Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1461/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR.1461
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu
GREFIER - - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de intervenienții accesorii și și a recursului declarat de intervenienta - SRL C împotriva sentinței nr.300 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - AGRO SRL B prin lichidator INSOLVENȚA 2007 și intimatul pârât.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2008, susținerile orale părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 30 octombrie 2008, și, în aceeași compunere,
CURTEA
Asupra recursurilor constată următoarele:
Prin sentința nr.300/16.04.2008 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul.
A fost respinsă cererea formulată de lichidatorul judiciar INSOLVENȚA 2007, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - AGRO SRL BAILESTI, împotriva pârâtului .
A fost respinsă cererea de intervenție principală formulată de - SRL
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de și.
Au fost obligați intervenții către pârât la plata sumei de 2666 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că la data de 10.01.2006, - SRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - AGRO SRL a chemat în judecată pe pârâtul fost administrator social al debitoarei, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să fie obligat acesta la plata pasivului debitoarei.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că faptele pârâtului constau în creditarea societății prin contul analitic 462 cu încălcarea legii contabilității și deturnarea veniturilor societății, efectuarea cu știință de înregistrări inexacte în vederea ascunderii veniturilor reale ale societății debitoare, nu s-a ținut evidența consumului de combustibil, iar bunurile debitoarei au fost folosite în interes propriu de către administratorul social, neevidențiind în contabilitate veniturile societății pe anii 1998- 2003, în sumă totală de 3.141.068.845 ROL.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 137 alin. 1 lit. a, b, c, d și din Legea 64/1994.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii. A invocat totodată excepția autorității de lucru judecat, arătând că la data de 16.02.2004 creditorul a solicitat instanței antrenarea răspunderii materiale a sa pentru pasivul rămas neacoperit, iar prin sentința nr. 171/2004 pronunțată în dosar 70/F/1/2003 al Tribunalului Dolja fost admisă cererea. Ulterior, prin decizia nr. 5/2005 a Curții de Apel Craiova a fost admis recursul declarat de pârât, fiind modificată sentința în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește suma de 164.000.000 lei, a arătat că a achitat-
La dosarul cauzei s-a depus în copie raportul de expertiză contabilă întocmit de experții, și G, decizia nr. 5 /18.01.2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr.666/P/2005 de expertul.
La data de 7 martie 2006, lichidatorul judiciar - SRL a depus completări și precizări în legătură cu cererea principală formulată și întâmpinarea depusă de pârâtul, arătând că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, nefiind îndeplinită tripla identitate cerută de art. 1201. civ.
De asemenea a arătat că aspectele invocate pentru anii 1998-2000 nu au făcut nici măcar parțial obiectul analizei în cauza de față.
La data de 11.04.2006 creditorul - SRL a formulat cerere de intervenție principală solicitând antrenarea răspunderii administratorului social pentru întreg pasivul debitoarei - AGRO SRL B, motivele invocate de intervenientă fiind aceleași cu cele arătate de lichidatorul social al debitoarei în cererea formulată.
La aceeași dată creditorul a formulat cerere de intervenție accesorie în susținerea cererii de antrenare a răspunderii pârâtului formulată de către lichidatorul judiciar al debitoarei, pentru aceleași motive invocate de lichidatorul judiciar.
La data de 11.04.2006 pârâtul a formulat întâmpinare la completările și precizările depuse de lichidator, invocând excepția tardivității completării la acțiune raportat la disp. art. 132.pr.civ.
Prin sentința nr. 409/20 iunie 2006 a Tribunalului Dolj -Secția Comercială și de contencios Administrativ pronunțată în dosarul nr. 70/F/3/2003 judecătorul sindic a respins excepția tardivității invocată de pârâtul, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar - SRL și de asemenea a respins atât cererea de intervenție principală formulată de - SRL cât și cererea de intervenție accesorie formulată de.
Referitor la excepția tardivității cererii precizată de lichidatorul judiciar, invocată de pârât, judecătorul sindic a apreciat că este neîntemeiată și ca atare a respins-, considerând că cererea depusă de către lichidatorul judiciar intitulată " completări și precizări" nu reprezintă o modificare sau completare a obiectului cererii de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar la data de 10.01.2006, ci cuprinde în fapt, dezvoltarea și lămurirea unor aspecte din afirmațiile făcute în cererea inițială.
