Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1330/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1330R
Ședința publică de la 25.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare COMITETUL CREDITORILOR PRIN MANDATAR ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței comerciale nr.364/18.07.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimata-debitoare prin lichidator judiciar CONS
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 19,50 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, pe acest aspect depunând la dosar precizări prin care arată că este singura creditoare a societății debitoare și având în vedere că S este instituție publică, conform art.17 din Legea nr.146/1997 și art.229 din nr.OG92/2003 Cod fiscal este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar. Se mai învederează că prin Serviciul Registratură la data de 14.11.2008 intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, într-un singur exemplar.
Curtea, având în vedere precizarea depusă la dosar de către recurenta-creditoare privind faptul că este singura creditoare a intimatei-debitoare, constată că aceasta este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar. Totodată, având în vedere faptul că recurenta-creditoare a solicitat prin cererea de recurs soluționarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.364F/18.07.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - judecător sindic în dosarul nr-, în baza art.138 din Legea nr.85/2006 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Administrația Finanțelor Publice S împotriva pârâtului pentru lipsă de dovezi.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs reclamanta care o critică arătând în esență că:
- nu s-au depus actele contabile ceea ce poate fi asociată cu inexistența acestora, fiind incidente disp. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și implicit intenția administratorului de fraudare, de a se sustrage legii și obligațiilor, urmărind îndeplinirea unui interes personal;
- și totuși administratorul a depus actele contabile la organele fiscale din care rezultă o situație financiară deficitară care ar fi trebuit să o determine pe debitoare să solicite deschiderea procedurii de insolvență, fapt necerut, concretizat în aducerea societății în stare de insolvență, singura motivație fiind satisfacerea propriului interes, în consens cu art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;
- tot astfel, politica managerială de întârziere a plăților către creditorul bugetar a avut ca finalitate ajungerea societății în stare de încetare de plăți, datoriile acumulându-se și devenind foarte mari, fiind incidente disp. art.138 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006;
- probele relevă că societatea debitoare ar fi deținut bunuri mobile din care s-ar fi putut acoperi 43% din creanța organului fiscal, dar, faptic aceste bunuri ce se poate concluziona că administratorul le-a folosit în interes propriu sau al altora fiind incidente disp. art.138 alin.1 lit.a, b și
Recurenta dezvoltă susținerile sale cu concluzia că vinovat și răspunzător este administratorul societății debitoare, dl..
În drept, se invocă art.304 și 3041.pr.civ. art.138 din Legea nr.85/2006.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii cum a fost formulată.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
În baza art.17 din Legea nr.146/1997 cu ref. la art.229 din nr.OG92/2003 recurenta invocă scutirea de plata timbrajului iar în baza art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenta a făcut o serie de afirmații la nivel de prezumții pe care nu le-a dovedit.
Recurenta a depus precizări prin care a arătat că este singurul creditor al societății debitoare fiind scutită de plata timbrajului.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerente de mai jos.
Cazurile de modificare sau casare a unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate când situațiile invocate se încadrează în prev. art.304 pct.1-9.pr.civ. și/sau potrivit prev. art.3041pr.civ.
Se remarcă faptul că recurenta nu a invocat în concret motivele de modificare sau de casare invocând ca temei de drept toate situațiile prev. de art.304 pr.civ. și 3041.pr.civ.
Din analiza situației de fapt prezentată de recurentă nu rezultă în ce constă criticile hotărârii atacate care să atragă după caz modificarea sau casarea acesteia.
Așa zisele motive de recurs reiau de fapt aspectele prezentate de recurente în cererea introductivă de instanță, neconstituind critici veritabile ale sentinței atacate.
și în aceste condiții cât și din perspectiva prev. art.3041pr.civ. curtea reține că afirmațiile recurentei constituie simple prezumții nesusținute cu probe concludente potrivit prev. art.138 din Legea nr.85/2006 cu referire la art.998-999 cod civil și art.1169 Cod civil.
Altfel recurenta după ce consideră incidente în cauză prev. de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 pentru nepredarea actelor contabile către lichidator apoi susține că totuși aceasta a depus actele contabile la organele fiscale și că ar fi incidente prev. art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
Or, de vreme ce actele contabile s-au depus la organele fiscale nu se poate susține că acestea nu ar fi existat și că nu s-ar fi ținut evidențe contabile.
Tot astfel și în privința incidenței prev. art.138 lit.a, b, e și f din Legea nr.85/2006 recurenta se bazează pe simple prezumții care nu sunt suficiente pentru antrenarea răspunderii intimatului.
Probele relevă că societatea debitoare nu mai funcționează din anul 2005 din lipsă de disponibilități bănești iar din unica informare întocmită de lichidator depusă la dosar nu rezultă cauzele insolvenței și incidența disp. art.138 din Legea nr.85/2006, respectiv culpa cuiva.
Altfel, recurenta în temeiul principiului disponibilității nu critică aceste aspecte și nici nu a solicitat instanței de fond completarea probelor pe aceste aspecte.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept curtea confirmă soluția instanței de fond și în baza art.312 (1) pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței comerciale nr.364/18.07.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița prin judecătorul sindic în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimata-debitoare prin lichidator judiciar CONS S, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2008.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.Jud.
.
Nr. Ex.2
Fond/ Tribunalul Ialomița
Președinte judecător sindic:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea, Elena Mincu
