Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1400/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928

SECȚIA COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1400

Ședința publică din 05 noiembrie 2009

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban

JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga

JUDECĂTOR: - -

GREFIER:

S-au luat în examinare recursurile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 446/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - prin lichidator judiciar, și pârâtul intimat, având ca obiect atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 446/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea T împotriva pârâtului și în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a închis procedura enței debitorului - -, dispunându-se reprezentată de lichidatorul judiciar T, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.

Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:

Cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea T, având în vedere că nu sunt întrunite disp. art. 138 din Legea enței, față de modificarea adusă prin OUG 173/2008 publicată în Of. Partea I, nr. 792/26.11.2008, în sensul că lichidatorul judiciar nu a avut la dispoziție actele contabile ale debitoarei, pentru întocmi raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția enței debitorului, care se impunea a fi întocmit în 60 de zile de la desemnare și nu a nominalizat persoanele răspunzătoare, judecătorul sindic a respinso ca inadmisibilă.

Față de propunerea de închidere a procedurii

Constatând că la data de 05.03.2009 lichidatorul judiciar T, desemnat să administreze procedura enței debitorului - -, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului.

Procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 1147/08.12.2005, s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura enței, acestea fiind publicate conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura enței și având în vedere că nici unul din creditori nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art. 131 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii enței, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin recursul său a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator al debitoarei.

În motivare se arată că prima instanța a respins cererea ca inadmisibilă pe motivul că nu se poate cere antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator atâta timp cât nu exista Raport cu cauzele ajungerii societății în ență și că nu există trecută ca persoană vinovată fostul administrator. Consideră că excepția inadmisibilității nu se poate invoca atâta timp cât Raportul cu cauzele nu a fost întocmit tocmai din cauza fostului administrator care nu a depus actele solicitate de către lege. Mai mult la data când trebuia întocmit Raportul cu cauzele ajungerii în ență nu există cerința legală în ceea ce privește trecerea în Raportul cu cauzele ajungerii în ență a persoanei vinovate. Această cerință a apărut de abia în data de 26.11.2008 odată cu apariția OUG 173/2008, iar cererea de antrenare a răspunderii este anterioară acestei date. Față de aceste aspecte solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei primei instanțe spre soluționare pe fond.

Consideră că hotărârea pronunțată este data cu încălcarea și greșita interpretare a legii motiv pentru solicită modificarea sa.

Prin recursul său creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas olicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivare se arată că potrivit disp. art.61 din Legea nr. 85/2006 "În urma deschiderii procedurii administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu disp. art. 28 alin. 1 lit. c ori, după caz, în condițiile art. 32 alin. 2, debitorului și registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat pentru efectuarea mențiunii".

Notificarea prevăzută la alin.1 se realizează conform prevederilor Codului d e Procedură Civilă și se va publica, totodată pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de larga circulație."

Potrivit disp. art. 76 din Legea nr.85/2006 "Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea disp. Art.7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanței până la expirarea termenului prevăzut de art.62 alin.1 lit. b este decăzut cât privește creanțele respective, din următoarele drepturi "

Mai mult decât atât decizia Curții Constituționale nr.1137/2007, arată fără nici un fel de îndoială că dacă după data deschiderii procedurii enței citarea pârtilor naște discuții, notificarea privind deschiderea procedurii se realizează în mod imperativ potrivit normelor de procedura civilă. Conform art. 85 cod. proc. civ. "judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea pârtilor" ceea ce în cauza de față nu s-a întâmplat, către AVAS nefiind comunicat nici un act de procedură, fiind încălcat în mod flagrant principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare. AVAS a fost lipsit de posibilitatea formulării oricăror cereri sau apărări în cauză, întreaga procedura desfășurându-se fără a fi înștiințat în nici un fel de stadiul procedurii, de desfășurarea efectivă a procedurii enței, de eventualele distribuiri efectuate în cauză, sau orice alte acțiuni ale celorlalți creditori înscriși la masa credală.

"Principiul legalității reprezintă o cerința obiectiva într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a tuturor mecanismelor sociale, legalitatea trebuind considerată o regulă esențială la nivelul întregului sistem de drept." - Prof. univ. dr. - Principii și instituții de drept procesual civil.

Astfel, judecarea oricărei cauze trebuie sa fie făcută potrivit acelorași reguli procesuale pentru toți participanții în cauza dedusă judecății și aceleași drepturi procesuale trebuie acordate tuturor pârtilor. O justiție imparțială implica desfășurarea ședințelor de judecata în prezenta pârtilor, secretul dezbaterilor fiind contrar spiritului unei justiții democratice.

De asemenea creditoare remarcă și încălcarea principiului contradictorialității dezbaterilor în legătură cu AVAS, nefiind acordată posibilitatea creditoarei de a discuta și eventual combate orice element de fapt sau de drept al procesului supus atenției instanței de fond. Dreptul la apărare include în conținutul său posibilitatea pârtilor de a lua cunoștință de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții de procedură, de a exercita căile legale de atac, etc. Principiul dreptului la apărare depășește interesul pârtilor, fiind o condiție esențială în atingerea scopului final al oricărei judecăți, respectiv descoperirea adevărului. Odată cu începerea procedurii enței, dacă se controlau în mod corespunzător evidentele financiar-contabile ale debitoarei, trebuia să fie regăsită, în mod cert, suma datorată de debitoare către Fondul național unic de asigurări de sănătate. Menționează faptul că prin neverificarea atentă a actelor contabile puse la dispoziție administratorului judiciar, această culpă nu aparține AVAS.