Analizând faptele pentru care pârâtul a mai fost chemat în judecată în dosarele nr. 70/F/1/2003 și 70/F/3/2003 precum și faptele în cauză enumerate atât de lichidatorul judiciar în cererea formulată cât și de intervenienta - SRL în cererea de intervenție principală și creditorul în cererea de intervenție accesorie, judecătorul sindic a reținut faptul că este vorba de aceleași fapte asupra cărora Curtea de Apel Craiova -Secția Comercială s-a pronunțat prin decizia nr. 5 /18.01.2005, situație în care în speță operează autoritatea de lucru judecat.
Împotriva sentinței nr. 409/20.06.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială și de Contencios Administrativ au declarat recurs intervenientul, intervenienta - SRL cât și lichidatorul judiciar - SRL
Recurentul a invocat în cadrul criticilor sale de recurs faptul că în cauză există elemente noi care atrag antrenarea răspunderii administratorului social, elemente ce nu au fost avute în vedere anterior în cadrul deciziei nr. 5/18.01.2005 a Curții de Apel Craiova -Secția Comercială. Recurentul a învederat că noile fapte culpabile ale administratorului se încadrează în dispozițiile prevăzute de lit. b și c ale art. 137 alin. 1 din Legea 64/95 În acest sens, recurentul a arătat că nu s-au analizat în prima cerere de antrenare a răspunderii administratorului fapte culpabile ale acestuia aferente anului 2003, cum ar fi: înregistrarea în contabilitate a unui consum uriaș de energie electrică pentru funcționarea morii, fapte legate de diminuarea în defavoarea societății debitoare a prețului făinii în beneficiul unei alte societăți, aspecte referitoare la activitatea debitoarei cu - SRL constând în favorizarea acesteia din urmă și crearea unor prejudicii debitoarei, aspecte referitoare la creditarea falsă și păgubitoare pentru debitoare prin ascunderea veniturilor reale ale societății, cât și aspecte referitoare la executarea silită a debitoarei de către B având în vedere culpa administratorului care sustras o sumă considerabilă sub pretextul plăților unor cheltuieli de judecată.
Recurenta - SRL a invocat aceleași critici de recurs ca și recurentul.
Recurenta - SRL C în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a susținut în principiu aceleași motive de recurs ca și celelalte două recurente, invocând, în plus, și faptul că fostul administrator a procedat la creditoarea societății prin contul analitic 462 cu încălcarea dispozițiilor Legii 82/1991, utilizarea contului arătat fiind în fapt, o metodă de a nu evidenția în conturi contabile veniturile societății cât și faptul că nu s-au întocmit facturi fiscale și borderouri corespunzătoare plăților.
Prin decizia nr. 1654 pronunțată la data de 23.10.2006 de Curtea de Apel Craiova, au fost admise recursurile formulate, casată sentința nr. 409 din 20.06.2006 și a fost trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că anterior promovării prezentelor cereri privind antrenarea răspunderii administratorului, a mai fost judecată și soluționată în mod irevocabil o altă acțiune având ca obiect tot antrenarea răspunderii administratorului social. În acest sens, în cererea formulată la data de 16.02.2004, creditorul a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu și debitoare reprezentată prin administratorul judiciar BNP CONSULT SA, să fie antrenată răspunderea materială a administratorului debitoarei pentru partea rămasă neacoperită din pasivul societății, după valorificarea bunurilor din averea acesteia. Prin sentința nr. 171/1.06.2004 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 70/F/1/2003 a fost admisă cererea formulată de creditor și s-a dispus antrenarea răspunderii materială a administratorului, iar ulterior prin decizia nr. 5/18.01.2005 a Curții de Apel Craiova - Secția Comercială a fost admis recursul formulat de, modificată sentința, iar pe fond fost respinsă cererea de antrenare.
În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului nr. 70/F/1/2003, respectiv raportului de expertiză contabilă efectuat de către experții, și HG în cadrul acestui dosar, Curtea a apreciat că nu au fost analizate elementele noi invocate de către recurenții în cauză. În acest sens, instanța de control judiciar a constatat că nu au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei nr. 5/18.01.2005 a Curții de Apel Craiova -Secția Comercială, anumite aspecte ce se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 137 lit. b și din Legea 64/95 R, respectiv: modul de înregistrare consumului de energie electrică pentru funcționarea morii, fapte legate de diminuarea în defavoarea societății debitoare a prețului făinii în beneficiul unor alte societăți, aspecte referitoare la activitatea debitoarei cu - SRL constând în favorizarea acesteia din urmă și crearea unor prejudicii debitoarei, cât și aspecte referitoare la creditarea păgubitoare pentru debitoare prin ascunderea veniturilor reale ale societății.
