Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 137/R-
Ședința publică din 13 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Râmnicu V,-, jud.V împotriva sentinței nr.1134 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția Comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat-creditor fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, intimat-debitor SRL, cu sediul în Rm.V, Calea lui nr.69, jud.V, lichidator CABINET DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în Rm.V,-, -0,.E,.7, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat - și intimata DGFP V prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei achitată cu chitanța nr.-/2009 emisă de Trezoreria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus o cerere de amânare din partea apărătorului recurentului, rămasă însă fără obiect, având în vedere că acesta s-a prezentat.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Precizează că pârâtul nu a fost legal citat anterior datei de 16 aprilie 2008, toate aceste acte fiind nule de drept. De asemenea, procedura falimentului a început și s-a desfășurat fără ca partea pe care o reprezintă să fie numită de lichidator, administrator special pentru a apăra interesele asociaților.
Reprezentantul DGFP V solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Susținerea pârâtului, privind legala citare nu este reală, întrucât, așa cum se observă din actele de la dosar, acesta a fost prezent, așa cum reiese din încheierea de ședință de la fila 170 din dosar. La fila 184 din dosar se află și note de ședință depuse de pârât.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1069/21 nov. 2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Vâlceaa dispus deschiderea procedurii simplificate insolvenței față de debitoarea SC SRL Râmnicu
Din tabelul creditorilor întocmit de lichidatorul judiciar (fila 145 dosar) rezultă că debitoarea înregistrează datorii înscrise la masa credală în sumă de 12.373 lei.
În patrimoniul debitoarei nu s-au descoperit bunuri urmăribile.
Administratorul debitoarei nu a depus la dosar înscrisurile și datele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Prin cererea înregistrată sub nr- și conexată la dosarul de faliment creditoarea- reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în numele comitetului creditorilor, autorizat prin încheierea din 6 febr. 2008, solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 6.858 lei către societatea debitoare cu titlu cotă parte din pasivul social, suma fiind precizată la termenul din 10 sept. 2008( fila 174 dosar).
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare, se face vinovat de ajungerea debitoarei în insolvență prin aceea că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a folosit bunurile societății în interes personal, fapte prevăzute de art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
În fapt se arată că ultimul bilanț contabil a fost depus la data de 30 iunie 2004; lichidatorul nu a reușit să intre în posesia documentelor contabile ale societății debitoare; în ultimul bilanț debitoarea figura cu active circulante în valoare de 13.418 lei și datorii în sumă de 14.762 lei însă activele circulante au fost folosite de pârât în interes personal.
De asemenea reclamanta a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra averii pârâtului.
Pârâtul prin apărător a solicitat respingerea cererii arătând că nu există autorizarea comitetului creditorilor să introducă o astfel de acțiune iar răspunderea nu amenință să se prescrie. Pârâtul a fost citat la un domiciliu fictiv, chiar după ce a fost indicat domiciliul ales. Din moment ce lichidatorul nu a descoperit cauze de natură a angaja răspunderea personală iar reclamanta nu invocă alte probe, cererea este lipsită de temei.
Prin sentința nr. 1134/ 13.10.2008 TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA COMERCIALĂ SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL a admis cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr. 17, județul V și a obligat pe pârâtul cu domiciliul în Râmnicu V,-, județul V la plata sumei de 6.858 lei către societatea debitoare SC SRL Râmnicu V, aflată în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar, cu sediul cabinetului individual de insolvență în Râmnicu V,str.- nr.5-.20,.E,.7 județul V, cu titlu cotă parte din pasivul social.
Pentru a pronunța această sluție instanța a reținut că reclamanta a formulat acțiunea în numele comitetului creditorilor, autorizat prin încheierea din 6 febr. 2008 iar faptul că lichidatorul a precizat că nu formulează acțiune în răspundere dă naștere dreptului corelativ al comitetului creditorilor de a formula o astfel de acțiune în temeiul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 chiar dacă nu se află sub iminența prescripției.
În ce privește viciile citării s-a reținut că pârâtul a fost prezent în instanță încă de la termenul din 16 aprilie 2008, astfel încât nu se poate susține că nu cunoștea de existența procesului.
Pe fond instanța a reținut că din raportul preliminar depus de lichidator rezultă că în ultimul bilanț, încheiat la 30 iunie 2004 debitoarea figura în patrimoniu cu active circulante în sumă de 13.418 lei. Deși aceste active sunt înregistrate în contabilitate ele nu s-au regăsit în fapt în patrimoniul debitoarei.
