Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1314/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 142
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți și împotriva sentinței comerciale nr.1956/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 și intimata debitoare SC SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 23, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurentul pârât, prin apărător, solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar înscrisuri pentru a dovedi că starea de insolvență nu s-a datorat recurentului ci existenței unor creanțe la alte societăți.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru recurentul pârât proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul pârât, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 5. Astfel, instanța de fond greșit a aplicat dispozițiile legale prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006. Starea de insolvență a societății se datorează faptului că anumite societăți datorează sume de bani și se impune admiterea recursului.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr.1956/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- a fost admisă cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 având ca obiect atragerea răspunderii personale împotriva pârâților și, aceștia fiind obligați în solidar la suportarea pasivului neacoperit al societății debitoare SC SRL, conform tabelului definitiv consolidat.
În baza articolului 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL în contradictoriu cu creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, iar în temeiul articolului 135 din lege, sentința de închidere a procedurii a fost notificată creditorilor, lichidatorului judiciar, și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București pentru efectuarea mențiunii de radiere.
Potrivit articolului 136 din lege s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură, precum și plata către lichidatorul judiciar a sumei de 3.000 lei, reprezentând onorariul din fondul special de lichidare prevăzut de articolul 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că nedepunerea actelor prevăzute de articolul 28 din Legea nr. 85/2006 echivalează cu o determinare a unei evidențe contabile fictive, ducând la ascunderea bunurilor societății, faptă prevăzută de dispozițiile articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
S-a mai reținut că raportul de cauzalitate este dovedit prin faptele pârâților și prejudiciul cauzat creditorilor, fiind îndeplinite cerințele articolelor 998-999 Cod civil.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs în termenul legal și motivat, pârâții și care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de recurs că instanța de fond a subscris în mod eronat argumentele creditoarei, reținând că sunt întrunite condițiile angajării răspunderi patrimoniale a pârâților, fără a se administra probe care să facă dovada că aceștia au săvârșit vreuna din faptele prevăzute de articolul 138 lit.d din Legea nr.85/2006.
S-a mai invocat că nedepunerea documentelor prevăzute de articolul 28 din Legea nr. 85/2006 nu atrage reținerea în sarcina pârâților a faptelor menționate de articolul 138 lit. d din lege, neexistând echivalență între nedepunerea documentelor contabile și faptele care atrag răspunderea organelor de conducere potrivit articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Dispozițiile articolului 138 lit. d din lege nu instituie o prezumție privind cauzele stării de insolvență a unei societăți, privind vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și insolvență, esențiale pentru angajarea răspunderii organelor de conducere.
În sarcina pârâților nu poate fi reținută nicina dintre faptele prevăzute de articolul 138 lit.d din lege, contabilitatea societății debitoare fiind ținută cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile articolului 8 din Legea nr. 85/2006 și ale articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Examinând recursul declarat în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă, ale articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru angajarea răspunderii, potrivit articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a - g ale articolului 138 din lege.
Răspunderea persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, poate fi atrasă numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; astfel natura juridică a răspunderii persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale.
Față de cele arătate rezultă că existența raportului de cauzalitate între faptele persoanelor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii și starea de încetare de plăți trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată.
În speță, răspunderea nu este de natură contractuală, ci răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 este de natură delictuală, și pentru a putea fi antrenată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform dispozițiilor articolelor 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă niciunul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată în baza articolului 138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform articolului 1169 Cod civil.
Sub aspectul dispozițiilor articolului 138 lit. d din lege, împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de articolul 28 din Legea nr. 85/2006 în termenul prevăzut de articolul 35 din lege, ori nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor dovezi certe.
Simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu conduce în mod automat la angajarea răspunderii lor patrimoniale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, în speță nefăcându-se dovada acestui raport, existența lui nefiind prezumată.
Conform dispozițiilor legale, măsura atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor este lăsată la aprecierea judecătorului-sindic, care poate să dispună ca o parte din pasivul societății, ajunsă în încetare de plăți, să fie suportată de către membrii organelor de conducere, numai în situația în care se face dovada existenței cerințelor expres prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii delictuale, nefiind cazul în speță.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă cu aplicarea articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul declarat de către pârâții și, să modifice în parte hotărârea atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților, menținând restul dispozițiilor hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții pârâți domiciliat în B, sector 2, str. -, nr. 4,. A,. 2,. 7 și domiciliat în B, sector 5,-,. 31,. 1,. 4,. 15, împotriva sentinței comerciale nr.1956/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 cu sediul în B, sector 5, 13, nr. 226, - și intimata debitoare SC SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR cu sediul în B, sector 5,-,. 31,. 1,. 4,. 15 și în B, sector 3,-,. 4,. A,. 9,. 33.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică din data de 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
01.02.2010
.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci, Adriana
