Anulare licitație. Decizia 1159/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1571/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1159R
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, -, împotriva sentinței civile nr.75 F din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - - PRIN LICHIDATOR.INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, - ROMANIA SRL și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții prin avocat cu delegație la fila 26 din dosarul -al Secției a IX-a Civilă a Curții de APEL BUCUREȘTI și intimata prin avocat, cu delegație la fila 22 din dosarul -al Secției a IX-a Civilă a Curții de APEL BUCUREȘTI, lipsind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimata - - - prin lichidator a depus la dosar întâmpinare.
Recurenții prin avocat, depun la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantumul legal stabilit.
Apărătorul recurenților arată că au luat cunoștință de întâmpinarea formulată de intimata - - prin lichidator.
Având cuvântul pe cereri prealabile și pe probe, părțile prezente prin reprezentanți, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă părților cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții prin avocat, solicită în temeiul art. 304 pct. 7. admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că instanța de fond în hotărârea pronunțată a arătat motive contradictorii. Arată că procedura vânzării acestor bunuri este reglementată numai în sens generic prin codul d e procedură. Lichidatorul recunoaște că nu a îndeplinit legal licitațiile, nefiind afișate anunțurile de vânzare. Lichidarea tuturor bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului sindic. În concluzie, solicită admiterea recursului cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul Călărași în sensul anulării licitației și a procesului verbal de licitație. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform întâmpinării depuse la dosar. Recurenții solicită anularea licitației motivând că ei erau îndreptățiți la cumpărarea acestor apartamente în mod preferențial, au formulat o cerere în acest sens în 2005 în fața unei autorități care, la acel moment nu era competentă.
Arată că în mod corect judecătorul sindic a aplicat în speța de față legea specială, în această cauză nu se completează legea specială cu legea dreptului comun. Mai mult, lichidatorul trebuie să urmărească obținerea de venituri cât mai mari. În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Călărași ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.75/F/24.02.2009 Tribunalului Călărași în dosarul nr- (nr.vechi 3120/C/2008), s-a luat act de renunțarea reclamanților, și la judecarea acțiunii formulate împotriva pârâtei - ROMANIA SRL.
S-au respins excepțiile tardivității, lipsei de interes și inadmisibilității acțiunii reclamanților invocate de pârâta.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților - prin lichidator judiciar, precum și.
Reclamanții au fost obligați la cheltuieli de judecată către pârâta - - - 1603,30 lei și către pârâta - Romania SRL - 2023 lei.
În motivare s-a reținut că reclamanții au avut calitatea de chiriași a patru apartamente situate în blocul de locuințe aparținând - - până la data de 31.12.2006, când le-au expirat ultimele contracte de închiriere, însă au continuat să locuiască în acestea până la data introducerii acțiunii și ulterior.
În data de 10.10.2007, prin încheierea pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Călărași, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva - -.
În data de 14.05.2008, prin încheiere s-a aprobat raportul cu privire la modul de vânzare a bunurilor debitoarei, cu acordul adunării creditorilor din 12.05.2008, în sensul vânzării în bloc (teren plus construcție) prin licitație publică potrivit art.116, 117 și 120 alin.2 din Legea nr.85/2006, a imobilului în care se află cele 4 apartamente ocupate de reclamanți.
Acțiunea depusă de reclamanți nu este întemeiată. Modalitățile de valorificare prevăzute de Legea nr.85/1992 și de Legea nr.85/2006 sunt diferite. Sunt reglementate atât obligativitatea valorificării unor bunuri din averea debitoarei aflată în faliment către titularii contractelor de închiriere (conf. Lg.85/1992), în contradicție cu reglementarea imperativă a art.116 din Legea insolvenței, care prevede că bunurile din averea aceleiași debitoare, fără nicio diferențiere, vor fi vândute prin licitație publică, negociere directă, ori o combinație a celor două modalități, în vederea maximizării averii debitoarei.
Dacă în condiții normale de vânzare către chiriași a locuințelor la prețuri preferențiale ar exista o justificare de justiție socială a Lg.85/1992, în cazul în care societatea proprietară a acestor locuințe se află în procedură de faliment, nu este firesc să valorifici bunuri la prețuri mici în raport cu valoarea de piață, în timp ce creditorii societății își diminuează în acest fel considerabil posibilitatea de recuperare a creanțelor.
Dispozițiile art.149 din Legea 85/2006 se completează cu regulamentul CE 1346/2000 referitor la procedura de insolvență.
