Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 118
Ședința publică din 12 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, împotriva sentinței civile nr. 1.317/ din 8 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C‑S privind pe debitoarea intimată & COM, prin lichidator judiciar
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s‑a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin sentința civilă nr. 1.317/ din 8 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T, în calitate de lichidator judiciar, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, în calitate de asociat și administrator social și, în calitate de asociat, pentru suma de 3.722 lei (RON), cu titlu de creanță înscrisă la masa credală a debitoarei & COM, debitoare societate comercială care se află în procedura falimentului instituită prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în contradictoriu cu creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, în condițiile prevăzute la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, stabilindu‑se că nu rezultă din nici un înscris existent la dosar că pârâții, în calitatea lor de administrator social și asociat al debitoarei, au săvârșit anterior datei deschiderii procedurii, vreuna din faptele ilicite prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 care să fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență,
Având în vedere că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, declarând recurs cu invocarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii și implicit a admiterii cererii de chemare în judecată formulată de lichidatorul falitei împotriva foștilor administratori, respectiv, cu motivarea că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății, membrii de conducere, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, arătând că:
Indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii (art. 32 alin. 1și 2 din Legea nr. 64/1995 și ulterior art. 27 alin. 1 și alin. 2), situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor;
În condițiile în care lichidatorul nu s-a pronunțat în sensul încălcării normelor contabile de către administrator și nu a găsit lipsuri în gestiunea sau în contabilitatea societății, nu era necesar un administrator strălucit ca să întreprindă demersurile necesare stabilirii stării de insolvență a societății, ajungând ceea ce doctrina caracterizează drept minimă diligența și cea ce art. 1080 cod civil statuează, respectiv că diligența ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligații este întodeauna aceea a unui bun proprietar;
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540 Cod civil potrivit cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului și de asemenea, că potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate;
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie;
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite și aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art. 138 din Legea 85/2006, republicată;
În cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial;
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborate cu art. 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială;
Prejudiciul produs există, constând din însăși creanța, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată;
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat;
De asemenea, recurenta arată că își însușește punctul de vedere al lichidatorului, apreciind incidente în speță și prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Văzând că lichidatorul judiciar a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței iar pe fond antrenarea răspunderii materiale a administratorilor sociali, arătând că nu s‑a putut întocmi bilanțul contabil de lichidare întrucât reprezentanții debitoarei nu au predat evidența contabilă a debitoarei falite și nu au făcut dovada că au ținut o astfel de evidență,
Reținând în drept că potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin săvârșirea anumitor fapte anume prevăzute de textul lege respectiv,
Că potrivit aceluiași text de lege și comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea menționată și răspunderea amenință să se prescrie,
Că, în fapt, prima instanță a fost sesizată cu o atare acțiune de către lichidatorul judiciar cererea acestuia fiind însă respinsă,
Considerând, raportat la termenii în care este redactat recursul că, sub un prim aspect, creditoarea recurentă nu are calitatea de a se substitui lichidatorului judiciar, criticând respingerea cererii formulată de către acesta,
Că de asemenea, cererea de a se dispune angajarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății debitoare, pentru un alt temei decât acela avut în vedere în primă instanță este, pe de o parte, făcută de o persoană fără calitate, respectiv de un creditor și nu de către comitetul creditorilor și, pe de altă parte, inadmisibilă, pentru că este o cerere nouă, prohibită de dispozițiile art. 316, combinat cu art. 294 Cod procedură civilă,
Că prin urmare, în aceste condiții, recursul este neîntemeiat și, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, împotriva sentinței civile nr. 1.317/ din 8 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S privind pe debitoarea intimată & COM, prin lichidator judiciar
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./3.03.2008
Primă instanță - Tribunalul C-
Judecător
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
