Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1505/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1892/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1505
Ședința din publică de la 6 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 2513 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SOFTWARE prin lichidator judiciar și .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea recurentei dovada achitării taxei judiciare legal datorată și timbru judiciar aferent.
Curtea constatând că recurenta a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin. 2. proc.civilă reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția VII-a Comercială la data de 23.10.2007, creditoarea SC SRL a formulat cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC --Conect Software SRL, ca urmare a neachitării unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 12.580,414 lei.
Prin sentința comercială nr.1084/07.03.2008 a fost admisă cererea creditoarei și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei, iar prin sentința comercială nr.4768/07.11.2008 s-a dispus trecerea la faliment.
Prin cererea înregistrată la data de 06.02.2009, Comitetul creditorilor prin președintele acestuia Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Bas olicitat atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, conform art.138 lit.a, c, d și e din Legea nr.85/2006, republicată.
Prin sentința comercială nr.2513/11.05.2009, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea formulată de Comitetul creditorilor ca neîntemeiată, iar în baza art.131 din Legea nr.85/2006, republicată, a dispus închiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, Comitetul creditorilor prin președintele său Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - secția a VI-a comercială la data de 30.07.2009.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că administratorul debitoarei a rămas în pasivitate, nefăcând demersuri pentru recuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, astfel încât bunurile debitoarei au fost utilizate în interesul persoanelor de la care nu s-au mai recuperat.
Recurenta a învederat că reprezentanții debitoarei nu și-au respectat obligația legală de a solicita aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006, republicată.
Recurenta a arătat că reprezentanții debitoarei au ținut o contabilitate fictivă neîndeplinindu-și obligația prevăzută de art.28, în sensul de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar documente prevăzute de lege.
Totodată, recurenta a învederat că administratorul debitoarei nu a depus bilanțul pe anul 2006, încadrându-se în dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Examinând actele și lucrările dosarului de față, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea nr.85/2006 privind insolvența, de modificare a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speța de față, nu aduce nici o modificare sub acest. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiuluiubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a căror îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanelor vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurentă relativ la prezumția legală a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reținând că noua dispoziție legală nu aduce nici o modificare sub acest aspect față de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicată, culpa administratorilor nefiind prezumată legal, astfel încât trebuie dovedită în instanță, în condițiile art.1169 Cod civil.
Curtea mai reține că, neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
În ceea ce privește obligația debitoarei de a-și declara starea de insolvență, în sensul de a solicita instanței deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, republicată, Curtea reține că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, legea menționată neinstituind o atare obligație legală, ci doar o simplă facultate, lăsată la aprecierea societății aflate în stare de încetare de plăți. Ca atare, legea nu prevede nici sancțiune juridică pentru nerespectarea acestei dispoziții legale a cărei aplicare depinde de atitudinea debitoarei.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, împotriva sentinței comerciale nr.2513 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SOFTWARE prin lichidator judiciar și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2009.
Președinte Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 11.11.2009
Tehnored. - 13.11.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte: aragaHaraga
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
