Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1385/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1687/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1385
Ședința publică de la 2.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, în contradictoriu cu intimatele, SC SRL - prin lichidator judiciar, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, SC SRL, SC SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3036/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta prin consilier juridic depune motivele de recurs în original, învederând că acestea au fost trimise prin fax.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul atragerii răspunderii personale a administratorului debitoarei.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 3036 din 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de comitetul creditorilor reprezentat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, în temeiul dispozițiilor articolului 138 literele c și d din Legea nr.85/2006, împotriva pârâtului, reținând în esență faptul că invocarea în general a unor aspecte teoretice, în lipsa unor fapte concrete, nu este în măsură să conducă la aplicarea dispozițiilor articolului 138 din menționatul act normativ.
Împotriva acestei sentințe comerciale, în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR3 B, a declarat recurs pentru soluționarea căruia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială la data de 13.07.2009 a fost înregistrat Dosarul nr-.
Recurenta consideră că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond analizând superficial materialul probator administrat, nu a observat faptul că, prin dezinteresul manifestat de intimatul administrator în îndeplinirea condițiilor minime pentru buna funcționare a societății, s-a făcut dovada săvârșirii de către acesta a faptelor prevăzute la articolul 138 literele c și d din Legea nr. 85/2006 (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă).
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă. În concluzie se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței comerciale atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului - pârât.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere în temeiul dispozițiilor articolului 138 alineat 1 din Legea nr.85/2006, era absolut necesar ca recurenta să fi făcut dovada (potrivit dispozițiilor articolului 1169 Cod civil) îndeplinirii cumulative a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu, fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, precum și a condițiilor speciale reglementate de textul menționat.
Așa cum se poate observa din lecturarea textului articolului 138 alineat 1, faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la literele a-
Aceste dispoziții legale nu instituie prezumția de vinovăție în sarcina persoanelor vizate, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a acestora nefiind suficientă invocarea unor aspecte teoretice de ordin general (așa cum a procedat recurenta) fiind absolut necesar prezentarea în concret a faptelor săvârșite de către acestea cu intenția de a aduce societatea în stare de faliment.
Recurenta-reclamantă nu numai că nu a făcut dovada faptelor invocate teoretic, dar nu a reușit să administreze probe din care să rezulte existența legăturii de cauzalitate dintre pretinsa încălcare a normelor dintr-o lege specială (Legea nr.82/1991 republicată) și starea de insolvență a debitoarei.
Așa cum s-a arătat săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ la literele a-g din articolul 138 din Legea nr.85/2006, și existența unui prejudiciu sunt două dintre condițiile necesare dar nu suficiente pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului.
Este absolut necesar să se facă dovada existenței unui raport cauzal între vreuna dintre faptele prevăzute de articolul 138 alineat 1 și starea de insolvență a debitorului, în sensul că prin săvârșirea cu intenție a unei astfel de fapte, debitorul a ajuns în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulată de comitetul creditorilor nu rezultă care este raportul de cauzalitate dintre presupusele fapte și starea de insolvență.
În acest sens, se poate observa faptul că deși recurenta l-a "acuzat" pe intimat de săvârșirea faptei prevăzute la litera "c", aceasta nu a făcut decât afirmații generice referitoare la continuarea activității în interes personal, fără a indica, însă în concret, elementele care conduceau la o astfel de concluzie. O condiție esențială pentru atragerea răspunderii pentru fapta prevăzută de articolul 138 litera cor eprezintă dovada "interesului personal" al administratorului în continuarea activității.
Simpla continuare a unei activități nerentabile, care ar putea conduce la starea de insolvență nu este suficientă pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, dacă nu s-a făcut și dovada interesului personal.
făcute intimatului în sensul că a manifestat dezinteres și pasivitate în administrarea societății, că nu s-a preocupat pentru funcționarea normală și în condiții de legalitate a persoanei juridice, concretizate în neplata datoriilor către creditori, nu se încadrează în categoria faptelor limitativ și expres prevăzute de articolul 138 alineat 1 la literele a-
Jurisprudența nu a validat astfel de cereri care au invocat drept temeiuri de fapt managementul defectuos, continuarea abuzivă a unei exploatări deficitare, urmărirea încasărilor propriilor creanțe; neplata creanțelor bugetare; nedepunerea rapoartelor de administrare financiară etc.
Opinia lichidatorului judiciar exprimată prin raportul din 9.01.2009 cu referire la incidența dispozițiilor articolului 138 fost în sensul că în lipsa unor documente financiar contabile nu-și poate exprima punctul de vedere cu privire la aplicarea dispozițiilor articolului 138, în contextul în care intimatul a înregistrat la administrația financiară bilanțurile contabile pe anii 2006 și 2007.
În această situație având în vedere aspectele menționate precum și faptul că recurenta nu a făcut dovada vinovăției intimatului și al interesului personal al acestuia în continuarea unei activități care în mod vădit conducea debitoarea la încetare de plăți, Curtea apreciază că faptele acestuia nu întrunesc condițiile impuse de articolul 138 alineat 1 litera "c".
Referitor la incidența dispozițiilor articolului 138 alineat 1 litera "d" teza a 3-a din Legea nr.85/2006 (pârâtul nu a ținuto contabilitate în conformitate cu legea) Curtea consideră că o astfel de împrejurare nu poate fi asimilată cu faptul că debitoarea nu a depus la dosar actele prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de articolul 35, or că nu a depus raportările contabile la organele fiscale, în lipsa unor probe pertinente și concludente.
Pentru a se putea reține în sarcina intimatului săvârșirea faptei prevăzute de articolul 138 litera d teza a 3 - a, recurenta ar fi trebuit să probeze fapta administratorului prin care au fost încălcate prevederile Legii nr. 82/1991 și mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adică existența legăturii de cauzalitate între fapta intimatului și starea de insolvență.
Cum sarcina probei incumbă recurentei, iar simpla invocare a articolului 138 alineat 1 din legea nr.85/2006 nu era în măsură să atragă automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere numai pentru nedepunerea evidențelor contabile, prevăzânddoarposibilitatea atragerii unei astfel de răspunderi, dar numai după administrarea unor probe certe, Curtea va respinge această solicitare ca nefondată.
În consecință, Curtea în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, în contradictoriu cu intimatele, SC SRL - prin lichidator judiciar, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, SC SRL, SC SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3036/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
10.11.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic: -
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