în urma intrării în ență a debitoarei, unul din efectele esențiale rezidă în

Întocmirea și predarea către administrator/lichidator a listei creditorilor și a creanțelor acestora, născute anterior sau ulterior deschiderii procedurii.

Datorită unor"omisiuni",nu a fost regăsită în evidențe și creanța către CAS, ca atare, nu a putut fi notificată AVAS pentru a depune declarație de creanță în termen, așa încât aceasta nu putea fi decăzută din dreptul său de creditor

Neverificându-se în mod temeinic și corespunzător evidențele financiar-contabil

ale debitoarei, obligație ce aparținea atât conducătorilor statutari, cât și administratorului/lichidatorului judiciar, AVAS nu are nici o culpă în acest caz neputându-i-se opune prevederile art.76 din Legea nr.85/2006 privind procedura enței.

AVAS este grav prejudiciată prin măsura luată de lichidator, practic AVAS fiind lipsită de orice mijloc procedural posibil prevăzut de legea enței în recuperarea creanței sale.

În atare condiții nu poate fi vorba de închiderea procedurii până la soluționarea aspectelor sesizate.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurente și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursurile declarate nu sunt fondate.

Curtea de Apel constată că recursul creditoarei T este fondat pentru motivele ce se vor expune în continuare, iar recursul AVAS B este neîntemeiat pentru considerentele ce vor urma.

Relativ la recursul DGFP T, Curtea reține că acesta se concentrează pe critica vizând respingerea ca inadmisibilă a cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social.

Într-adevăr Curtea de Apel constată că o astfel de cerere nu poate fi obstrucționată de condițiile pe care le-a expus Tribunalul și anume că raportul privind cauzele enței și persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de ență a debitoarei nu a fost întocmit, respectiv că acest raport nu a putut fi întocmit datorită nedepunerii documentelor și situațiilor financiare de către administratorul social.

Este adevărat că art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 statuează că în situația în care în raportul întocmit conform art. 59 alin. 1, din aceeași lege, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă starea de ență a debitorului, la cerere judecătorul sindic poate ca o parte a pasivului să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere a debitoarei, dar aceasta este numai o ipoteză în care se poate angaja răspunderea patrimonială a unor asemenea persoane, legea enței neavând un cadru reglementar strict sub acest aspect.

Pe de altă parte interpretând cerințele de admisibilitate a cererii prev. de art. 138 alin. 1-3 așa cum a făcut-o Tribunalul s-ar ajunge la ideea că administratorul social de rea credință poate opune promovării acțiunii în răspunderea sa patrimonială, refuzul de a preda documentele financiare ale debitoarei, astfel încât administratorul judiciar sau după caz lichidatorul judiciar să nu mai aibă posibilitatea de a descoperi fapte prevăzute dintre cele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g de natură să-i atragă răspunderea patrimonială.

Prin urmare Curtea de Apel apreciază că cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea DGFP nu este inadmisibilă pentru motivul neîntocmirii raportului prevăzut de art. 59 alin. 1, sau pentru neprevederea persoanelor cărora li se poate imputa starea de ență, dimpotrivă o astfel de cerere reprezintă o concretizare a unui mijloc juridic de acces la justiție în beneficiul acelor subiecți cărora Legea enței le recunoaște exercițiul acestui mijloc.

Pentru nesoluționarea cererii mai sus arătate și pronunțarea deznodământului doar pe ideea de inadmisibilitate a aceleiași cereri, Curtea constată că este incident motivul de casare prev. de art. 312 alin. 3.5. cu consecința casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei pentru rejudecare a cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social.

Referitor la recursul declarat de AVAS B, Curtea de Apel urmează a-l respinge ca nefondat întrucât nici măcar în motivele de recurs această recurentă deși critică sentința atacată pentru nregularități cum sunt notificare neconformă normelor de procedură civilă și art. 61 din Legea nr. 85/2006, nerespectarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare, nedepunerea tuturor diligențelor de către judecătorul sindic și administratorul judiciar pentru descoperirea situațiilor financiar contabile ale debitoarei, totuși recurenta nu precizează identitatea și întinderea creanței sale inclusiv probele din care rezultă aceasta.

Prin urmare recurenta AVAS nu poate reproșa judecătorului sindic sau practicianului în ență faptul neînscrierii sale în procedură cu o anumită creanță din moment ce această creanță nu este învederată nici în recurs ceea ce conduce la concluzia că AVAS nu a avut calitatea de creditor în procedură datorită propriei turpitudini.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 446/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la judecătorul sindic al, Tribunalului Timiș.

Respinge recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva aceleiași sentințe civile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 05 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -

GREFIER,

Red../

Dact. /

Prima instanță - Trib.

Judecători -

2 ex.

Președinte:Cătălin Nicolae Șerban
Judecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1400/2009. Curtea de Apel Timisoara