Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1575/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1575
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 3: Iulia Cîrnu I -
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.3394/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în contradictoriu cu intimații - SRL - prin lichidator judiciar RECUPERARE GRUP și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. 307 672 /7.11.2009, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul prin avocat depune întâmpinare în combaterea motivelor de recurs și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului, pe cererea de recurs.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal pentru motivele prezentate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.3394/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, s-a respins cererea formulată de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în
S-a închis procedura insolvenței față de debitoarea - SRL.
S-a dispus radierea societății debitoare, și îndeplinirea celorlalte obligațiuni dispuse de art.135,136 și 4 din Legea 85/2006.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut în esență că în cauză se aplică răspunderea civilă delictuală în care trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.
În speță nu au fost îndeplinite condițiile vizate de acest tip de răspundere în sensul că nu s-a dovedit culpa administratorului, că nu s-a făcut legătura cauzală între faptă și prejudiciu și faptul că nu a ținut contabilitatea conform legii, această singură situație să fi contribuit la ajungerea societății în faliment. În plus organul fiscal trebuie să urmărească atent dacă societatea și-a îndeplinit obligațiile de plată, și să supună societatea imediat la un control fiscal, deci are obligația stabilirii unui control de fond, aspect ce duce la concluzia că această faptă nu poate fi încadrată ca o cauză a stării de insolvență. Față de toate cele reținute s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.3394/15.06.2008 a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece mai multe categorii de obligații nu și le-a îndeplinit la bugetul statului, deci ar fi în culpă, acestea ducând și la majorarea debitului cu penalități și dobânzi aferente.
Că se află în culpă o dovedește și faptul că nu a ținut contabilitatea în partidă dublă așa cum prevede legea, un exemplar al situației financiare trebuind depus la organul fiscal, ceea ce ar fi dus la posibilitatea unui control de către organele fiscale. A dovedit existența unui prejudiciu cert. Culpa este cu siguranță în sarcina administratorului care are o răspundere și în condițiile contractului de mandat, deci e vorba de o răspundere contractuală și care nici nu ar mai trebui dovedită, deoarece aceasta se prezumă.
de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciu este tocmai ajungerea societății în faliment. Constatând că în averea debitoarei nue xistă bunuri s-a dispus închiderea procedurii și radierea societății.
Pentru toate cele arătate, cere admiterea recursului și pe fond obligarea administratorului pârât la plata creanței.
Prin întâmpinare pârâtul cere respingerea recursului ca nefondat dezvoltând pe larg motivele care ar conduce la o asemenea soluție.
Recursul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține că: răspunderea administratorilor prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 este orăspundere civilă delictualăpentru antrenarea căreia trebuiesc îndeplinitecumulativurmătoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
În speță recurenta nu a putut dovedi în cauză în nici un fel susținerea sa potrivit căreia simplul fapt al administratorilor de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea, ar duce în mod obligatoriu societatea în faliment, fără a mai proba și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu așa cum cere legea.
Deci nu a putut dovedi conform cerinței legii că neîndeplinirea obligației legale de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, să fi cauzat ajungerea societății în faliment.
Mai mult, nici împrejurarea că administratorul nu a prezentat lichidatorului toate actele prevăzute de art.33 din lege, sau că nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu sunt de natură să atragă răspunderea acestuia în temeiul art.137 lit.d din Legea nr.85/2006, sancțiunea aplicabilă în acest caz fiind stabilită deja de art.147 din lege, fiind inadmisibilă conform principiului de drept non bis in idem.
Astfel fiind, pentru simplele susțineri ale recurentei, fără a face legătura cauzală între fapte și prejudiciul cauzat, în mod greșit instanța de fond a antrenat răspunderea pârâtului pentru simple afirmații, știut fiind faptul că potrivit art.1169 cod civil reclamantul trebuie să facă dovada susținerilor sale, lucru pe care reclamanta nu l-a dovedit.
În plus în speță nu se aplică răspunderea contractuală, societatea fiind dizolvată și lichidată situație în care nu mai există ca persoană juridică, deci așa cum a reținut și instanța de fond în baza Legii 85/2006, răspunderea administratorilor este una specială, fiind vorba doar de răspunderea civilă delictuală în care culpa trebuie dovedită.
În plus în speță nu se aplică răspunderea contractuală, societatea fiind dizolvată și lichidată situație în care nu mai există ca persoană juridică, deci așa cum a reținut și instanța de fond în baza Legii 85/2006, răspunderea administratorilor este una specială, fiind vorba doar de răspunderea civilă delictuală în care culpa trebuie dovedită.
Astfel fiind, pentru cele reținute, Curtea constată că sentința atacată este netemeinică și nelegală și pe cale de consecință admite recursul, modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge cererea de atragere a răspunderi patrimoniale a pârâtului, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.3394 /15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în contradictoriu cu intimații - SRL - prin lichidator judiciar RECUPERARE GRUP și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.I
GREFIER,
Red.Jud. - 16.12.2009
Tehnored. - 17.12.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Liliana Crîngașu, Iulia Cîrnu
