Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1537/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1896/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1537
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Diana Manole
JUDECĂTOR 3: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr. 2667 din data de 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații "INITIAL CONS"-, PRIN LICHIDATOR JUDICIAR "PROF INTERNATIONAL"- și GH..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta prin cererea de recurs a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr.2667/18.05.2009 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, a fost respinsă cererea formulată de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 în contradictoriu cu pârâtul GH., ca nefondată.
A fost închisă procedura insolvenței față de debitoarea "INITIAL CONS"-, în contradictoriu cu creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, debitoarea fiind radiată din evidențele Registrul Comerțului.
În motivare s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art.138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar toate actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 în temeiul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu au fost depuse toate raportările contabile la organele fiscale ori la Oficiul Registrului Comerțului, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe și, mai mult, aceasta din urmă, este o faptă ulterioară apariției insolvenței, pentru care nu se poate angaja răspunderea.
Pentru această faptă - nedepunerea actelor prevăzute de art. 28, legea stabilește sancționarea administratorului în condițiile art. 147 și nu de art. 138, deci fapta nu poate fi încadrată între cauzele stării de insolvență.
În momentul în care plătitorul nu-și îndeplinește obligația de a depune raportările contabile, organele fiscale pot stabili, din oficiu, obligația de plată prin metoda estimării sau plătitorul în cauză este supus controlului fiscal, aspect ce duce la concluzia că o asemenea faptă nu poate fi încadrată între cauzele stării de insolvență.
Creditoarea reclamantă nu a probat conform art. 1169Cod civil, legătura de cauzalitate dintre faptele imputate pârâtei și starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea reclamantă
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii întemeiată pe dispozițiile art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006 și obligarea pârâtei GH. în calitatea sa de administrator al "INITIAL CONS"- la plata sumei de 255.278 lei către ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4
În motivare se arată că instanța de fond a procedat la soluționarea cererii, dând o interpretare greșită dispozițiilor legale.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, în considerarea faptului că organele de conducere ale societății debitoare nu și-au depus declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru anul 2007, constituind fapta culpabilă de neținere a contabilității în conformitate cu legea.
Au fost întrunite condițiile care atrag incidența art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Administratorul, având de îndeplinit un contract tacit de mandat în temeiul art.72 din Legea nr.31/1990 și art.1532 - 1533 Cod civil, are și o răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea ce o reprezintă.
Pe tot parcursul procedurii de faliment, administratorul pârât nu a făcut dovada existenței unor cauze care să-l absolve de aceste obligații contractuale, rezultând în mod evident existența culpei și nici nu a adus probe în dovedirea faptului că și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale.
În cazul răspunderii contractuale culpa pârâtului este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006.
Potrivit principiilor generale de răspundere, fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate trebuia să fie întreprinsă de către anumite persoane.
Netransmiterea actelor contabile de către administratorul debitoarei, deși avea această obligație, conform art.31 din Legea nr.85/2006 și fusese notificat în acest sens de către lichidatorul judiciar este de natură a duce la concluzia că organele de conducere ale debitoarei au avut interes în a ascunde respectivele acte contabile, pentru a nu se putea analiza situația patrimonială a debitoarei, eventualele bunuri aflate în patrimoniul acesteia și alte aspecte care ar fi putut clarifica cauzele de ajungere în insolvență.
Sumele care constituie prejudiciul cauzat statului român sunt sume aferente desfășurării activității comerciale, care ar fi trebuit plătite de către societate din încasări.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Intimații, deși legal citați nu au formulat nicio cerere.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
Invocarea dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia pentru eventualul management defectuos, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Natura juridică a răspunderii administratorului societății debitoare aflată în insolventă fată de creditorii acesteia nu este una contractuală, întemeiată pe mandat, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși al cărei mandatar este administratorul, nu și în raport cu creditorii sociali, terți față de contractul de mandat, față de aceștia din urmă răspunderea găsindu-și temeiul în dispozițiile de drept comun privind răspunderea civilă delictuală, ale cărei elemente nu sunt, de altfel, întrunite în speță.
Instanța de fond a apreciat corect probele administrate în dosar și a reținut că nu erau incidente dispozițiile privind răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare pentru pasivul acesteia.
Din probele dosarului nu rezultă cauzarea stării de insolventă și nici săvârșirea uneia din faptele enumerate imperativ în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
In absența altor elemente probate de recurentă, simpla nedepunere a bilanțurilor contabile și a raportărilor financiare semestriale de către pârâta intimată nu este de ajuns pentru a se reține în sarcina acesteia răspunderea civilă întemeiată pe litera d) a art.138 privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, atâta timp cât nu s-a dovedit cauzarea stării de insolventă a societății debitoare.
In conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr. 2667 din data de 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații "INITIAL CONS"-, PRIN LICHIDATOR JUDICIAR "PROF INTERNATIONAL"- și GH..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 11.12.2009
Tehnored. - 07.01.2010
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic -
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Diana Manole, Roxana Popa