Pe de altă parte deși debitoarea a fost legal citată pârâtul reprezentant statutar nu a depus la dosar datele și înscrisurile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 din care s-ar fi putut descoperi situația activelor evidențiate scriptic dar inexistente în fapt. Faptul că pârâtul nu a evidențiat modalitatea de ieșire din patrimoniu a elementelor de activ echivalează cu neținerea contabilității în conformitate cu legea faptă care atrage răspunderea personală a membrilor organelor de conducere a debitoarei conform art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006
Împotriva acestei soluții a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că la momentul la care s-au făcut demersuri pentru declanșarea dosarului nr- și dosarul nr- recurentul avea domiciliul în Italia - încă din 26 septembrie 2003 necunoscând demersurile făcute și existența dosarelor.
Se susține că recurentul nu a fost citat legal anterior datei de 16 aprilie 2008, astfel că tot ceea ce s-a petrecut anterior acestei date este nul, nulitatea putând fi constatată numai de instanța de recurs.
Se susține că procedura a început fără ca recurentul să fie desemnat administrator special pentru a apăra interesele asociaților.
Deși a solicitat judecătorului sindic să respingă cererea ca fiind făcută de o persoană fără calitate față de disp.art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, aceasta a fost admisă.
Se mai susține că, în hotărâre nu sunt indicate fapte concrete și probe în sensul pretențiilor reclamantei, iar aceasta își precizează cererea abia la fila 174 însă nu depune nici o dovadă în sprijinul cererii sale.
Susținerile relative la faptul că recurentul nu a ținut contabilitatea și ar fi folosit bunurile societății în interes personal nu pot fi primite deoarece recurentul nu a cunoscut despre declanșarea procedurii singura probă care susține motivarea instanței fiind raportul lichidatorului.
În ce privește susținerea din motivare conform căreia debitorul nu a depus la dosar datele și înscrisurile prevăzute de art.28 din lege, recurentul arată că aceasta nu poate fi reținută deoarece a fost citat fictiv și nu a avut cunoștință de neregulile săvârșite de lichidator.
Se mai invocă faptul că instanța trebuia să verifice din oficiu tardivitatea cererii față de momentul nașterii dreptului de a cere restituirea creanței.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul aspect care se impune a fi analizat în recurs, față de motivele invocate se referă la îndeplinirea procedurii de citare cu debitorul și cunoașterea procedurii de insolvență de către acesta.
În fața primei instanțe la termenul din 16 aprilie 2008 (170 dosar fond, fostul administrator al societății debitoare, a fost prezent, depunând la dosar cartea de identitate nr. AJ 298 5366 din care rezultă că din 26.09.2003 are reședința la - Italia -169).
Din acest moment potrivit art.153 proc.civ. acesta a luat la cunoștință despre derularea procedurii și implicit despre actele dosarului, cu atât mai mult cu cât după acest termen au fost acordate mai multe termene de judecată (14 mai, 11 iunie, 10 septembrie) iar la 16 aprilie 2008 însuși pârâtul a solicitat termen pentru pregătirea apărării.
Mai mult, după ce a rămas în pronunțare asupra cererilor conexate, cu nr- și -, cauza a fost repusă pe rol dispunându-se citarea părților pentru completarea probatoriului.
După repunerea pe rol pârâtul a depus la fila 184 note de ședință asupra cererilor conexate.
La 13 octombrie 2008, pârâtul a fost reprezentat de avocat punând concluzii asupra cererii de antrenare a răspunderii personale a acestuia în temeiul art.138 în sensul că aceasta este inadmisibilă deoarece comitetul creditorilor nu a cerut să fie autorizat să introducă această cerere. Au fost formulate concluzii și pe fondul cererii de antrenare a răspunderii.
Or, toată această succesiune de acte procedurale relevă faptul că recurentul a cunoscut începând cu 16 aprilie 2008 procedura desfășurată în fața judecătorului sindic având posibilitate să-și formuleze apărările în sprijinul punctului său de vedere și să atace actele îndeplinite anterior potrivit art. 8 din nr. 85/2006.
Un al doilea aspect este acela al faptei săvârșite de către administrator, asupra căreia acesta susține că nu s-a făcut nicio dovadă.