Investită cu soluționarea cauzei instanța a dispus citarea părților.
La data de 16.01.2007 lichidatorul judiciar - SRL prin înscrisul depus la dosarul cauzei a declarat că renunță la cererea de antrenare formulată, invocând dezinteresul moștenitorilor creditorului în continuarea procedurii.
Prin notele scrise depuse la data de 21.02.2007, pârâtul a invocat inadmisibilității cererilor de intervenție formulate de - SRL și, raportat la disp. art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, arătând că legea recunoaște dreptul la acțiune în principal administratorului judiciar sau lichidatorului, iar, în subsidiar, comitetului creditorilor.
De asemenea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității cererii de intervenție accesorie.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale active a arătat că Legea nr. 85/2006 nu prevede posibilitatea sau dreptul creditorilor de a formula acțiune în antrenarea răspunderii administratorului.
În ceea ce privește excepția prescripției a arătat că faptele invocate de către intervenienți au fost săvârșite în perioada 1998 - 2003, astfel că în raport de dispozițiile art. 139 din Legea nr. 85/2006 - termenul de prescripție s-a împlinit.
Întrucât lichidatorul judiciar - SRL a renunțat la judecată, cererea de intervenție accesorie în interesul lichidatorului judiciar, formulată de prin succesorii și este inadmisibilă raportat la dispozițiile art. 49 alin. 3 Cod Procedură Civilă.
Prin încheierea din 21.03.2007, instanța în temeiul dispozițiilor art. 246 alin. 1 Cod Procedură Civilă, a luat act că lichidatorul judiciar - SRL a renunțat la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale.
Prin aceeași încheiere, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de intervenție accesorie invocată de pârât având în vedere dispozițiile art. 54 Cod Procedură Civilă - potrivit cărora în cazul intervenției accesorii, terțul intervenient are o poziție procesuală subordonată părții în folosul căreia a intervenit, cât și declarația de renunțare la judecată a lichidatorului judiciar.
Excepția inadmisibilității cererii de intervenție principală și a lipsei calității procesuale pasive a intervenientului - SRL au fost respinse, instanța reținând că la data introducerii cererii de intervenție legea în vigoare (respectiv art. 17 din Legea nr. 64/1995 rep.) permitea formularea cererii de antrenare a răspunderii de către creditori.
În temeiul art. 137 alin. 2 Cod Procedură Civilă, excepția prescripției invocată de pârât a fost unită cu fondul, instanța apreciind că pentru soluționarea acesteia este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
În scop probatoriu, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, avându-se în vedere considerentele deciziei nr. 1665 din 23.10.2006 a Curții de Apel Craiova și pentru a se stabili data la care au fost săvârșite faptele de către pârât, prejudiciul creat, dacă există legătură de cauzalitate între acestea și prejudiciu și dacă acestea au determinat starea de insolvență a debitorului.
Împotriva încheierii pronunțate la 21.03.2007, au declarat recurs - SRL C, și, arătând că renunțarea la judecată este un act procesual de dispoziție, însă prin aceasta nu trebuie să se urmărească un scop ilicit, ori motivul renunțării lichidatorului dovedesc tocmai scopul ilicit al renunțării, întrucât în cauză erau și alți creditori.
Au mai arătat că ulterior judecătorul sindic a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar
Prin decizia nr. 873 din 19.09.2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, au fost admise recursurile, modificată încheierea în sensul respingerii cererii lichidatorului de renunțare la judecată și trimisă cauza judecătorului sindic pentru continuarea judecății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că lichidatorul judiciar este unul dintre organele care aplică procedura insolvenței, iar printre atribuțiile acestuia este și aceea de a formula cererea de antrenare a răspunderii organelor de conducere ale debitorului.
Prin urmare, lichidatorul nu a introdus cererea de antrenare a răspunderii pentru valorificarea unui drept personal, dimpotrivă acesta a exercitat una din atribuțiile conferite de lege, iar câtă vreme în baza raportului detaliat de examinare a activității debitorului a contestat că există premisele angajării răspunderii în condițiile art. 138 din lege, nu poate renunța fără temei, cum ar fi lipsa de stăruință în continuarea procedurii a moștenitorilor unuia dintre creditori.
