Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1384/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1384
Ședința Publică de la 8.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.3118 din 10.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, contradictoriu cu intimații - -, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Intimatul arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulate și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Intimatul solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 3118/10.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 4 A fost respinsă cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B împotriva pârâților și, cerere având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că, la data de 18.04.2008, unicul creditor participant la procedură, Administrația Finanțelor Publice Sector 4 a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâților și, în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, după ce a fost încuviințată cererea sa de autorizare. S-a solicitat suportarea pasivului de către pârâți, pentru motivul că aceștia nu au depus declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general și deconturile pentru anul 2007, invocându-se prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990, ale art. 374.com. și ale art. 1540.civ.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a creditorului, care nu poate fi autorizat să introducă o asemenea cerere. Au solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la excepția invocată, instanța a considerat că nu este întemeiată. A apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, deoarece lichidatorul judiciar a făcut referire în raportul său la cauzele apariției stării de insolvență, dar nu a identificat persoane vinovate de această situație și nu a formulat cerere de atragere a răspunderii.
Având în vedere acest lucru, unicul creditor înscris în tabelul creditorilor a formulat cerere de autorizare. S-a considerat că faptul că în prezenta procedură participă un singur creditor face imposibilă desemnarea unui comitet, a cărui componență numără cel puțin trei creditori și că unicul creditor poate îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 17 din lege, neexistând nici un temei legal pentru a-l priva de drepturile acordate de legiuitor creditorilor.
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială se desfășoară procedura simplificată a insolvenței față de societatea debitoare 95, în baza sentinței comerciale nr. 456/31. 01.2008, la cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 4
S-a arătat că în raportul de activitate întocmit de către lichidatorul judiciar au fost indicate cauzele apariției stării de insolvență care constau în: retragerea autorizației de amplasare a unui chioșc de ziare în care se desfășura activitatea, împrejurare care a dus la încetarea activității, nefiind găsit un alt spațiu, adecvat acestei activități, precum și cauze care țin de managementul afacerii. La data de 10.04.2008 a fost întocmit tabelul definitiv al creanțelor în care este cuprinsă o singură creanță, cea aparținând Sector 4 B și s-a precizat că societatea nu deține bunuri.
Cu privire la cererea unicului creditor Sector 4 de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei, s-a considerat că nu sunt întrunite condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. În acest sens s-a considerat că, răspunderea administratorului societății comerciale, instituită prin art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este de natură contractuală, întemeiată pe mandat, ci de natură delictuală, fiind necesară întrunirea condițiilor prevăzute de art. 998-999.civ. respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. Aceste elemente nu pot fi prezumate, ci trebuie să fie dovedite.
Referitor la evidența contabilă, s-a arătat că aceasta a fost predată lichidatorului, care a analizat în baza ei activitățile desfășurate de debitor și modul în care a fost condusă contabilitatea.
Instanța a apreciat că nedepunerea cu regularitate a situațiilor financiare anuale la instituțiile abilitate nu este o cauză de atragere a răspunderii în temeiul Legii nr. 85/2006, sancțiunile pentru neîndeplinirea acestor obligații fiind prevăzute în legi speciale. Reclamanta nu a făcut nici o referire la modalitatea în care pârâții ar fi cauzat starea de insolvență a societății prin nedepunerea situațiilor financiare anuale.
S-a considerat că nu sunt elemente care să poată fi încadrate în situația prevăzută de art. 138 lit. d al Legii nr. 85/2006.
Cu privire la propunerea de închidere a procedurii făcută de lichidatorul judiciar, instanța a reținut că societatea debitoare nu deține bunuri în patrimoniu care să poată fi valorificate și, fiind întrunite condițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, se impune închiderea procedurii față de debitor și radierea acestuia din registrul comerțului.
În temeiul art. art. 136 din Legea nr, 85/2006, lichidatorul judiciar a fost descărcat de îndatoriri cu privire la procedură și s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice și registrului comerțului. Pentru activitatea desfășurată, s-a dispus achitarea remunerației lichidatorului judiciar în sumă de 2000 lei, plata urmând a se face în condițiile art. 4 alin.4 din Legea nr. 85/2006, lipsind disponibilitățile în contul debitoarei.
