Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1458/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1458R
Ședința publică din data de 18 decembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.3487 /08.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentele și intimata - SRL prin lichidator judiciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată șu acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursurilor ca nefondate, și menținerea sentinței atacate ca temenică și legală, fără cheltuieli de judecată. Arată că în cauză nu există motive temeinice și legale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale ale intimatei, ce a avut calitatea de asociat și administrator al debitoarei. Răspunderea organelor de conducere este o răspundere civilă delictuală pentru antrenarea căreia este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii delictuale, fapta ilicită, prejudiciul provocat și raportul de cauzalitate dintre acestea. Pe cererea de recurs formulată de AVAS solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, deoarece aceasta putea formula contestație, nefiind criticate măsurile luate de lichidatorul judiciar.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.3487/8.09.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a vi-a comercială, s-a respins ca nefondată cererea creditorilor Administrația Finanțelor Publice sector 4, Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului formulată în contradictoriu cu pârâtul, cererea având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale în temeiul art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006. Prin aceeași sentință s-a mai dispus în temeiul art.131 din legea insolvenței, închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL.
În motivarea hotărârii se reține că prin sentința comercială nr.3439/24.09.2007 s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei - SRL și la termenul din 18.02.2008 judecătorul sindic a autorizat creditoarele Administrația Finanțelor Publice sector 4 și Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului să formuleze cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei, astfel fiind introdusă cererea împotriva pârâtei. S-a constatat că cererea de angajare a răspunderii este nefondată, deoarece omisiunea pârâtului de depunere a declarațiilor privind obligațiile fiscale începând cu anul 2005 nu poate fi reținută ca o cauză a ajungerii debitorului în stare de insolvență și oricum creditoarele nu au dovedit legătura de cauzalitate dintre nedepunerea acestor situații contabile și ajungerea debitoarei în starea de insolvență. În continuare, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii conform art.131 din Legea nr.85/2006, având în vedere că societatea debitore a încetat activitatea, nu are bunuri a căror valorificare ar putea duce la acoperirea creanțelor și a cheltuielilor de procedură, cerere considerată întemeiată și admisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 4 și Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului.
Recurenta a solicitat modificarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva intimatului pârât. Criticile recurentei se referă în esență la interpretarea greșită a legii, susținându-se că organele de conducere ale debitoarei nu au depus bilanțurile contabile în perioada 1994-2000, 2005-2006, aceasta constituind fapta culpabilă de neținere a contabilității în conformitate cu legea.
Recurenta AVAS a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată cu încălcarea prevederilor legale și să se dispună obligarea lichidatorului judiciar la depunerea unui raport judiciar potrivit dispozițiilor Legii 85/2006, în vederea continuării procedurii insolvenței. În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.6,8,9 proc.civ. Se arată în dezvoltarea motivelor de recurs că lichidatorul nu a depus un raport amănunțit privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență, aceasta fiind o atribuție principală a lichidatorului prevăzută de art.25 și 55 din Legea nr.85/2006. Recurenta mai susține că lichidatorul, deși a arătat că lipsesc actele contabile, nu a formulat o acțiune întemeiată pe art.138 din lege, creditorii fiind puși în situația de a nu mai avea nici o cale de atac pentru recuperarea creanțelor.
Prin întâmpinare, intimata a cerut respingerea recursurilor ca nefondate.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat alte probe noi.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de cele două recurente, ținând seama de prevederile legale aplicabile, precum și de probele dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Cu privire la recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice sector 4 B prin care se critică exclusiv soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatei-pârâte, Curtea constată că motivul de recurs invocat și anume, interpretarea greșită a legii, conform art.304 pct.9 proc.civ. este nefondat. Astfel, cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a intimatei-pârâte a avut ca temei de drept dispozițiile aert.138 alin.1 lit.d), conform cu care, se poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin fapta de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile sau prin aceea că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.În mod eronat se consideră de către recurentă că legea instituie o prezumție de culpă în sarcina fostului administrator al societății debitoare, deoarece potrivit textului legal anterior evocat, răspunderea persoanelor vizate de art.138 poate interveni numai atunci când este dovedită legătura de cauzalitate între fapta imputată și prejudiciul cauzat creditorului, respectiv pentru a se putea reține existența răspunderii este necesară îndeplinirea celor patru condiții ale răspunderii civile delictuale:prejudiciu, fapta ilicită, vinovăția persoanelor chemate să răspundă și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. În acest sens, în mod corect s-a interpretat de către instanța de fond că nedepunerea declarațiilor privind obligațiilor fiscale începând cu anul 2005 nu poate fi reținută ca o cauză de ajungere a societății în stare de insolvență, atât timp cât nu s-a demonstrat în concret cum această faptă ilicită imputată administratorului (omisiunea depunerii raportărilor contabile la organele fiscale) a produs starea de insolvență a societății debitoare. Având în vedere că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.1348 din legea insolvenței, Curtea urmează ca în temeiul art.312 alin.1 cc.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul formulat de recurenta.
În ceea ce privește recursul declarat de AVAS, Curtea observă că se solicită casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, respectiv pentru ca lichidatorul să depună un raport amănunțit privind incidența art.138 din lege și pentru rejudecarea cererii de angajare a răspunderii. Recurenta AVAS nu arată însă că la momentul procesual al depunerii de către lichidatorul desemnat în cauză, a raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului, cu menționarea persoanelor responsabile, în temeiul art.59 din Legea insolvenței, dacă a constat că raportul este incomplet, o contestație sau o solicitare de refacere a raportului. Curtea mai observă că recurenta AVAS se contrazice cu privire la susținerile referitoare la cererea lichidatorului care a solicitat angajarea răspunderii fostei conduceri a debitoarei, pentru ca un paragraf mai jos să arate că acesta nu a formulat cererea de atragere a răspunderii (10 ). De altfel, recurenta este în totală eroare, pentru că în speță, creditoarele Administrația Finanțelor Publice și AVAS au fost cele care au fost autorizate de JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă l-sindic și au formulat cererea de atragere a răspunderii fostului administrator.
În concluzie, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta AVAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.3487 /08.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
I
Grefier,
Red.Jud. - 12.01.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