Urmare a soluției pronunțate de Curtea de Apel Craiova, intervenienții și au formulat obiective pentru expertiza încuviințată.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert și răspunsul la obiecțiunile încuviințate, instanța a reținut că prin activitatea de comerț desfășurată între debitor și - SRL, debitorul nu a fost prejudiciat, iar pârâtul nu a avantajat nici societatea SRL și nici alte societăți cu care a avut relații comerciale.
În privința consumului de energie electrică aferent anilor 2002 - 2003, instanța observând raportul de expertiză a reținut că pentru anul 2002 acesta este justificat și înregistrat în evidența contabilă, iar pentru anul 2003 este justificat parțial prin existența altor consumatori, consumul fiind înregistrat în evidența contabilă. De asemenea, prin consumul de combustibil aferent anilor 1997, 1998 și 1999 nu s-au adus prejudicii debitorului.
Din același raport de expertiză, instanța a reținut că evidența contabilă a fost condusă în conformitate cu prevederile legii nr. 82/1991. Deși unele documente pentru evidența primară nu au fost întocmite pe formulare tipizate acestea au fost contabilizate pentru înregistrarea de venituri și cheltuieli.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța a reținut că faptele săvârșite de pârât nu au determinat insolvența debitorului.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 139 din legea nr. 85/2006, acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de doi ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
În cauză, procedura insolvenței debitorului a fost deschisă prin sentința nr. 188 din 02.09.2003, la data de 02.12.2003, fiind depus raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au determinat insolvența.
Având în vedere că la momentul întocmirii și depunerii raportului prevăzut de art. 25 lit. a din legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar și creditorii au putut cunoaște persoanele răspunzătoare, instanța a apreciat că la acel moment a început a curge termenul de prescripție.
Lichidatorul judiciar a formulat cerere având ca obiect antrenarea răspunderii administratorului social la data de 10.01.2006, precizând-o ulterior la 07.03.2006, iar - SRL a formulat cererea de intervenție la data de 11.04.2006 - toate acestea fiind formulate înainte de împlinirea termenului de prescripție.
Pentru aceste considerente, instanța a respins excepția prescripției. Întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că faptele săvârșite de pârât au determinat insolvența debitorului, instanța a respins ca neîntemeiate cererile formulate de lichidatorul judiciar și intervenienți.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură Civilă, intervenienții au fost obligați către pârât la plata sumei de 2.666 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenienții accesorii și precum și intervenienta în nume propriu - SRL C.
Recurenții intervenienți și au criticat sentința pronunțată de judecătorul sindic în sensul că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.105 alin.2 pr.civ, raportat la art.208 pr.civ. în sensul că expertul nu a convocat părțile la întocmirea raportului de expertiză, încălcând astfel dreptul și posibilitatea părților de a da lămuririle necesare.
În consecință, hotărârea astfel pronunțată este nelegală, bazându-se pe un raport de expertiză efectuat fără convocarea părților.
Mai susțin recurenții intervenienți că sentința este nemotivată, întrucât nu sunt analizate apărările principale ale părților și nu sunt indicate temeiurile de drept reținute pentru pronunțarea soluției, astfel încât instanța de fond nu a făcut decât să reproducă o parte din concluziile menționate în raportul de expertiză.
Un al treilea motiv de recurs se referă la netemeinicia sentinței, în sensul că soluția nu este susținută de probatoriul administrat în cauză.
În continuare, recurenții intervenienți învederează criticile (obiecțiunile) formulate și în fața instanței de fond la raportul de expertiză contabilă ce vizează următoarele aspecte: înregistrarea procentului de pierderi la măciniș, valabilitatea bonurilor de măciniș înregistrate în contabilitate, neînregistrarea corectă a consumului de combustibil, neevidențierea în contabilitatea societății a consumului real de carburanți pe fiecare utilaj, precum și înregistrarea eronată în contabilitate a diverselor venituri și cheltuieli sau neevidențierea acestora.
În recursul formulat de intervenienta în nume propriu - SRL C sunt invocate aceleași motive cu cele ale intervenienților arătați mai sus.
Curtea, analizând recursul formulat de intervenienții și, în raport de dispozițiile art.56 pr.civ. constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoz. art.156 pr.civ. " apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care intervenit nu a făcut ea însăși apelul sau recursul".
