Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1559/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928

SECȚIA COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1559/COM

Ședința publică din 26 noiembrie 2009

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga

JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș

JUDECĂTOR 3: Cătălin

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta împotriva sentinței comerciale nr.771/13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat EXPERT A, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei recurente, lipsă fiind reclamantul intimat EXPERT

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei recurente depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 lei și un înscris în susținerea cererii de recurs reprezentând adeverință eliberată de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului

Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate cu privire la atragerea răspunderii pentru plata sumei de 24.000 lei în sensul respingerii cererii formulate de către lichidatorul judiciar, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.771/13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul Expert cu sediul în A,-, jud. A, în calitate de lichidator al debitorului SC SRL în contradictoriu cu pârâta cu domiciliul în A,-, jud.

A obligat pârâta să suporte suma de 24.000 lei din pasivul debitorului SC SRL cu sediul în A,-, jud.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:

Împotriva debitorului SC SRL a fost deschisă procedura insolvenței prin sentința nr. 286/27.02.2008 din prezentul dosar, fiind desemnat practician în insolvență Expert.

Suma totală înscrisă în tabelul creanțelor este de 440.385,15 lei, sumă din care nu s - a putut acoperii din averea debitorului nici măcar o parte.

La data deschiderii procedurii pârâta deținea calitatea de administrator al debitorului. În această calitate pârâta transferat bunuri în valoare de 24.000 lei către SC MK SRL, al cărei asociat unic este pârâta, contravaloarea acestor bunuri nefiind urmărită și încasată în termenul de prescripție. În consecință judecătorul sindic apreciază că referitor la această sumă sunt întrunite condițiile art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

În calitate de administrator al debitorului pârâta a depozitat bunuri perisabile în valoare de 73.228 lei într-un depozit din Cugir și nu s-a mai interesat de acestea, astfel încât acestea s-au degradat, nemaiputând fi valorificate. Judecătorul sindic constată că această faptă, afirmată de către reclamant, nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, putând eventual constitui temei pentru formularea unei acțiuni în baza Legii 31/1990 privind societățile comerciale.

Raportat la suma de 198.647 lei reprezentând creanțe neurmărite de debitor la încasare, judecătorul sindic apreciază că atât a timp cât nu s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă raportat la dreptul la acțiune în recuperarea respectivelor sume nu poate fi angajată răspunderea pârâtei, normele imperative privind prescripția sancționând doar starea de pasivitate care depășește o anumită durată de timp. Mai mult nu poate fi imputat pârâtei faptul că nu a recuperat sau încercat să recupereze aceste sume omițându-se faptul că până la expirarea termenului de prescripție, cu întreruperile datorate deschiderii procedurii insolvenței debitorului, și practicianul în insolvență putea întreprinde demersurile pentru recuperarea sumelor.

Judecătorul sindic nu poate reține nerambursarea la scadență a unor credite ca întrunind elementele faptei prevăzute de art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței doar pe baza afirmației reclamantului conform căreia era evidență imposibilitatea rambursării acestora, iar acumularea dobânzilor face parte din condițiile oricărei creditări.

Faptul că debitorul a desfășurat activitatea sa comercială în cadrul unei hale proprietatea societății SC MK SRL al cărei asociat unic este pârâta și că a folosit bunuri ale acesteia în desfășurarea activității nu constituie un prejudiciu adus debitorului ci mai degrabă un avantaj și prin urmare nu se poate reține că aceste fapte ar conduce la apariția stării de insolvență a debitorului. De asemenea, garantarea creditorului debitorului de către aceeași societate constituie un favor făcut debitorului iar nu fapt generator sau un fapt care să concure la apariția stării de insolvență.

Față de cele reținute judecătorul sindic a admis în parte cererea în limita sumei de 24.000 lei.

Împotriva sentinței comerciale nr.771/13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a formulat recurs pârâta prin care a cerut casarea în parte a sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală cu privire la admiterea atragerii răspunderii și obligarea la plata sumei de mai sus.

