Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 148/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2369/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 148
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -A
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr. 4098 din 19 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, și DAR prin lichidator judiciar C.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează netimbrarea recursului declarat.
Curtea, revine asupra dispozițiilor privind timbrajul, întrucât recurenta nu a formulat recursul în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor, ci în nume propriu și constatând că s-a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin. 2. proc.civilă reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra cauzei comerciale de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială la data de 10.06.2008, debitoarea DAR, prin lichidator judiciar Cas olicitat deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată, societatea fiind dizolvată de drept, conform art. 30 din legea nr. 359/2004, republicată.
Prin sentința comercială nr. 3238/20.08.2008 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva debitoarei, fiind desemnat lichidatorul judiciar.
Creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 4 formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâților, și conform dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, republicată.
Prin sentința comercială nr. 4098/19.08.2009, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice sector 4 ca neîntemeiată, iar în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului.
În motivarea acestei sentințe, judecătorul sindic a arătat că răspunderea reglementată de art. 138 din lege are o natură juridică delictuală, cu caracter special, astfel încât această formă de răspundere trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 998-999 Cod civil, circumscrise situației speciale prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Ca atare, tribunalul a arătat că nu poate fi primită susținerea creditoarei privind prezumția culpei conform art. 1082 Cod civil, întrucât răspunderea administratorului reglementată de art. 138 din lege, nu este o răspundere contractuală, ci delictuală, raporturile de mandat fiind prevăzute doar în relația administratorului cu societatea care îl mandatează să o reprezinte în relațiile cu terții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 4, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, la data de 06.10.2009.
În motivarea recursului declarat recurenta a arătat că, în speță, a fost dovedită fapta ilicită, întrucât administratorii nu au depus documentele contabile prevăzute de lege, creându-se astfel premisele eludării legii și ținerii unei contabilități fictive.
Cât privește prejudiciul, recurenta a arătat că acesta rezultă din tabelul final consolidat al obligațiilor debitoarei, tabel necontestat de către debitoare.
În ceea ce privește culpa, recurenta a învederat că, în speță, primează răspunderea civilă contractuală, dată fiind calitatea de mandatar a reprezentanților societății, astfel încât, conform art. 1082 Cod civil, culpa este prezumată, urmând a fi analizată cu mai multă rigurozitate, întrucât s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Referitor la raportul de cauzalitate, recurenta a arătat că societatea nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorii săi manifestă un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății, în sensul că nu țin o contabilitate conform prevederilor legale.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele de recurs invocate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiuluiubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a căror îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanelor vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Curtea mai reține că, neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice sector 4 împotriva sentinței comerciale nr. 4098 din 19 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și DAR, prin lichidator judiciar C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. I-- - - - -
GREFIER,
-A
Red.Jud. - 03.02.2010
Tehnored. - 04.02.2010
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VIi-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