In raportul de lichidare s-a menționat de către lichidatorul judiciar că acesta nu a reușit să intre în posesia documentelor contabile ale SC SRL iar aceasta avea active circulante la 30.06.2004. Așadar, în speță au fost invocate dispozițiile art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.
Potrivit acestora fapta de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile saude a nu fi ținutcontabilitatea în conformitate cu legea poate trage răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății ajunse în faliment.
Ca atare, debitorul era obligat, de la data la care a luat la cunoștință efectiv despre derularea procedurii, să pună la dispoziția lichidatorului documentele contabile pentru evita operarea prezumției instituită prin textul menționat.
Or, deși a cunoscut procedura, recurentul nu a depus documentele contabile, determinând concluzia corectă a judecătorului sindic că debitoarea nu a ținut contabilitate în conformitate cu legea.
Faptul negativ al neținerii contabilității invocat în cererea de antrenare a răspunderii personale a administratorului nu putea fi dovedit efectiv ci numai constatat de către lichidator urmare a nedepunerii documentelor, ceea ce s-a și întâmplat, dar putea fi contestat prin dovada faptului pozitiv contrar, prin depunerea datelor necesare la dispoziția lichidatorului, ceea ce reprezintă o obligație legală pentru debitor în temeiul art. 35 rap. la art. 28 alin. 1 din nr. 85/2006. Faptul că lichidatorul a constatat fapta la o dată anterioară datei de 16 aprilie 2008 de la care nici recurentul nu cunoașterea procedurii, nu înlătură obligația pozitivă a acestuia de a depune documentele, pentru a înlătura cele reținute în raport.
Faptul că în raportul lichidatorului nu s-a propus antrenarea răspunderii personale a administratorului nu înseamnă înlăturarea de la aplicare a textului art. 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006, ci dimpotrivă. Potrivit acestuia, omitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea în răspundere, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
În concluzie DGFP Vas olicitat antrenarea răspunderii personale a fostului administrator, dosar despre care recurentul a avut cunoștință începând cu 16 aprilie 2008, solicitând chiar acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și pregăti apărare și pentru a formula întâmpinare.
Cum acțiunea creditorilor este subsidiară față de situația în care lichidatorul nu înțelege să formuleze acțiune în răspundere față de administrator, iar din raport rezultă o atare situație, cerințele textului sunt îndeplinite.
Ca atare, simpla lipsă a registrelor cerute de lege (reținută de lichidator - 53), de care administratorii sunt solidar răspunzători și atitudinea pasivă a pârâtului în vederea contestării acestei stări de fapt prin depunerea datelor contabile și prezentarea lor, pentru a justifica datele din bilanțul depus în anul 2004, atrage concluzia că în cauză sunt incidente cel puțin disp.art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.
În ce privește prescripția se constată că la 25.10.2005 s-a constatat dizolvată SC SRL, astfel că la 10.10.2007 lichidatorul a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, care a fost admisă prin sentința 1069/21.11.2007.
Ultima declarație a fost depusă de către debitoare la 16.02.2004 sub nr. 12614, rezultând un rest de achitat din contribuțiile către stat, în sumă de 8.530.557 lei vechi (20) la care s-au calculat penalități conform pr.fisc. Creanța invocată de creditoarea DGFP V este astfel anterioară intrării în lichidare (la 26.10.2005 - 31), și recunoscută în declarația debitoarei, reprezentând de altfel cauza pentru care s-a declanșat după dizolvarea urmată de lichidare, procedura falimentului. Termenul de prescripție pentru creanțe fiscale este potrivit art. 91 din OG nr. 92/2003 de 5 ani astfel că nu se poate susține că, pe fondul formulării cererilor de recuperare a creanțelor bugetare de către DGFP V, prescripția ar fi împlinită. Totodată potrivit art. 139 din nr. 85/2006 cțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii. Față de dispozițiile menționate, se constată că cererea a fost formulată cu respectarea termenului de prescripție (13.03.2008 față de 21.11.2007 data deschiderii procedurii - 38).
Pentru aceste considerente, în temeiul disp art. 312.proc.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Râmnicu V,-, jud.V împotriva sentinței nr.1134 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția Comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat-creditor fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, intimat-debitor SRL, cu sediul în Rm.V, Calea lui nr.69, jud.V, lichidator CABINET DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în Rm.V,-, -0,.E,.7, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
2 ex./18.02.2009
Jud.sindic
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Andreea Tabacu