Jurisprudența CEDO, în aplicarea art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, a statuat constant asigurarea unui just echilibru între respectarea dreptului individual de proprietate și respectarea intereselor generale ale societății.
Nici critica reclamanților privind neincluderea de către lichidatorul judiciar în raportul cuprinzând propunerile de vânzare a bunurilor debitoarei, a modalității de vânzare prin negociere directă, nu este întemeiată, deoarece dispozițiile Legii 85/2006 conduc la concluzia că lichidatorul, sub controlul judecătorului sindic, are putere de apreciere și, în consecință, o opțiune între cele două modalități alternative de vânzare, opțiune bazată exclusiv pe analiza de preț, pe "randamentul" obținut prin vânzare directă comparativ cu cel al licitației, deci decizia se ia doar cu scopul de a maximiza prețul obținut prin vânzare și implicit gradul de acoperire al masei credale.
Opțiunea lichidatorului nici nu este cenzurabilă de către instanță, atâta vreme cât art.11 alin.2 din Legea 85/2006 prevede că deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității lor doar de către creditori prin organele acestora, iar raportul respectiv a fost aprobat de adunarea creditorilor din 12.05.2008.
Dispozițiile art.504 alin.3 din pr.civ. nu pot fi reținute ca fiind aplicabile vânzării, în condițiile în care lichidatorul a întocmit un regulament de licitație în care era prevăzută necesitatea efectuării unui anunț publicitar printr-un ziar, astfel încât neafișarea publicității de vânzare la sediul primăriei, nu atrage anularea licitației, pentru că această dispoziție legală din pr.civ. nu se completează (nefiind compatibilă) cu dispozițiile Legii 85/2006.
Nici încălcarea dispozițiilor art.118 alin.4 din Legea 85/2006 de către lichidatorul judiciar nu poate fi reținută, întrucât se aplică exclusiv vânzării prin negociere directă, nu vânzării la licitație, cum este cea organizată în data de 27.06.2008 a cărei anulare s-a cerut prin acțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, în temeiul art.304 pct.7 și 9 din pr.civ. cu următoarele motive:
Hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Pe de o parte s-a reținut că neafișarea publicației de vânzare nu atrage anularea licitației, întrucât dispozițiile din pr.civ. sunt incompatibile cu cele ale Legii 85/2006.
Când a motivat însă excepția inadmisibilității acțiunii, s-a motivat în sens contrar, că măsurile luate de lichidatorul judiciar pot fi contestate potrivit art.399 și următoarele din pr.civ.:
Hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Împrejurarea că scopul lichidatorului judiciar ar fi fost maximizarea averii debitorului, este fără relevanță juridică sub aspectul nelegalității vânzării și nu acoperă nulitatea vânzării făcute cu încălcarea legii.
Chiar dacă nu ar fi putut fi opus dreptul câștigat în temeiul Legii 85/1992, ar fi existat posibilitatea de a participa la licitația făcută de lichidatorul judiciar. Faptul că s-a formulat solicitarea de a se vinde apartamentele la prețul contabil neamortizat, nu schimbă datele cauzei.
Lichidatorul judiciar nu se poate situa în afara legii, în sensul unei licitații după liberul arbitru, art.116 alin.1 din Legea 85/2006 stabilind controlul judecătorului sindic.
Publicația de vânzare s-a efectuat în mod nelegal, într-o fițuică locală din C, nu într-un ziar de largă circulație, cu încălcarea art.504 alin.4 din pr.civ.
Motivarea instanței că au expirat contractele de închiriere este greșită, operând tacita relocațiune. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest mijloc de apărare.
Recursul a fost legal timbrat cu taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu următoarele motive, redate în esență:
Contractele reclamanților recurenți în baza cărora au dobândit dreptul de locațiune au expirat încă din 2006, fiind încheiate pe o perioadă determinată de 5 ani.
Cererea înregistrată sub nr.4198/23.05.2005, prin care reclamanții au solicitat cumpărarea imobilului, a fost introdusă la o instituție care nu avea calitatea de proprietar asupra imobilului, respectiv la Administrația Finanțelor Publice L - Gară.
Raportul pentru vânzarea bunurilor debitoarei la licitație publică a fost aprobat de adunarea creditorilor, iar prin încheierea din 14.05.2008 de către judecătorul sindic.
Intimata susține că a câștigat legal licitația și a achitat prețul, devenind adjudecatară și deci proprietara bunurilor.
Dispozițiile art.118 alin.4 din Legea 85/2006 nu erau aplicabile în speță, ci doar în cazul unei vânzări directe.
legal calitatea de locatari, nici nu mai exista vocația de potențiali cumpărători ai imobilului conf. art.1 din Legea 85/1992.
