrivit regulilor referitoare la mandat, iar potrivit art.1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol dar și pentru culpa comisă în executarea mandatului, mandat care este prezumat a fi oneros, conform art.374 Cod comercial;
-în cazul răspunderii contractuale culpa pârâților este prezumată potrivit art.1082 Cod civil cu raportare la art.138 din Legea nr.85/2006, o societate comercială neputând funcționa viabil, în situația în care administratorul acesteia manifestă dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății;
-reprezentantul statutar al societății nu a îndeplinit nici obligația reglementată prin art.28 din Legea nr.85/2006, de a pune la dispoziția lichidatorului documentele contabile în vederea verificării și formulării unui punct de vedere cu privire la apariția stării de insolvență, aspect consemnat în raportul de activitate depus la data de 06.06.2007;
-administratorul debitoarei a menținut în funcțiune în mod fictiv societatea, în detrimentul creditorului bugetar, ceea ce a condus la acumularea de datorii la bugetul statului, cauzând astfel prejudiciul reclamat și intrarea în insolvență societății;
-reprezentantul debitoarei a omis cu bună-știință, îndată ce a observat că societatea se află în iminentă stare de încetare de părți, să solicite declararea procedurii, faptă sancționată de Legea nr.85/2006;
-există raport de cauzalitate între incapacitatea de plată și fapta administratorului debitoarei, care a manifestat un dezinteres total pentru îndeplinirea dispozițiilor legale privind administrarea societății, aceste fapte determinând prejudicierea creditorilor înscriși în tabelul creanțelor.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, modificarea sentinței fondului, în sensul admiterii cererii privind suportarea de către intimații-pârâți a întregului pasiv al societății debitoare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din 30.09.2008 intimatul pârât a solicitat respingerea recursului, arătând în esență că nu a avut nici o funcție executivă în cadrul societății falite, care să îi confere puteri de execuție asupra documentelor contabile, în sarcina sa neputând fi reținută nici una din faptele reglementate prin literele a-g ale articolului 138 din Legea nr.85/2006.
Respingerea recursului ca neîntemeiat a fost cerută și de către intimatul-pârât prin notele scrise depuse la data de 28.10.2008, fiind detaliate considerentele de fapt și de drept, care în opinia părții, reflectă legalitatea și temeinicia sentinței comerciale atacată.
Nici una din părțile în litigiu nu a solicitat admiterea de probe în calea de atac.
Examinând sentința comercială pronunțată de prima instanță, prin prisma criticilor formulate, Curtea va respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că, deși creditoarea-recurentă și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile literelor a și e ale articolului 138 din legea privind procedura insolvenței, întreaga motivare de fapt și de drept se bazează exclusiv pe neîntocmirea/nedepunerea unor documente contabile, aspecte circumscrise faptei reglementată prin litera dan ormei de procedură.
Nici în timpul primei judecăți și nici în calea de atac, inițiatoarea cererii introductive nu a precizat concret, săvârșirea de către pârâții intimați a vreuneia din faptele instituite prin art.138 literele a și e, nemaipunându-se în discuție dovedirea comiterii acestora.
În privința faptei sancționată prin dispozițiile art.138 lit.d, în mod justificat prima instanță a constatat că, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 nu probat că prin neîntocmirea și nedepunerea situațiilor contabile, fapte imputate pârâților chemați în judecată, a fost cauzată starea de insolvență a societății debitoare, deci legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul reclamat.
Pe acest aspect, Curtea reține că, nereprezentarea legilor privind ținerea evidențelor contabile ori nedepunerea documentelor contabile la solicitarea lichidatorului judiciar, nu atrage automat răspunderea personală patrimonială prevăzută de art.138 lit.d, dacă nu se dovedește că prin aceste fapte omisive a fost generată starea de insolvență a debitoarei și în continuare, prejudicierea culpabilă a intereselor creditorilor înscriși la masa credală, creditoarei-recurente revenindu-i sarcina probei conform art.1169 Cod civil.
Deși neregularitățile evocate constând în neîntocmirea și nedepunerea raportărilor contabile, celorlalte acte cerute prin art.28 din legea insolvenței, se pot încadra în conținutul literei daa rticolului 138, în fapt, creditoarea-recurentă s-a limitat numai a le invoca prin cererea introductivă, ca de altfel și prin cererea de recurs, într-o manieră generală, urmată de citarea prevederilor cuprinse în legea societăților comerciale, a regulilor mandatului comercial oneros, etc, nesolicitând însă probe pentru a dovedi în mod corect și cumulativ, fapta determinată, prejudiciul specific și mai ales raporturile de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, condiții obligatorii specifice răspunderii civile speciale instituită prin art.138 din Legea nr.85/2006.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei privind răspunderea prezumată a administratorului societății debitoare, natura juridică a răspunderii prevăzută prin art.138 lit.d, fiind aceea a răspunderii civile delictuale, pentru care trebuie probată întrunirea cumulativă și a condițiilor reglementate prin art.998 - 999 Cod civil.
Dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990 invocate de recurentă, privind răspunderea contractuală pe bază de mandat, sunt aplicabile exclusiv răspunderii administratorului în raport cu societatea comercială unde a îndeplinit funcția respectivă, nu însă și în cazul răspunderii față de terți având drept cauză juridică prevederile art.138 din legea insolvenței.
În privința intimatului pârât, asociat al debitoarei, creditoarea-recurentă nici măcar nu a indicat faptele și actele de administrare săvârșite de acesta și care cad sub incidența dispozițiilor art.138.
În opinia Curții, fapta administratorului societății de a nu se adresa cu o cerere pentru a fi supusă persoana juridică prevederilor legii insolvenței, nu este de natură a antrena răspunderea patrimonială în condițiile art.138, percepția iminentei insolvenței sau a existenței acestei stări, ținând de factorul subiectiv de apreciere al fiecărei persoane fizice, cu atât mai mult cu cât obligația formulării cererii de deschidere a procedurii intervine atunci când a apărut deja starea de insolvență, ori aceasta este iminentă, pe când faptele reglementate prin art.138 au în vedere situația anterioară constatării incapacității de plată.
În considerarea celor expuse, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat și va lua act că intimații-pârâți nu au solicitat cheltuielile de judecată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.2073/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, intimata-debitoare GRUP prin lichidator judiciar EURO și intimata-creditoare INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Ia act că intimații-pârâți nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 24.11.2008
Tehnored. - 24.11.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea, Elena Mincu
