Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1503/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1503
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de lichidatorul judiciar, cu sediul în P, Gh.Gr. nr. 5.. 4,. 20, județul P, împotriva sentinței nr.1049 din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu creditorulADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în P,-, județul P, debitoarea ., cu sediul în P,-, județul P și pârâtul, domiciliat în P, nr. 199,. 5B,. A,. 6,. 22, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul-lichidator judiciar, intimatul-creditor Administrația Finanțelor Publice P, intimata-debitoare SC SRL și intimatul-pârât.
Procedura fiind îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul registratură, s-a depus la dosar o cerere din partea recurentului-lichidator judiciar, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 pr.civilă; totodată, făcând dovada citării prin publicitate a intimatului-pârât în ziarul "Bursa", după care:
Curtea, constatând că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, a chemat în judecată pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare, solicitând să se dispună instituirea răspunderii acestuia pentru pasivul societății în sumă de 2.273.494 lei, reprezentând prejudiciu cert, lichid și exigibil.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei prev. de art.138 lit. d din Legea 85/2006, întrucât nu și-a respectat obligația
prev. de art.28 din lege, în sensul neprezentării actelor contabile ale societății și, deși administratorul a fost notificat pentru depunerea actelor prevăzute de art.28 din lege, acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală, astfel că în cauză sunt întrunite dispozițiile art.138 lit. d din Legea 85/2006, având în vedere că pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice nu s-au identificat date ale debitoarei, fapt ce demonstrează reaua-credință a acesteia.
După administrarea probelor, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr.1049 din 25 mai 2009, prin care a respins cererea de instituire a răspunderii patrimoniale a pârâtului, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății debitoare, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau orice altă persoană, care a contribuit la ajungerea debitoarei în această situație, prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
S-a mai reținut că, în speță, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind răspunderea membrilor organelor de conducere, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția; astfel, potrivit dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006, în vederea angajării răspunderii organelor de conducere ale societății, pentru faptele săvârșite de acestea și enumerate la lit.a-g, nu este suficient să se fi "contribuit"la apariția stării de insolvență, ci trebuie să se fi "cauzat" această stare a societății debitoare; doctrina și practica judiciară au decis că neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor conform cu documentele contabile care trebuie să reflecte situația reală, ascunderea unor documente contabile și respectiv, ținerea unei contabilități fictive, iar nu doar nedepunerea bilanțurilor contabile la administrația financiară pentru care există sancțiuni de altă natură.
Totodată, a reținut prima instanță, că neprezentarea documentelor prevăzute de art.28 din lege este o faptă care se sancționează conform art.147 din același act normativ și nu poate atrage "ab initio" răspunderea organelor de conducere ale debitoarei în condițiile în care nu se dovedește conform textului de lege că prin această omisiune a fost determinată insolvență.
A conchis instanța de fond că simpla invocare a disp. art.138 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere, deoarece prin Legea 85/2007 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâților prezumându-se doar posibilitatea atragerii răspunderii, însă după administrarea de dovezi în acest sens de către lichidatorul judiciar în calitate de titular al cererii de chemare în judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs lichidatorul judiciar, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtului la plata sumei de 2.273 lei ce reprezintă prejudiciu cert, lichid și exigibil.
În motivarea recursului, se arată că, potrivit art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, simplul fapt că administratorul societății debitoare nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, întrucât nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor,
dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, dar și felul în care administratorul a folosit veniturile; ori, în cauză, indiferent dacă administratorul societății falite a încălcat din neglijență sau cu intenție normele de drept, care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea patrimoniului, acesta se face vinovat de încălcarea legii și, implicit, de prejudicierea creditorilor.
Examinând recursul de față, prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr.1188 pronunțată la data de 24.10.2008, Tribunalul Prahova, a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei L, numind lichidator judiciar pe recurenta. Aceasta a notificat debitoarea pentru depunerea actelor prevăzute de art. 33 din Legea 85/2006 și a convocat Adunarea asociațiilor debitoarei la data de 19.11.2008, dată la care, potrivit procesului verbal încheiat cu această ocazie nu s-a îndeplinit cvorumul de prezență.
notificări fiind rămase, de asemenea, fără rezultat, lichidatorul judiciar a sesizat judecătorul sindic, pe calea cererii ce face obiectul prezentului dosar, pentru a dispune atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, conform art. 138 lit. d din Legea insolvenței, întrucât acesta din urmă nu și-a respectat obligația prevăzută de art. 28 din lege, în sensul neprezentării actelor contabile ale societății.
Potrivit textului de lege mai sus-citat, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății debitoare, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau orice altă persoană care a contribuit la ajungerea debitoarei în această situație prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Această răspundere este în mod indubitabil guvernată de principiile consacrate în materie, respectiv art. 998-999 Cod civil, astfel că acest lucru reclamă imperativ îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției.
Pe de altă parte, în lumina dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul în care a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
Mai mult decât atât, obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță este prevăzută de mai multe texte de lege, precum art.73, alin. 1 lit. c, alin. 2 din art. 134 și art. 181 alin.1 și 2 din Legea 31/1990, art.11 alin. 4 din Legea 82/1991.
În cauza de față, administratorul debitoarei nefăcând dovada contrarie dispozițiilor art. 374 din Codul comercial potrivit cărora, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, răspunderea acestuia, în contextul concret, trebuie apreciată cu mai multă rigurozitate.
Simpla apreciere a instanței de fond în sensul că art. 138 lit. d menționat anterior nu instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere a pârâtului, iar nedepunerea bilanțurilor contabile de către aceasta nu echivalează cu neținerea contabilității în condițiile legii, denotă o superficială cercetare a fondului cauzei.
Astfel, din sentința analizată și nici din actele înaintate instanței de recurs nu reiese în nici un fel care este momentul de la care societatea debitoare nu a mai îndeplinit obligația legală, privind ținerea registrelor și a înregistrărilor conforme cu documentele contabile, nedepunerea bilanțurilor contabile la organele abilitate. De asemenea, nu s-a produs nicio probă relevantă privitoare la respectarea de către pârât a obligațiilor legale privind inventarierea bunurilor; pe de altă parte, era necesar a fi analizate aspecte legate de modul în care administratorul a folosit bunurile obținute, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și în ce măsură acțiunile sale au indus starea de insolvență a societății.
În consecință, Curtea, constatând că judecătorul sindic a soluționat procesul fără a intra într-o reală cercetare a fondului, în baza art. 312 alin. 1 și 3 pr.civ. va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare potrivit considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de lichidatorul judiciar, cu sediul în P, Gh. Gr., nr. 5.. 4,. 20, județul P, împotriva sentinței nr.1049 din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu creditorulADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în P,-, județul P, debitoarea ., cu sediul în P,-, județul P și pârâtul, domiciliat în P, nr. 199,. 5B,. A,. 6,. 22, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru rejudecare potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.MA/DL
7 ex./16.11.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
