Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1381/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1381
Ședința Publică de la 8.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.1450 din 27.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - COM SRL prin lichidator judiciar CONSUL-
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Curtea față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art. 242 alin.2 proc.civ. constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată.
Prin sentința comercială nr. 1450/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B împotriva pârâților, și (fostă ). A fost admisă cererea lichidatorului judiciar și, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii împotriva debitorului C Com în contradictoriu cu creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B, dispunându-se și cu privire la comunicarea sentinței, descărcarea lichidatorului judiciar și plata onorariului acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin sentința comercială nr. 762/21.04.2005 a fost respinsă contestația debitoarei și a fost admisă cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B, iar în baza art. 38 alin. 5 din Legea nr. 64/1995 s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei Com, desemnându-se administrator judiciar. Prin încheierea de ședință din 20.10.2006 a fost admisă cererea creditoarei și, în temeiul art. 106 alin. 1 lit. A din Legea nr. 64/1995, s-a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitoarei, desemnându-se lichidator judiciar. Acesta a depus la dosar rapoarte de activitate arătând cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, a întocmit și afișat la ușa tribunalului tabelul definitiv și preliminar al obligațiilor debitoarei, a valorificat bunurile debitoarei și a distribuit sumele de bani către creditori. A arătat că nu a identificat fapte prevăzute de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 care să ducă la atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.
S-a mai arătat că Administrația Finanțelor Publice Sector 4 formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâților, și (fostă ), solicitând obligarea acestora la suportarea pasivului debitoarei așa cum a fost stabilit prin tabelul definitiv al debitorului, în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, pentru nedepunerea bilanțurilor contabile și a raportărilor semestriale în perioada 2002-2004.
Din analiza actelor dosarului, respectiv rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar și probele administrate în cauză, instanța nu a putut constata fapte ilicite care să ducă la răspunderea patrimonială a pârâților în baza art. 138 din lege. De asemenea, a arătat că nu a fost probată de către creditoare legătura de cauzalitate dintre faptele invocate și starea de insolvență a debitoarei, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 998-999.civ. În consecință, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la suportarea pasivului debitoarei.
Judecătorul sindic a considerat că este întemeiată cererea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, dispunând închiderea acestei proceduri.
Împotriva sentința comercială nr. 1450/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a declarat recurs în termen legal recurenta creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 4
Aceasta a criticat sentința recurată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. respectiv instanța de fond a procedat la soluționarea cererii cu interpretarea greșită a legii. În acest sens, recurenta a arătat că cererea de antrenare a răspunderii a fost întemeiată pe prevederile art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, în considerarea faptului că organele de conducere ale societății debitoare nu au depus bilanțurile contabile și raportări semestriale în perioada 2002-prezent, și, de asemenea, nu au fost depuse declarații privind obligații de plată la bugetul de stat și deconturi începând cu luna ianuarie a anului 2004, constituind fapta culpabilă de neținere a contabilității în conformitate cu legea. Au fost invocate prevederile art. 11 din Legea nr. 31/1990 conform cărora "răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului" și cele ale art. 72 din aceeași lege, concluzionându-se că obligațiile și răspunderile administratorului sunt legate de dispozițiile referitoare la mandat, astfel că devin aplicabile prevederile art. 1540.civ. și cele ale art. 374.com. S-a susținut că, întrucât natura răspunderii este determinată de sursa obligației încălcate sau neîndeplinite, în cauză fiind vorba despre răspundere contractuală, sunt aplicabile prevederile art. 1082.civ. conform cărora culpa pârâtului este prezumată.
Analizând recursul prin prisma motivului expus, se constată că nu este fondat.
În rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar s-a menționat că nu au fost identificate argumente de natură a susține formularea unei cereri de atragere a răspunderii civile patrimoniale a administratorului debitoarei, în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, au fost identificate cauzele care au dus la starea de insolvență a debitoarei, respectiv: deficiențe de natură managerială în conducerea societății, imputarea fiscală a unor obligații ce izvorăsc urmare a unui raport juridic comercial încheiat cu o societate care - în mod culpabil - a furnizat materie primă (alcool) având autorizația de funcționare suspendată.
Cauzele care au dus societatea debitoare la stare de insolvență au o natură obiectivă și nu sunt imputabile pârâților, așa cum a stabilit instanța de fond.
Totodată, nedepunerea bilanțurilor contabile și a raportărilor semestriale la organele fiscale, precum și a declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturi nu echivalează cu săvârșirea faptei de neținere a contabilității în conformitate cu legea. Pentru aceste neîndepliniri a unor obligații legale, legile speciale stabilesc alte sancțiuni.
Într-adevăr dispozițiile art. 11 din Legea nr. 31/1990 prevăd că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului, iar art. 72 din lege că obligațiile și răspunderile administratorului sunt reglementate de dispozițiile privitoare la mandat.
Dar, răspunderea prevăzută de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială, care presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor privitoare la: săvârșirea faptei ilicite, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu vinovăția. Îndeplinirea acestor condiții trebuie dovedită de persoana care reclamă o astfel de răspundere și nu este prezumată ca în cazul răspunderii civile contractuale, neaplicându-se dispozițiile art. 1082.civ. și ale art. 374 com.
Lichidatorul judiciar nu a menționat drept cauză a stării de insolvență a debitoarei faptul neținerii contabilității conforme cu legea, pentru a se considera îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Deoarece nu s-a făcut dovada de către recurenta-creditoare a îndeplinirii condițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a intimaților-pârâți, se constată că sentința atacată este temeinică și legală.
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.1450 din 27.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - COM SRL prin lichidator judiciar CONSUL-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.12.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. /2 ex./07.01.2009
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea, Cristina