Ori, cererea de intervenție formulată de autorul și continuată de moștenitorii acestuia și este o cerere accesorie în interesul lichidatorului judiciar care însă nu a formulat recurs.
Prin urmare, față de dispozițiile invocate mai sus, Curtea urmează să respingă recursul intervenienților și, ca inadmisibil.
În ceea ce privește recursul formulat de intervenienta - SRL C, Curtea analizându-l în raport de dispozițiile art.304 și 3041pr.civ. reține că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs ce vizează încălcarea dispozițiilor art.208 pr.civ. prin omologarea unui raport de expertiză întocmit fără convocarea părților, este nefondat.
Astfel, la dosarul instanței de fond (filele 306-312) se află dovezile (procese verbale încheiate cu ocazia convocării părților și confirmările de primire) din care rezultă că expertul contabil a încunoștințat și convocat părțile la efectuarea lucrării. De altfel, nerespectarea dispozițiilor art.208 pr.civ. conduce la o nulitate relativă a actului întocmit în sensul că partea ce invocă neregularitatea trebuie să dovedească o vătămare.
Mai mult decât atât, la fila 309 din dosarul instanței de fond se află procesul verbal încheiat la 16.11.2007, ora 10, din care rezultă că la convocarea adresată de expertul numit de instanță a participat pârâtul, precum și un expert asistent desemnat de intervenienți în persoana doamnei. Aceasta face dovada deplină a faptului că recurenta intervenientă a cunoscut termenul la care părțile au fost convocate pentru efectuarea expertizei.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia hotărârea instanței de fond ar fi nemotivată, Curtea apreciază că și acesta este nefondat în condițiile în care în considerentele sentinței sunt prezentate motivele de fapt și de drept pentru care a fost pronunțată soluția.Mai mult, faptul că judecătorul sindic s-a sprijinit în pronunțarea soluției și a motivat sentința însușindu-și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, nu constituie motiv de nelegalitate și netemeinicie, ba dimpotrivă constituie o motivare ce are la bază o probă științifică.
În ceea ce privește criticile de netemeinicie formulate de recurenta intervenientă - SRL C, Curtea reține că și acestea sunt nefondate, întrucât aceste critici constituie în fapt obiecțiuni la raportul de expertiză formulate și la fond și la care expertul contabil a răspuns, numai că recurenta nu împărtășește punctul de vedere al expertului.
Faptul că judecătorul sindic și-a argumentat soluția de respingere a cererii de antrenare a răspunderii și prin concluziile raportului de expertiză, nu înseamnă că sentința este netemeinică.
Mai mult decât atât, o parte din criticile la raportul de expertiză invocate și ca motive de netemeinicie în prezentul recurs, exced cadrului procesual stabilit prin decizia de casare nr.1654/23.10.2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova -Secția Comercială în dosarul -, prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare, pentru a se verifica anumite aspecte ce se încadrează în dispozițiile art.137 lit.b și c din Legea 64/1995 și care vizează: modul de înregistrare a consumului de energie electrică pentru funcționarea morii, fapte legate de diminuarea în defavoarea societății debitoare a prețului făinii în beneficiul unor alte societăți, aspecte referitoare la relațiile comerciale dintre debitoare și - SRL, constând în eventuala favorizare a acesteia din urmă, și prejudicierea debitoarei, cât și aspecte referitoare la creditarea păgubitoare a debitoarei prin ascunderea veniturilor reale ale acesteia.
Toate aceste îndrumări date de Curtea de Apel prin decizia de casare menționată mai sus, au fost lămurite de către expertul contabil, iar judecătorul sindic le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței recurate.
Prin urmare, Curtea urmează ca în baza art.312 pr.civ. să respingă recursul formulat de intervenienta în nume propriu - SRL C, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de intervenienții accesorii și, domiciliați în C, str.- nr.24, D împotriva sentinței nr.300 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - AGRO SRL B prin lichidator INSOLVENȚA 2007 și intimatul pârât.
Respinge ca nefondat recursul formulat de intervenienta - SRL C, C, str.- nr.24, D împotriva sentinței nr.300 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - AGRO SRL B prin lichidator INSOLVENȚA 2007 C, str.- B, -.1,.19, D și intimatul pârât, domiciliat în B,-,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.MM/ex.5
Jud.fond
Tehnored.NB/25.11.2008
30 Octombrie 2008
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
