Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1217/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 913/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1217
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta comitet creditor prin președinte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.633/05.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și intimatele creditoare SC LEASING SRL și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCA.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr.633/05.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de Comitetul creditorilor debitoarei SC SRL prin președinte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
În temeiul articolului 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, notificarea hotărârii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și ORC, precum și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
Potrivit articolului 136 din lege, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, dispunându-se și plata remunerației lichidatorului judiciar în sumă de 2.000 lei și a cheltuielilor de procedură în cuantum de 700 lei din fondul prevăzut de articolul 4 alin. 4 din lege.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reținut că nedepunerea cu regularitate a situațiilor financiare la instituțiile abilitate nu este o cauză de atragere a răspunderii în temeiul Legii nr.85/2006, sancțiunile ce se aplică pentru neîndeplinirea acestor obligații fiind prevăzute de legile speciale - Legea nr.31/1990, Legea nr. 82/1991. Nu s-a dovedit că simplul fapt al administratorului de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, ar duce în mod obligatoriu societatea în faliment, fără mai proba legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel, s-a apreciat că nu sunt elemente care să fie încadrate în situațiile prevăzute de articolul 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Cu privire la propunerea de închidere a procedurii făcută de lichidatorul judiciar, instanța de fond a reținut că societatea debitoare nu deține bunuri în patrimoniu, care pot fi valorificate. Având în vedere că nu sunt temeiuri pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului, procedura de insolvență nu se impune a fi continuată, nefiind alte măsuri de adus la îndeplinire.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs în termen, motivat, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de recurs că în speță sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv faptă ilicită, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
S-a mai invocat că indiferent de faptul că pârâta, în calitate de administrator, a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilității, situație care a cauzat prejudicierea creditorilor, creîndu-se legătura de cauzalitate între fapta ilicită a reprezentantului societății debitoare (că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu prevederile legale) și prejudiciul creat (cauzat recurentei și celorlalți creditori prin neplata datoriilor) ce constă în dezinteresul arătat în ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/2006, ale Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr. 82/1991 republicată.
În cauză, nu s-au depus întâmpinări.
Examinând recursul declarat în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, de dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă și ale Legii nr.85/2006, Curtea apreciază că acesta nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru angajarea răspunderii, potrivit articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a - g ale articolului 138 din lege.
Răspunderea persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, poate fi atrasă numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; astfel natura juridică a răspunderii persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale.
Față de cele arătate rezultă că existența raportului de cauzalitate între faptele persoanelor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii și starea de încetare de plăți trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată.
Deși s-a susținut că debitoarea nu figurează cu declarații și raportări contabile pentru perioada 2005- 2007, în mod corect instanța de fond a reținut că nedepunerea cu regularitate a situațiilor financiare la instituțiile abilitate nu este o cauză de atragere a răspunderii în temeiul Legii nr. 85/2006.
Nu se poate reține că prin nedepunerea actelor contabile societatea a ajuns în stare de insolvență, nefiind probată legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor articolului 1169 Cod civil, părțile trebuiau să facă elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, în temeiul articolului 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de către Comitetul Creditorilor prin președinte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta Comitetul Creditorilor prin președinte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 cu sediul în B, sector 2, str. -, nr. 39, împotriva sentinței comerciale nr.633/05.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în C, str. -, nr. 4,. 55, Republica M, intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR cu sediul în B, sector 2,--25,. 3 și în B, sector 1,-,. 2 și intimatele creditoare SC LEASING SRL cu sediul în B, sector 6,- și INSPECTORATUL TERITORIAL D E munca B cu sediul în B, sector 4,--3.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică din data de 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
05.11.2009
.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci, Adriana
