Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1394/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1607/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1394
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 5 împotriva sentinței comerciale nr. 3044 din data de 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - ȘI C- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET DE INSOLVENȚĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata prin avocat cu delegație la fila 10 din dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că lichidatorul judiciar a depus la dosar cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă conform art. 242.
Apărătorul intimatei depune la dosar dovada calității de reprezentant și întâmpinare.
Curtea acordă intimatei prezente cuvântul pe cereri prealabile și pe probe.
Intimata prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formulat și nici probe noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatei cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata prin avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București, să se constate că în mod corect a reținut instanța de fond starea de fapt și a concluzionat că cei doi intimați nu se fac vinovați de starea de insolvență a societății. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3044 din 29.05.2009 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului București Secția a VII-a Comercială a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune al creditoarei SECTOR 5, invocată de pârâta; a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților și, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - ȘI C- în contradictoriu cu creditoarea SECTOR 5, radierea societății din registrul comerțului, notificarea sentinței de închidere, descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură, precum și plata onorariului lichidatorului judiciar din fondul prevăzut de art. 4 din Legea insolvenței.
Judecătorul sindic a reținut că creditoarea și-a întemeiat cererea de angajare a răspunderii pârâților pe dispozițiile art. 138 lit. c și de din Legea nr. 85/2006. A constatat că în ce privește primul motiv, creditoarea s-a limitat a invoca aspecte teoretice referitoare la continuarea activității în interes personal de către cei doi pârâți, fără a indica în mod concret elementele care să conducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de textul legal. În ce privește incidența dispozițiilor art. 138 lit. d din lege, judecătorul sindic a reținut că nedepunerea la dosarul de insolvență a actelor prevăzute de art. 28 din lege nu echivalează cu neținerea contabilității în conformitate cu legea. De asemenea, nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între neținerea registrelor prevăzute de lege și ajungerea societății în stare de insolvență, creditoarea invocând și sub acest aspect motive generice, fără a dovedi vinovăția pârâților.
Pe fondul procedurii, judecătorul sindic a reținut că nu au fost identificate bunuri sau valori prin care să fie acoperite creanțele debitoarei, astfel încât a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 131 din Legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii intimaților pârâți.
În motivare, recurenta a arătat că mandatul dat de societate administratorilor este unul comercial, astfel încât răspunderea acestora trebuie apreciată în forma agravată, sub forma simplei culpe, culpă manifestată sub aspectul neținerii contabilității în conformitate cu legea, precum și raportat la faptul că administratorii, intimați în prezenta cauză aveau obligația de a solicita deschiderea procedurii de insolvență, iar nu să continue activitatea care ducea în mod vădit la incapacitate de plată. sub acest aspect, apreciază că s-a dovedit fapta imputată intimaților de a continua activitatea în interes propriu, aceștia nesolicitând aplicarea dispozițiilor Legii insolvenței față de societate.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca nefondate criticile recurentei, în raport de faptul că aceasta nu dovedește vreuna din faptele reglementate de dispozițiile legale invocate de această parte.
Nu au fost administrate probe noi.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, se reține că în mod corect a apreciat judecătorul sindic cu privire la nedovedirea elementelor răspunderii civile delictuale. În speță, recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 ce sancționează fapta de a nu ține evidența contabilă în conformitate cu legea, de a ține o contabilitate fictivă ori de a face să dispară unele acte contabile. Recurenta a invocat un singur aspect, și anume faptul că nu au fost depuse situațiile financiare anuale la organele fiscale. Dar, acest aspect nu este de natură a atrage răspunderea administratorului, nefiind echivalent cu situațiile premisă reglementate de textul legal.
Din această perspectivă în mod corect a reținut judecătorul sindic că nedepunerea situațiilor financiare anuale nu a fost avută în vedere de legiuitor ca motiv pentru angajarea răspunderii administratorului, câtă vreme a instituit alte reguli pentru rezolvarea acestei situații. Se are în vedere că organul fiscal avea obligația de a declanșa un control de fond la societate și de a calcula obligațiile fiscale prin metoda estimativă, pentru a emite titlul executoriu și pentru a proceda la executarea silită a societății. În consecință, față de aceste obligați reciproce ale societății și organului fiscal, se reține că nedepunerea situaților financiare anuale nu poate constitui motiv suficient pentru angajarea răspunderii intimatului.
Deci, se reține că recurenta nu a dovedit fapta pe care o impută intimatului administrator.
Pe de altă parte, se reține că recurenta nu a făcut nici dovada legături de cauzalitate, cerută de răspunderea civilă delictuală. Din actele dosarului rezultă că față de societate a fost deschisă procedura de insolvență nu ca urmare a faptului că aceasta nu a mai făcut față datoriile sale exigibile, ci ca urmare a faptului că nu a procedat la schimbarea certificatului de înmatriculare cu noul certificat conținând codul unic de înregistrare, în aplicarea Legii nr. 359/2004.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul instituirii unei prezumții legale în sarcina intimatului administrator, textul legal stabilind că va fi angajată răspunderea persoanei care, printr-una din faptele enumerate de lege, a cauzat starea de insolvență a debitoarei, deci, textul impune dovedirea faptei ce a determinat (cauzat( starea de insolvență a societății, nefiind instituită, așa cum susține recurenta, o prezumție legală în acest sens.
Este înlăturată și susținerea cu privire la analizarea răspunderii intimatului din perspectiva mandatului comercial cu titlu oneros, fiind reținut că o asemenea analiză poate fi efectuată doar în relația administratorului - mandatar cu societatea - mandant, iar nu în relația cu terții creditori ai societății.
Pe de altă parte, nedepunerea de către administratorul societății a unei cererii de declanșare a procedurii de insolvență nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care poate fi angajată răspunderea administratorilor, neavând relevanță pentru soluționarea unei asemenea cereri. Se reține, totodată, că neformularea unei cereri pentru deschiderea procedurii de insolvență de către administratorii societăți nu are valoarea unei continuări a activității în interes propriu de către aceste persoane, neputând fi reținută critica recurentei sub acest aspect.
Față de considerentele reținute și apreciind că sentința pronunțată de judecătorul sindic este legală și temeinică, în baza art. 312.pr.civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 5 împotriva sentinței comerciale nr. 3044 din data de 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - ȘI C- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET DE INSOLVENȚĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. RP/6ex./16.11.2009
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială.
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa, Viorica Trestianu