Motivarea instanței de fond este coerentă, amplu argumentată, în litera și spiritul legii.
Reclamanții nu pot pretinde vânzarea prin negociere directă. În recurs însă susțin că intenționau să participe la licitație și să cumpere bunul la prețul pieței, nu contra unui preț derizoriu în rate, cum au susținut în acțiunea introductivă, cerere nouă care nu ar putea fi formulată direct în recurs.
Procedura de vânzare a fost legală, transparentă, permițând maximizarea valorii încasate din vânzare.
Judecătorul care a soluționat cererea era competent în temeiul disp. art.11 alin.1 lit.k din Legea 85/2006, neavând niciun temei de a se abține de la judecarea acestei cereri incidentale.
Chiar dacă ar fi operat tacita relocațiune, lichidatorul judiciar a restituit reclamanților sumele plătite pentru folosința spațiilor cu mare întârziere, de altfel, și li s-a adus la cunoștință că nu există intenția adjudecatarei de a mai încheia alte contracte de închiriere, fiind deci îndeplinită condiția legală a concediului (art.1436 alin.2, 1437 Cod civil).
A depus la dosar întâmpinare și lichidatorul judiciar al debitoarei, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Dispozițiile Legii 85/2006 nu se completează cu art.504 alin.3 din codul d e procedură civilă, pentru că este o lege specială.
Potrivit regulamentului de desfășurare a licitației, orice persoană ar fi putut să se înscrie la licitație până la data de 26.06.2008, ora 14. Reclamanții recurenți au avut cunoștință cu două zile înainte de data licitației, având posibilitatea de a se înscrie la aceasta.
Singura cerere de achiziționare a apartamentelor în care locuiau, a fost adresată de către reclamanți Administrației Finanțelor Publice L Gară și nu lichidatorului judiciar.
Obligația de a vinde imobilul către chiriași subzista doar cât bunul imobil se mai afla în patrimoniul social. Or, debitoarea era dizolvată înainte de începerea procedurii de insolvență, astfel că nu mai putea înstrăina apartamentele care au format obiectul licitației.
Cererea de a li se vinde apartamentele în speță la valoarea contabilă amortizată, vine în contradicție cu art.116 din Legea 85/2006, în sensul de a se urmări maximizarea averii debitorului.
Publicarea în ziar a anunțului privind condițiile de supraofertare era obligatorie doar în cazul vânzării prin negociere directă, nefiind deci aplicabile dispozițiile art.118 alin.4 din Legea 85/2006.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
Prin încheierea din 10.10.2007, pronunțată în dosarul - al Tribunalului Călărași, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei - -.
A fost întocmit un raport de expertiză tehnică de evaluare a imobilului bloc de locuințe format din 4 apartamente situat în Comuna, Județul C aflat în patrimoniul debitoarei, menționându-se că apartamentele erau ocupate de chiriași respectiv de către reclamanții recurenți, și.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a întocmit un raport privind propunerea de vânzarea în bloc (teren + construcție) a imobilelor amplasate în comuna, Județul C în temeiul art.116, 117 și 120 alin.2 din Legea 85/2006 sub nr.165/12.05.2008, acesta fiind aprobat de Adunarea creditorilor din 12.05.2008 și ulterior, de către judecătorul sindic, prin încheierea de ședință din 14.05.2008, pronunțată în dosarul - al Tribunalului Călărași.
La licitația publică din data de 27.06.2008 s-a înscris un singur participant, intimata, fiind desemnată câștigător adjudecatar conform proceselor verbale nr.205, 206, 207 și 208/27.06.2008 pentru cele 4 apartamente, plus terenul aferent din care este compus imobilul în speță.
Ulterior, s-au încheiat și procesele verbale de adjudecare nr.1, 2, 3, 4 din 23.07.2008.
Reclamanții recurenți ocupă apartamentele din imobilul înstrăinat la licitație publică în virtutea unor contracte de închiriere încheiate cu debitoarea - -, ultimele încheiate în data de 31.12.2005.
Aceștia s-au adresat Judecătoriei Lehliu Gară cu solicitarea de a li se recunoaște drepturile prevăzute de Legea 85/1992, respectiv de a li se vinde preferențial apartamentele în litigiu, dosarul aflându-se în curs de soluționare la această instanță, care va aprecia asupra legalității temeiniciei acestei cereri.
