Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 120/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 120
Ședința publică din 12 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 1331/JS din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare, reprezentată prin lichidator judiciar Reșița și cu intimatul pârât.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru creditoarea recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta creditoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul antrenării răspunderii materiale a administratorului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1331/JS din 8 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Reșița, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de asociat unic și administrator social, pentru suma de 2.866 lei reprezentând creanță înscrisă la masa credală a societății debitoare, care se află în procedura falimentului, în condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința comercială nr.748/JS din 26 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a constatat că debitoarea se află în stare de insolvență și în consecință, împotriva sa s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței instituită prin Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.
Pentru administrarea procedurii falimentului, din procedura simplificată a insolvenței, a debitoarei societate comercială prin aceiași sentință comercială a fost desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în insolvență, Reșița.
Astfel cum s-a mai precizat, de către reclamantul lichidatorul judiciar se învederează că pârâta, în calitatea sa de administrator social, se face vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute la art.138 alin.(1), lit.d din Legea nr.85/2006, și care au condus la ajungerea debitoarei "", în starea de insolvență.
S-a motivat că în pricina dedusă judecății, de către reclamantul lichidator-judiciar, nu s-a făcut dovada, în concret, care sunt faptele ilicite în sensul prevederilor art.138 alin.(1) lit.d) din Legea nr.85/2006, care au fost săvârșite de către pârâtul -, în calitatea sa de administrator social al debitoarei, care să fie anterioare datei de 26 aprilie 2007 și că aceste fapte au avut ca și o consecință directă ajungerea debitoarei societate comercială în starea de insolvență(încetare de plăți)
Pârâtul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei și nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la pretențiile și susținerile formulate de către reclamantul lichidator judiciar prin cererea de chemare în judecată.
S-a specificat că nu rezultă din nici un înscris existent la dosarul cauzei, că pârâtul - în calitatea sa de administrator social, să fi săvârșit anterior datei deschiderii procedurii insolvenței, vreuna dintre faptele, prevăzute la art.138 alin.(1), lit.d) din Legea nr.85/2006, care să fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență sau de natură a se dispune atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului societății debitoare. Așa fiind, instanța a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul lichidator-judiciar, împotriva pârâtei, în calitate de administrator social, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei societate comercială, în faliment.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicitând modificarea sentinței comerciale nr. 1331/JS/08.11.2007 ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond a se dispune antrenarea răspunderii materiale a administratorului social în persoana numitului, și obligarea acestuia la plata sumei de 2.866 lei, reprezentând creanțe bugetare.
S-a menționat că potrivit art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: - d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. De asemenea, art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată, statuează că administratorii sunt răspunzători față de societate, printre altele, și pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, în prezent Legea nr. 85/2006.
S-a arătat că administratorul societății debitoare, d-nul, nu a depus la dosarul de insolvență documentele contabile la lichidatorul judiciar, astfel că lichidatorul nu a putut să întocmească bilanțul contabil de lichidare. De asemenea, administratorul social nu a ținut evidența contabilă potrivit legii și nici nu a făcut dovezi în acest sens, ceea ce face ca în speță să fie incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. d) din noua Legea nr. 85/2006, instituția creditoare având o creanță nerecuperată în cuantum de 2866 lei.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea C-S sentinței comerciale nr. 1225/JS din 11 octombrie 2007 Tribunalului C-S se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a numitului -, fost administrator social al debitoarei falite, însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele prevăzute la lit. a-
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Lichidatorul judiciar Reșița a formulat la data de 19.09.2007 o cerere (filele 56-57), prin care a solicitat judecătorului-sindic din cadrul Tribunalului C-S, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea insolvenței, antrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator al debitoarei, a pârâtului, considerând că această normă este incidentă în speță.
Prima instanță a apreciat că cererea lichidatorului nu poate fi admisă deoarece răspunderea civilă întemeiată pe articolul menționat, fiind o răspundere civilă delictuală specială (atipică), trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de acest text să răspundă cu averea persoană pentru datoriile societății pe care au condus- În prezenta cauză practicianul, deși a invocat prevederile art. 138 alin. 1 lit. d), nu a dovedit prin probe certe și concludente fapta imputată pârâtului, culpa acestuia și raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea societății debitoare în stare de încetare de plăți.
Așa cum s-a arătat, acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi promovată numai de administratorul judiciar ori lichidatorul numit în cauză sau, în cazurile prevăzute de alin. 3, de comitetul creditorilor și nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală. În speță, lichidatorul judiciar, deși a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei, el nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar instituția creditoare a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Susținerile recurentei în sensul că legiuitorul, prin art. 73 din Legea societăților comerciale, ar prevede în mod expres posibilitatea oricărui creditor să solicite antrenarea răspunderii administratorului social vinovat de ajungerea debitoarei în stare de încetare de plăți nu sunt întemeiate, interpretarea dată de creditoare prevederilor menționate fiind una eronată.
Așadar, norma cuprinsă în art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, nu poate fi interpretată în sensul invocat de recurenta creditoare, ea reglementând doar faptul că acțiunea în răspundere aparține și creditorilor societății, care, însă, o vor putea exercita numai în condițiile prevăzute de actuala Lege a insolvenței, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere.
Față de cele reținute în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 1331/JS din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare, reprezentată prin lichidator judiciar Reșița și cu intimatul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 1331/JS din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare, reprezentată prin lichidator judiciar Reșița și cu intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /07.03.2008
Dact. /10.03.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
