Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1298/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1106/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1298
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.1343/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII- Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC IMPORT EXPORT PRIN LICHIDATOR JUDICIAR A & A.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 1343 din 9 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca nefondată cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B împotriva pârâtului, cu domiciliul în. A închis procedura insolvenței debitoare SC IMPORT EXPORT SRL și, în conformitate cu dispozițiile articolului 135 din legea nr.85/2006, a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii către Direcția Teritorială a Finanțelor Publice și către Oficiul Registrului Comerțului, pentru efectuarea mențiunii, A dispus radierea societății debitoare, în conformitate cu articolul 136 din același act normativ la descărcat pe lichidatorul judiciar A & A și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri și responsabilități și au dispus efectuarea plății pentru activitatea lichidatorului în sumă de 1.000 lei și a cheltuielilor de procedură în sumă de 255,80 lei din fondul prevăzut de articolul 4 din lege.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că instituția creditoare a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera d din legea nr.85/2006, motivată de nedepunerea raportărilor contabile și a bilanțurilor de la înființarea societății ceea ce valorează neținerea contabilității în conformitate cu legea.
De asemenea, a reținut că în speță răspunderea instituită de articolul 138 din Legea nr. 85/2006 este o specie a răspunderii civile delictuale, pentru antrenarea căreia trebuie îndeplinite atât cele patru condiții referitoare la fapta ilicită, prejudiciu, vinovăție și legătură de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, cât și condițiile speciale referitoare la starea de insolvență a societății debitoare și la săvârșirea de către persoanele vizate a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
A reținut că dispozițiile articolului 138 din legea nr.85/2006 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor, că faptele și contribuția pe care au avut-o la instalarea stării de insolvență trebuie dovedite prin administrarea unui probatoriu complet și că în cauză nu poate fi reținută fapta prevăzută de articolul 138 litera d câtă vreme din raportul întocmit de lichidator la 19.02.2007 reiese că ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IV Bac omunicat la 16.01.2007 că societatea debitoare a depus declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturi TVA în perioadă aprilie 2003 - august 2005, bilanțuri contabile în perioada 2003-2004 și raportări semestriale până în iunie 2005.
În ceea ce privește nedepunerea bilanțurilor contabile pentru perioada 2005 - 2005 și a raportărilor semestriale începând cu 30 iunie 2005, judecătorul - sindic a reținut că, în cazul în care plătitorul nu depune declarația de impozite și taxe, organele fiscale stabilesc din oficiu obligația de plată, folosind metoda estimării, iar dacă la dosarul fiscal nu există documente referitoare la ultimele 12 luni, plătitorul este supus de îndată unui control fiscal, existența acestor pârghii de control infirmând susținerea despre sustragerea de la controlul fiscal.
Judecătorul - sindic a reținut că legea contabilității și actele normative privind obligația de depunere a declarației de obligații fiscale nu vin să sancționeze debitorul (sau pe administratorul său), ci instituie obligația organului fiscal de efectuare a unui control de fond, aspect ce conduce la concluzia că această faptă nu poate fi calificată drept cauză a insolvenței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat creditoarea, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 12.05.2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, și s-a susținut că intimata debitoare figurează cu declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, cu deconturile de TVA, bilanțurile și raportările contabile nedepuse la organul fiscal de la înființare și până în prezent.
Sub acest aspect, a invocat incidența dispozițiilor articolului 1, articolului 5 și articolului 10 alineat 1 din legea nr.82/1991 a contabilității, susținând că în cauză sunt îndeplinite cerințele articolului 138 alineat 1 litera d din legea nr.85/2006, întrucât intimatul pârât, prin activitatea desfășurată în calitate de administrator al societății debitoare, a încălcat dispozițiile articolului 73 alineat 1 literele c și e din legea nr.31/1990 republicată, acesta fiind obligat să țină contabilitatea societății debitoare.
A susținut și că fapta ilicită este circumstanțiată și de împrejurarea că intimatul pârât avea în calitate de administrator atribuții de verificare și de avizare a operațiunilor comerciale, însă a manifestat dezinteres în ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății, cauzând astfel un prejudiciu prin neplata sumelor datorate bugetului general consolidat. A susținut că acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciul adus creditorilor.
