Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1293/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIAL

DECIZIA COMERCIAL NR. 1293

Ședința public de la 20 octombrie 2009

Curtea constituit din:

PREȘEDINTE: Rodica Zaharia

JUDECTOR - - -

JUDECTOR - - -

GREFIER - - -

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.2262 /27.04.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII a Comercial, în contradictoriu cu intimații, - SRL - PRIN LICHIDATOR și - SA.

La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint recurenta prin consilier juridic, cu delegația la dosar, lipsind celelalte prți.

Procedura legal îndeplinit.

S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț,dup care:

Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pe cererea de recurs.

Recurenta prin consilier juridic, solicit admiterea recursului, s se constate c societatea debitoare a ajuns în încetare de plți datorit conduitei culpabile a administratorului, modificarea sentinței recurate și admiterea cererii în temeiul art. 138 din leg.85/2006. Depune concluzii scrise.

CURTEA

Asupra cererii de recurs de faț,

Deliberând constat c, prin sentința comercial nr.2262/27.04.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial în dosarul nr- a fost respins cererea formulat de comitetul creditorilor format din - SA P N și Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B în contradictoriu cu pârâtul ca nefondat. Totodat a fost închis procedura insolvenței faț de debitoarea - SRL

În esenț s-a reținut c, cererea întemeiat pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 nu a fost probat iar procedura s-a închis pentru lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei.

Împotriva sentinței precitate a formulat recurs comitetul creditorilor prin președintele su Administrația Finanțelor Publice Sectorului 1 B considerând-o netemeinic și nelegal în raport de dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedur civil.

Se solicit admiterea recursului, modificare sentinței atacate și admiterea cererii recurentei cum a fost formulat.

Recurenta consider incidența în speț a dispozițiilor art.138 lit.a din Legea nr.85/2006 întrucât administratorul societții debitoare nu a întreprins msuri de recuperare a unor datorii de la partenerii si de afaceri și bunurile respective au fost folosite în interesul persoanelor de la care nu au fost recuperate.

Tot astfel, reprezentanții debitoarei nu ar fi solicitat aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006 în termen legal faț de starea generat de neachitarea datoriilor scadente și acumularea de noi datorii, fiind aplicabile dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.

În fine, recurenta susține c intimații, pârât și debitor nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele prevzute de art.28 (1) din Legea nr.85/2006, au ținut o contabilitate fictiv, nu au ținut contabilitatea conform legii, au fcut s dispar documente contabile, deși scriptic deținea în patrimoniu stocuri în valoare de 8.403 lei, aceste active nu s-au identificat la sediul debitoarei și nu s-a fcut dovada casrii lor, presupunându-se c intimatul pârât ar fi fcut comerț în interes personal sub acoperirea societții deturnând o parte din activul persoanei juridice. Ca urmare în cauz ar fi incidente dispozițiile art.138 lit.c, d, e din Legea nr.85/2006.

În fine, recurenta mai susține c intimatul pârât nu ar fi respectat prevederile legale cu privire la întocmirea bilanțurilor, balanțelor de verificare, registrelor jurnal, a operațiunilor comerciale desfșurate de societate.

Se concluzioneaz c sunt îndeplinite condițiile revzute de rspunderea civil delictual.

În drept se invoc art.299 Cod procedur civil, Legea nr.85/2006.

Ca probe s-au propus înscrisuri.

S-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 alin.2 Cod procedur civil și în lips.

În temeiul art.26 alin.2 din nr.760/1999 și cele ale art.229 Cod procedur fiscal recurenta susține c este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Cererea a fost timbrat faț de dispozițiile instanței cu suma de 20 lei tax judiciar de timbru și cu 0,15 lei timbru judiciar.

Recurenta a depus concluzii scrise.

Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauz Curtea reține c recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.

În primul rând Curtea constat c recurenta nu a formulat critici veritabile cu referire la sentința recurat și în sensul prevederilor art.304 pct.9 Cod procedur civil, reluând de fapt aspecte expuse în cererea introductiv de instanț care au fost avute în vedere de instanța de fond.

Analizând totuși soluția instanței de fond din perspectiva prevederilor art.3041Cod procedur civil Curtea reține c este fondat în raport de materialul probator administrat în cauz.

În concret, lichidatorul judiciar a reținut în raportul privind cauzele care au generat starea de insolvenț a debitoarei - SRL c, aceste cauze au survenit în anul 2005, ca urmare a faptului c, debitoarea nu a vândut mrfurile achiziționate din resurse externe și c responsabilitatea pentru declanșarea strii de insolvenț a societții ar putea aparține administratorului acesteia care nu a fost în msur s gestioneze resursele societții astfel încât aceasta s fac faț datoriilor curente.

În privința existenței premiselor angajrii rspunderii administratorilor în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar opineaz în sensul c deși responsabilitatea pentru declanșarea strii de insolvențar putea aparțineadministratorului societții, totuși, datele avute la dispoziție pentru realizarea raportului nu au fost suficiente pentru a exprima o opinie cu privire la întrunirea condițiilor atragerii rspunderii acestuia în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006.

De asemenea, lichidatorul judiciar a artat c, aceste opinii ar putea suferi modificri în funcție de documente și informații relevante care ar putea fi puse ulterior la dispoziția sa sau la dosarul cauzei, fapt nerezultat îns din probe c aceste opinii s-au modificat ci, dimpotriv întrucât, prin raportul nr.1 depus la 27.10.2008, lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii, fr a formula cererea întemeiat pe art.138 din Legea nr.85/2006.

În concluzie, lichidatorul judiciar nu a determinat în concret faptele reținute în sarcina administratorului în raport de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, rezumându-se la prezumții de eventual culp a acestuia.

În aceste condiții recurenta a formulat cererea întemeiat pe dispozițiile art.138 lit.a, c, d și e din Legea nr.85/2006 bazându-se pe materialul probator administrat pe parcursul procedurii și care așa cum s-a expus nu este concludent în privința culpei administratorului societții debitoare.

Practic prezumțiile nu au valoare probatorie, ele fiind începuturi de dovezi care trebuie completate cu probe concludente și pertinente.

Or, în speț cum bine a reținut instanța de fond, recurenta nu a probat cererea sa prin prisma prevederilor art.1169 cod civil cu referire la art.138 lit.a, c, d și e din Legea nr.85/2006 și a art.998-999 Cod civil.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea în baza art.312 (1) Cod procedur civil va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta Comitetul Creditorilor prin Președintele Administrația Finanțelor Publice Sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.2262/27.04.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator judiciar B și, ca nefondat.

Irevocabil.

Pronunțat în ședinț public azi, 20.10.2009.

Președinte, Judector, Judector,

Dr.

Grefier,

Red.Jud.dr. - 28.10.2009

Tehnored. - 30.10.2009

Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial

Președinte: Judector sindic:

Președinte:Rodica Zaharia
Judecători:Rodica Zaharia, Liliana Crîngașu, Mioara Badea

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1293/2009. Curtea de Apel Bucuresti