Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1468/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 1316/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1468

Ședința publică de la 04.11.2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Roxana Popa

JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu

JUDECĂTOR 3: Diana Manole

GREFIER - -

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE U - PRIN COMITETUL CREDITORILOR, PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN COMITETUL CREDITORILOR și - SRL - PRIN COMITETUL CREDITORILOR împotriva încheierii din data de 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA AGRICOLĂ - PRIN LICHIDATOR CABINET DE INSOLVENȚĂ

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta - SRL prin dl. G administratorul societății cu delegație la fila 40 din dosar și intimata prin lichidator judiciar reprezentat de avocat cu delegație la fila 46 din dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se învederează instanței că s-au depus la dosar dovezile de achitare a taxelor judiciare de timbru în cuantumul legal stabilit.

Pentru recurenta - SRL se prezintă dl. G administratorul societății, legitimat cu Carte de Identitate seria - eliberată de Poliția Municipiului U la data de 30.04.2004 și depune la dosar concluzii scrise, comunică și intimatei un exemplar.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de recurs.

Recurenta - SRL prin dl. G administratorul societății, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul admiterii cererii întemeiată pe art. 138 din Legea 85/2006.

Intimata prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Ialomița ca fiind temeinică și legală. Arată că atât recurenta de față cât și Comitetul creditorilor nu au făcut nici o dovadă și au identificat în mod concret vreo culpă a administratorului, învinuirile aduse sunt pur teoretice. Starea de insolvență a societății s-a datorat profilului agricol al societății astfel cum rezultă și din raportul lichidatorului judiciar.

CURTEA

Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:

Prin încheierea din ședința publică din data de 24 aprilie 2009 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Ialomițaa respins cererea Comitetului creditorilor debitoarei SOCIETATEA AGRICOLĂ de autorizare în vederea introducerii acțiunii în răspundere a membrilor organelor de conducere sau altor persoane care au cauzat starea de insolvență a societății debitoare; a luat act de raportul prezentat de lichidatorul judiciar și a acordat termen pentru continuarea procedurii.

În considerentele încheierii, judecătorul sindic a apreciat că nu se impune autorizarea comitetului creditorilor, raportat la concluziile prezentate de lichidatorul judiciar cu privire la cauzele și împrejurările ajungerii societății în stare de insolvență, precum și la cele expuse de acesta în ședință publică.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Comitetul creditorilor, solicitând admiterea recursului și modificarea încheieri recurate în sensul autorizării formulării cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

În motivare, recurenta a arătat că raportul lichidatorului judiciar cu privire la cauzele și împrejurările care au stat la baza stării de insolvență a debitoarei constituie doar premisa formulării unor cereri de angajare a răspunderii persoanelor care s-ar face vinovate de această stare. Se mai susține că s-a solicitat lichidatorului judiciar verificarea unor aspecte legate de apariția stării de insolvență, verificări care să fie prezentate tuturor creditorilor, lichidatorul neefectuând aceste verificări. Recurenta mai arată că există aspecte care ar putea atrage răspunderea persoanelor din conducerea debitoarei, raportat la unele indicii referitoare la existența unei alte societăți înființată de către aceste persoane, societate căreia i s-ar fi transmis patrimoniul debitoarei. Se arată că aceste aspecte nu au fost analizate de lichidatorul judiciar.

Deși legal citată, prin lichidator judiciar, intimata nu a depus întâmpinare la dosar, apărările acestei părți fiind susținute în ședință publică de apărătorul ales.

Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate,se apreciază că recursul este fondat.

Din interpretarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, rezultă că legea recunoaște legitimare procesuală activă, în vederea formulării acțiunii în răspundere, în principal, administratorului judiciar sau lichidatorului, iar în subsidiar, comitetului creditorilor, în măsura în care acesta a fost autorizat de către judecătorul-sindic.

Cerința prealabilă a autorizării și condițiile prevăzute de lege pentru îndeplinirea ei definesc în fapt calitatea comitetului de titular în subsidiar al cererii de atragere a răspunderii, în raport de calitatea de titular în principal pe care legiuitorul o conferă administratorului judiciar sau lichidatorului. Obiectul analizei asupra autorizării îl constituie, în mod exclusiv, măsura în care sunt sau nu îndeplinite situațiile prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, iar nu aspectele privind oportunitatea formulării cererii de atragere a răspunderii, probarea sau fondul său.

Singurele situații în care poate interveni autorizarea comitetului creditorilor sunt cele în care administratorul judiciar sau lichidatorul omite să indice, în raportul asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de ajungerea în stare de insolvență sau atunci când administratorul judiciar ori lichidatorul omite să formuleze acțiunea prevăzută de alin. 1 al art. 138 din lege, iar răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie.

Acest text de lege trebuie corelat cu dispozițiile art. 59 alin. 1 din lege, care impun administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului, în cazul procedurii simplificate, obligația de a întocmi un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.

În speță, în raportul de activitate depus la dosarul de fond lichidatorul a precizat că nu poate proba vinovăția persoanelor din conducerea societății, așa încât a afirmat că nu înțelege să formuleze vreo acțiune în răspundere, faptele care au condus la apariția stării de insolvență neputând fi încadrate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

O asemenea împrejurare echivalează cu cea reglementată de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, întrucât lichidatorul a omis să formuleze acțiunea în răspundere.