Împotriva sentinței comerciale nr. 3118/10.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a declarat recurs în termen legal recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 4 Aceasta a criticat, în esență, sentința recurată pentru motivul că organele de conducere ale societății debitoare nu au transmis lichidatorului judiciar actele contabile ale societății comerciale, fiind astfel imposibilă stabilirea cauzelor care au dus la ajungerea acesteia în stare de insolvență, precum și în considerarea faptului că în evidențele instituției creditoare societatea debitoare nu a depus raportarea semestrială pentru anul 2007, precum și declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat începând cu luna aprilie 2007, ceea ce constituie fapta culpabilă de neținere a contabilității în conformitate cu legea. Au fost invocate dispozițiile Legii nr. 31/1990 potrivit cărora răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice prevăzute de lege revine administratorului, cele ale art. 72 din Legea nr. 31/1990 conform cărora obligațiile și răspunderile administratorului sunt reglementate de dispozițiile privitoare la mandat, precum și cele ale art. 1540.civ. care dispun că mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și pentru culpa comisă în executarea mandatului. Invocându-se natura contractuală a răspunderii administratorului societății comerciale, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, art. 1532-1533.civ. și art. 374.com. s-a susținut caracterul contractual și al răspunderii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. În consecință, s-a apreciat că, în temeiul dispozițiilor art. 1082.civ. culpa pârâților administratori statutari ai societății debitoare este prezumată, fiind îndeplinite condițiile pentru atragerea acestei răspunderi.
Analizând recursul prin prisma motivului de recurs expus și care vizează dispozițiile art. 3041.pr.civ. se constată că nu este fondat.
În primul rând, răspunderea instituită de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere de natură contractuală, nefiind bazată pe contractul de mandat dintre societatea comercială și administratorul acesteia, ci o răspundere de natură delictuală specială. Ca urmare, deși administratorul statutar al societății are obligația de a ține evidența contabilă a acesteia în conformitate cu legea, răspunderea sa nu este antrenată prin aplicarea dispozițiilor referitoare la contractul de mandat, iar prevederile art. 1082.civ. privind prezumția culpei nu sunt aplicabile.
Așa cum a considerat și prima instanță, elementele răspunderii civile delictuale, constând în fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția, trebuie dovedite și nu pot fi prezumate.
În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei s-a arătat de către lichidatorul judiciar că, din analiza actelor contabile și a informațiilor puse la dispoziție conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 85/2006, rezultă că s-a înființat în anul 1995 și a avut ca obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul al cărților, ziarelor și articolelor de papetărie, desfășurându-și activitatea într-un chioșc pentru care s-a obținut de la Primăria Sectorului 4 B autorizație de amplasare. Retragerea autorizației de amplasare a chioșcului și faptul că acesta nu a mai găsit alt spațiu adecvat pentru continuarea vânzării de ziare, cărți și reviste a dus la încetarea activității debitoarei în anul 2003, când aceasta înregistra debite către bugetul local al Sectorului 4
Aceasta nu a fost reținută ca fiind singura cauză obiectivă care a cauzat starea de insolvență, lichidatorul judiciar enumerând și alte cauze obiective, atât externe, constând în accentuarea concurenței și scăderea interesului pentru achiziționarea de cărți, ziare și reviste, precum și interne referitoare la carențe de natură managerială privind redimensionarea activității și incapacitatea de a adapta activitatea debitoarei la condițiile concrete ale pieței de desfacere de produse similare.
Din cele redate în raportul întocmit de către lichidatorul judiciar reiese că nu s-a evidențiat fapta prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, invocată de către recurenta-creditoare, de natură să atragă răspunderea administratorilor debitoarei.
Nedepunerea declarațiilor privind obligațiile de plată ale debitoarei la bugetul local și de stat nu echivalează cu săvârșirea de către aceasta a faptei de neținere a contabilității potrivit legii, prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, așa cum afirmă recurenta. Neîndeplinirea obligației legale de depunere la instituțiile abilitate a acestor declarații atrage aplicarea sancțiuni specifice prevăzute de legile speciale.
Având în vedere aceste considerente, se constată că recursul declarat de recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B nu este fondat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.3118 din 10.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, contradictoriu cu intimații - -, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 2 ex/ 08.01.2009
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea, Cristina