În motive recurenta consideră că prima instanță a greșit când a reținut art.138 lit. b din lege, întrucât neîncasarea la scadență a unor creanțe, chiar dacă acestea se prescriu nu duce automat la răspunderea administratorului, întrucât pârâta a efectuat diverse demersuri pentru a gestiona activitatea societății, iar pe plan personal s-a confruntat cu probleme medicale majore așa cum rezultă din înscrisurile anexate.

Din alt punct de vedere, consideră că prejudiciul reținut și rezultat din vânzarea unor bunuri de către un administrator la orice societate este acoperit prin diverse forme de plată sau compensare, iar pe de altă parte s-au adus pentru societatea cu probleme în plata debitelor imobile în garanție și astfel se arată buna credință în derularea administrării societății.

În drept invocă art.304 pct.8 și 9 și art.299 proc.civ. și art.138 lit.b și următoarele din Legea nr.85/2006.

Examinând calea de atac a pârâtei prin prisma motivelor invocate, și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea apreciază ca întemeiat recursul pârâtei pentru următoarele considerente:

Acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către lichidatorul judiciar al debitorului a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.138 lit.b), d) și f) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței dintre care judecătorul sindic a admis în parte cererea doar pentru fapta prevăzută la litera b) constând în aceea că pârâta în calitate de administrator al societății a transferat bunuri în valoare de 24.000 lei către SC MK SRL al cărei asociat unic este tot pârâta, care însă nu a urmărit încasarea contravalorii acestor bunuri în termenul general de prescripție.

Restul faptelor invocate de către lichidator au fost respinse de către judecătorul sindic fără ca titularul cererii să formuleze recurs, astfel că în speță controlul judiciar se va rezuma la analiza îndeplinirii cerințelor de atragere a răspunderii prin prisma faptei de la lit.b) pe care legea o consideră ca fiind întrunită, atunci când, "au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice".

În acest context, se impune verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor privind răspunderea civilă delictuală aplicabile și în cazul instituției răspunderii patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere din procedura insolvenței, și printre acestea se identifică cea care vizează existența raportului de cauzalitate între fapta săvârșită de pârâtă și starea de insolvență a debitorului unde aceasta a fost administrator.

Ori, din acest punct de vedere judecătorul sindic a apreciat greșit că există un astfel de raport de cauzalitate, în condițiile în care, vânzarea de bunuri a avut loc în anul 2005, când s-a emis și factura, iar starea de insolvență a debitorului a fost reținută în anul 2008 când s-a deschis procedura generală, condiții în care nu se pot identifica elemente de cauză - efect între cele două evenimente produse.

Pe de altă parte, nu se poate identifica și nu a fost precizat nici de judecătorul sindic care ar fi interesul personal al actelor de comerț săvârșite în anul 2005 de către pârâtă, care a efectuat o vânzare obișnuită de bunuri, însă culpa sa se limitează la neîncasarea prețului în termenul de prescripție.

De altfel, însăși art.138 alin.1 impune cerința ca în raport să fie "identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, când la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate, astfel că, rezultă cu claritate necesitatea existenței acestui raport de cauzalitate, care în speță nu a fost dovedit.

Pe cale de consecință și văzând art.312 și 304 pct.9 pro.civ. și art.8 din Legea nr.85/2006 se va admite recursul pârâtei împotriva sentinței comerciale nr.771/13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantului EXPERT A pentru atragerea răspunderii patrimoniale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr.771/13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantului EXPERT A pentru atragerea răspunderii patrimoniale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - DR. - - - -

GREFIER,

Red.22.12.2009

Tehnored 2 ex.22.12.2009

Instanță fond: Tribunalul Arad

Jud.

Președinte:Dorin Ilie Țiroga
Judecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1559/2009. Curtea de Apel Timisoara