A subliniat că fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, în cauză ea constând în omisiunea ilicită de îndeplinire a obligației de ținere a contabilității.
A făcut referire și la dispozițiile articolului 28 din legea nr.85/2006, susținând că nedepunerea actelor contabile de către intimatul pârât echivalează cu o determinare a dispariției lor, putându-se trage concluzia că acesta intenționa să ascundă modul în care au fost folosite bunurile societății și disponibilitățile bănești ale acesteia.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate Curtea apreciază recursul ca nefondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Principala problemă ce se impune a fi dezlegată este aceea a tipului de răspundere civilă instituită de articolul 138 din legea nr. 85/2006, iar judecătorul - sindic a reținut în mod legal și temeinic caracterul acesteia de răspundere civilă delictuală, pentru antrenarea acesteia fiind necesară proba elementelor cumulative prevăzute de articolele 998-999 Cod civil, dar și proba calității persoanei, a faptelor anume prevăzute de articolul 138 alineat 1 literele a-g din legea insolvenței și alegăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență societății debitoare.
Pe cale de consecință, toate criticile și argumentele aduse de recurenta-creditoare în legătură cu culpa prezumată a administratorului bazată pe mandatul comercial în baza căruia acesta a acționat, au fost înlăturate ca străine de caracterul delictual al răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, administratorul răspunzând în temeiul mandatuluifață de societate,iar delictual, în temeiul articolului 138 din legea nr.85/2006pentru societate, dar față de creditorii sociali.
Consecința imediată a acestei abordări o constituie, așa cum a reținut și judecătorul - sindic, obligația recurentei-creditoare de a-și proba susținerile în condițiile articolului 1169 cod civil și ale principiului de drept actori incumbit probatio.
În ce priveștefaptaprevăzută de articolul 138 alineat 1 litera d din legea nr.85/2006, Curtea reține că recurenta-creditoare denaturează semnificația organizării și conducerii contabilității proprii, care se realizează prin intermediul registrelor prevăzute de codul comercial și de legea nr.82/2001, nicidecum prin intermediul raportărilor contabile, care au altă funcțiune și pentru a căror nerespectare legea prevede alte sancțiuni, fiind de reținut sub acest din urmă aspect că recurenta - creditoare nu a făcut nici un demers legal de sancționare, deși știa sau trebuia să știe potrivit propriilor evidențe că societatea debitoare nesocotește obligația legală a depunerii situațiilor financiare.
Curtea reține și faptul că în raportul de activitate (filele 47-49 ale dosarului de fond) lichidatorul nu a indicat faptul că neținerea contabilității a condus societatea debitoare la insolvență, astfel că în cauză nu este îndeplinită nici condiția legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Este neîntemeiată și a fost înlăturată susținerea recurentei creditoare despre prezumția care se poate deduce din nerespectarea de către intimatul pârât a obligației de depunere a documentelor în condițiile articolului 28 din legea insolvenței, întrucât această prezum-ie nu este prevăzută de lege. În plus, și dacă s-ar accepta că există o prezumție simplă în condițiile invocate de creditoarea, aceasta trebuie coroborată cu celelalte probe din dosar, numai că în speță nici o altă probă administrată nu vine în întâmpinarea susținerilor recurentei creditoare susțineri care de altfel apar ca fără fundament.
Prin urmare, reținând, așa cum a făcut și judecătorul - sindic, că în cauză nu au fost dovedite cumulativ toate elementele răspunderii civile delictuale speciale prevăzute de articolul 138 din legea nr.85/2006, Curtea apreciază că soluția pronunțată de judecătorul - sindic este legală și temeinică, fiind întemeiată pe o situație de fapt corect reținută și dată cu stricta respectare a prevederilor legale incidente.
În lipsa oricărui motiv de casare sau de modificare prevăzut de articolele 304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat în conformitate cu prevederile articolului 312 alineat 1 teza a II Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.1343/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII- Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC IMPORT EXPORT PRIN LICHIDATOR JUDICIAR A & A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi,22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Teodora Bucur, Carmen