Este adevărat că legiuitorul a înțeles să folosească în text verbul "a omite", care în expresia literală înseamnă a neglija, a uita ceva ce trebuia făcut - ceea ce implică aspectul subiectiv referitor la o eventuală culpă a administratorului judiciar/lichidatorului cu privire la omisiunea respectivă.

Se cuvine însă subliniat că termenul la care s-a recurs nu asigură gradul de generalitate necesar unui text de lege cu privire la situațiile de fapt pe care trebuie să le reglementeze.

În această ordine de idei, se apreciază ca fiind greșită aplicarea textului de lege pe baza interpretării literale a verbului "a omite", iar omisiunea indicării persoanelor răspunzătoare sau a formulării acțiunii trebuie înțeleasă în mod obiectiv și general, în sensul simplei lipse a indicării sau formulării respective - în scopul unei aplicări unitare și nediscriminatorii a legii.

Astfel, dacă s-ar considera că doar în cazul omisiunii - înțeleasă în sensul său literal - indicării persoanelor vinovate sau a formulării acțiunii, legiuitorul ar fi avut în vedere admiterea cererii de autorizare, legea ar fi discriminatorie în celelalte cazuri, întrucât ar restrânge dreptul comitetului creditorilor de a obține autorizarea. Consecința ar fi că, deși cererea de atragere ar putea fi admisibilă, ei nu i se poate da curs de către comitet, iar persoanele care ar trebui să răspundă legal ar putea fi absolvite.

Trebuie pornit de la ideea că administratorul judiciar/lichidatorul are atribuția de a indica persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență. Ca urmare a examinării făcute în îndeplinirea acestei atribuții, administratorul judiciar/lichidatorul va indica persoanele vinovate în raport, iar dacă nu le va cunoaște, va menționa această împrejurare. În această din urmă situație, nu se poate reține că ar fi vorba de omisiunea indicării persoanelor - în înțelesul literal -, deoarece acestea nici nu au fost cunoscute ca să nu fie uitate, sub aspectul indicării lor în raport.

În această ordine de idei, se subliniază faptul că lichidatorul nu a omis să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, ci nu a formulat-o tocmai pentru motivele arătate în raport, cu toate că legea nu condiționează autorizarea comitetului creditorilor de indicarea motivelor care îl determină pe lichidator să nu formuleze acțiunea în răspundere, ci doar de omisiuneaindicăriipersoanelor vinovate de ajungerea în insolvență ori de omisiuneaformulăriiacțiunii în răspundere, sub amenințarea prescripției.

De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere faptul că interpretarea literală este, în ordinea valorică a modalităților de interpretare a legii, printre ultimele sub aspectul certitudinii oferite, limbajul obișnuit fiind supus unei multitudini de înțelesuri. Ceea ce trebuie să primeze este interpretarea în sensul producerii de efecte juridice, în raport cu scopul legii, coroborarea textelor de lege, etc.

Pe de altă parte, este adevărat că legea impune, suplimentar cerinței omisiunii formulării acțiunii în răspundere, și existența amenințării prescripției unei asemenea acțiuni.

În speță, chiar dacă prescripția nu ar amenința dreptul comitetului la acțiune, închiderea procedurii ce urmează a fi dispusă este de natură, prin ea însăși, să dreptul la acțiune, căci ea are ca efect descărcarea de obligații a participanților la procedură, așa încât o cerere ulterioară de angajare a răspunderii ar putea fi considerată inadmisibilă.

Așa fiind, sub aspectul dreptului la acțiune, închiderea procedurii produce aceleași efecte ca și prescripția, conducând practic la stingerea dreptului.

În considerarea aspectelor reținute mai sus, se apreciază că doar printr-o interpretare a legii contrar finalității sale, judecătorul-sindic a respins cererea de autorizare, așa încât, reținând că lichidatorul a omis să formuleze acțiunea în răspundere - independent de motivele sale (imposibilitatea de a afla, uitare, neștiință, etc.), se impune ca, dând deplină eficiență art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, Comitetul creditorilor să fie autorizat să formuleze cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din aceeași lege.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, reținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea, în baza art. 312 alin. 1, 2 și 3, raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ. va admite recursul și va modifica în parte încheierea recurată, în sensul că va admite cererea formulată de Comitetul creditorilor, pe care îl va autoriza să formuleze cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Totodată, va menține celelalte dispoziții luate de judecătorul sindic prin încheierea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de COMITETUL CREDITORILOR, format din ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE U, PRIMĂRIA COMUNEI și - SRL împotriva încheierii din data de 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA AGRICOLĂ - PRIN LICHIDATOR CABINET DE INSOLVENȚĂ.

Modifică încheierea recurată în parte.

Admite cererea formulată de Comitetul creditorilor.

Autorizează Comitetul creditorilor să formuleze cerere în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Menține în rest dispozițiile încheierii recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

Red. RP/4ex./30.11.2009.

Jud. fond

Tribunalul Ialomița

Președinte:Roxana Popa
Judecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Diana Manole

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1468/2009. Curtea de Apel Bucuresti