În ce privește criticile aduse de reclamanți, sub aspectul legalității licitației publice desfășurate în data de 27.06.2008 în dosarul de faliment, se constată următoarele:
Dispozițiile art.149 din Legea 85/2006 stabilesc că normele acestei legi se completează în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă.
Legea 85/2006 este o lege specială în raport cu alte legi care au ca obiect de reglementare formele de executare silită cum este cazul Codului d e procedură civilă, în sensul aplicării prioritare a dispozițiilor legii insolvenței în ce privește procedura specială de executare silită concursuală și egalitară, în vederea recuperării creanțelor asupra averii debitorului, fără a se exclude însă completarea cu dispozițiile de drept comun atunci când nu este cazul unor derogări.
Astfel, în ce privește publicațiile de vânzare, în vederea desfășurării licitației publice, se constată că în Legea 85/2006, nu există dispoziții speciale, derogatorii, găsindu-și aplicabilitatea dispozițiile de drept comun ale art.504 alin.3 și alin.4 din codul d e procedură civilă, care stabilesc cu valoare imperativă necesitatea de a se afișa publicația de vânzare atât la locul unde se află imobilul urmărit, cât și la sediul primăriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul și se stabilește, de asemenea, obligația de anunțare a vânzării la licitație într-un ziar de largă circulație.
Nu s-ar putea reține inaplicabilitatea acestor texte legale din rațiunea incompatibilității lor cu textele din Legea 85/2006, din moment ce în art.116 alin.1 din Legea insolvenței se stabilește expres obligația în sarcina lichidatorului de a facetoate demersurilede expunere pe piață într-o formă adecvată a bunurilor din averea debitorului, în vederea maximizării valorii averii acestuia.
Prin regulamentul de vânzare întocmit de lichidator nu se putea prevedea în mod legal o derogare de la textele legale menționate, din moment ce succesul metodei de vânzare prin licitație publică depinde în foarte mare măsură de publicitatea efectuată, în vederea atragerii unui număr cât mai mare de participanți, care oferă și șansa obținerii celor mai bune prețuri.
Or, deși chiar în cuprinsul publicației de vânzare, însuși lichidatorul judiciar menționează ca loc de afișare "sediul Primăriei comunei, imobilul care se vinde și locul desfășurării licitației", în realitate nu a procedat la afișarea publicațiilor de vânzare nici la sediul primăriei, nici la sediul imobilului vândut la licitație publică, chestiune recunoscută în interogatoriul luat la instanța de fond (filele 44-45) din dosarul Tribunalului Călărași și ulterior prin concluziile formulate în recurs.
De asemenea, publicarea anunțului de vânzare la licitație publică efectuat prin " de C", un ziar cu răspândire locală, nu îndeplinește cerințele art.504 alin.4 pr.civ. care prevede necesitatea apelării la publicitatea printr-un ziar de largă circulație.
Procedându-se astfel, s-a produs o vătămare a intereselor reclamanților recurenți, care astfel, deși locuiau în imobilul respectiv, nu au putut lua cunoștință în timp util, de data licitației publice pentru a se putea eventual înscrie.
Constatând că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, în baza art.3041pr.civ. și art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată în parte, în sensul că va admite acțiunea pentru motivele expuse anterior și va dispune anularea licitației din data de 27.06.2008, precum și a procesului-verbal de licitației din data de 27.06.2008, nemaifiind utilă analizarea celorlalte motive expuse în cererea de recurs și acțiunea introductivă.
Urmează a fi menținute dispozițiile sentinței recurate privind renunțarea judecății împotriva pârâtei - ROMANIA SRL și soluționarea cheltuielilor de judecată față de aceasta, precum și soluționarea excepțiilor invocate de pârâta .
În temeiul art.274 pr.civ. și art.129 pr.civ. se va lua act că recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul formulat de recurenții, -, împotriva sentinței civile nr.75 F din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - - PRIN LICHIDATOR.INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, - ROMANIA SRL și.
Modifică sentința recurată în parte, în sensul că admite acțiunea și în consecință:
Dispune anularea licitației din 27.06.2008 precum și a procesului verbal de licitație din data de 27.06.2008.
Menține dispozițiile sentinței recurate privind renunțarea la judecată împotriva pârâtei - România SRL și soluționarea cheltuielilor de judecată față de aceasta, precum și soluționarea excepțiilor invocate de pârâta.
Ia act că recurenții nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 2.11.2009
Tehnored. - 4.11.2009
2 ex.
Tribunalul Călărași - Secția Civilă
Președinte -
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa, Viorica Trestianu
