Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1156/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1665/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1156
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței comerciale nr.3363 din data de 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - -EX SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR EURO, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ I și PRIMĂRIA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul prin avocat, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul legal stabilit.
Având cuvântul pe cereri prealabile și pe probe, intimatul prin avocat, arată că nu are cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă intimatului cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, Tribunalul București în mod legal și temeinic a constatat că nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr.3363 /12.06.2009 a Tribunalului București Secția a VII-a Comercială, s-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de Comitetul creditorilor prin președinte I împotriva pârâtei .
În baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - -EX SRL.
În motivare se arată că creditoarea nu a probat săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.d din legea insolvenței.
În lipsa unor probe certe, împrejurarea că debitorul nu a depus actele prev. de art.28 din lege în termenul prevăzut de art.35, ori că nu a depus raportările fiscale la organele fiscale nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea în insolvență a debitoarei. Or, în speță, reclamantul creditor nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
aduse pârâtului constând în dezinteres și pasivitate în administrarea firmei, lipsă de preocupare pentru funcționarea normală și în condiții de legalitate a persoanelor juridice, concretizate în neplata datoriilor către creditori, nu sunt sancționate de art.138. Jurisprudența nu a validat astfel de cereri care au invocat drept temeiuri de fapt managementul defectuos, continuarea abuzivă a unei exploatări deficitare, urmărirea încasărilor propriilor creanțe, neplata creanțelor bugetare, nedepunerea rapoartelor de administrare financiară, neînregistrarea în contabilitate a datoriilor față de buget.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. creditoarea în calitate de președinte al Comitetului creditorilor
Deși societatea a înregistrat pierderi, pârâtul a dispus continuarea activității în interes personal. Indiferent de cauza instalării stării de insolvență administratorul societății avea obligația de a efectua o infuzie de capital pentru redresare economică.
Sunt îndeplinite condițiile cerute de legea specială pentru atragerea răspunderii, respectiv prejudiciul, fapta ilicită și legătura de cauzalitate, constând în dezinteresul arătat în ce privește funcționarea normală a societății.
Administratorul societății nu a urmărit datoriile societății, nu a ținut o contabilitate conformă cu Legea 82/1991, lipsind o evidență a activelor care prin vânzare ar fi putut să-și achite datoriile.
Fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d) rezultă din rapoartele lichidatorului judiciar, în sensul că pârâtul nu a procedat la depunerea actelor contabile ale societății debitoare.
Fapta ilicită delictuală a pârâtului este materializată sub forma omisiunii depunerii actelor prevăzute de legea insolvenței.
Cererea formulată în calitate de președinte al comitetului creditorilor ar fi trebuit admisă la instanța de fond.
Intimatul s-a prezentat în instanță prin avocat și nu a depus întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
Invocarea dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia pentru eventualul management defectuos, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Natura juridică a răspunderii administratorului societății debitoare aflată în insolventă fată de creditorii acesteia nu este una contractuală, întemeiată pe mandat, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși al cărei mandatar este administratorul, nu și în raport cu creditorii sociali, terți față de contractul de mandat, față de aceștia din urmă răspunderea găsindu-și temeiul în dispozițiile de drept comun privind răspunderea civilă delictuală, ale cărei elemente nu sunt, de altfel, întrunite în speță.
Instanța de fond a apreciat corect probele administrate în dosar și a reținut că nu erau incidente dispozițiile privind răspunderea patrimonială a administratorului societății debitoare pentru pasivul acesteia.
Din probele dosarului nu rezultă cauzarea stării de insolventă și nici săvârșirea uneia din faptele enumerate imperativ în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, între care nu sunt cuprinse managementul defectuos al societății ori omisiunea de a efectua infuzie de capital, ori de a recupera creanțele sociale.
In absența altor elemente probate de recurentă, simpla nedepunere a bilanțurilor contabile și a raportărilor financiare semestriale de către pârâtul intimat nu este de ajuns pentru a se reține în sarcina acestuia răspunderea civilă întemeiată pe litera d) sau c) a art.138 privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, atâta timp cât nu s-a dovedit cauzarea stării de insolventă a societății debitoare.
In conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței comerciale nr.3363 din data de 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - -EX SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR EURO, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ I și PRIMĂRIA.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 2.11.2009
Tehnored. - 4.11.2009
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa, Viorica Trestianu
