Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1633/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1885/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1633
Ședința publică de la 23.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, în contradictoriu cu intimatele și SC -EX SRL - prin lichidator judiciar RO 3, împotriva sentinței comerciale nr.3169/3.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 3169 din 3.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială judecătorul - sindic a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B de atragere a răspunderii materiale a pârâtei în temeiul dispozițiilor articolului 138 alineat 1 literele c și d din Legea nr.85/2006, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de articolele 998 - 999 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe comerciale, creditoarea în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006 a declarat recurs, pentru soluționarea căruia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, la data de 30.07.2009 a fost înregistrat dosarul nr-.
Recurenta - creditoare consideră că sentința atacată este nelegală deoarece judecătorul - sindic nu a observat faptul că intenția legiuitorului a fost aceea de a institui sancțiunii împotriva administratorilor care se fac vinovați și de culpa cea mai simplă în aducerea societății în stare de insolvență și nu aceea de a îngreuna situația financiară a creditorilor care pe lângă faptul că nu își pot recupera creanțele mai trebuie să și dovedească îndeplinirea unor condiții care exced dispozițiilor articolului 138 din Legea nr.85/2006 (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă).
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Este cunoscut faptul că răspunderea reglementată de dispozițiile articolului 138 alineat 1 din Legea nr. 85/2006 are o natură juridică delictuală cu un caracter special, motiv pentru care îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de articolele 998 - 999 trebuie dovedită de cel care pretinde săvârșirea vreunuia dintre faptele expres și limitativ prevăzute la literele a-g (articolele 1169-1170 Cod civil).
În lipsa unor dovezi concludente în sensul săvârșirii faptelor menționate, a legăturii de cauzalitate, a vinovăției sub forma intenției, nu se poate atrage răsunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt, că în urma lichidării nu au putut fi acoperite toate creanțele, deoarece textul de lege (articolul 138 literele c, d) nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a se stabili.
În această situație, Curtea va respinge ca neîntemeiată susținerile recurentei potrivit cărora pentru atragerea răspunderii materiale a intimatei era suficientă doar constatarea prejudiciului, culpa cea mai simplă prezumându-se, deoarece așa cum s-a arătat dispozițiile legale menționate prevăd în concret faptele păgubitoare pentru debitoare,care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență, și nu instituie nicidecum o prezumție de culpă în sarcina unor persoane din organele de conducere.
Recurenta - creditoare nu a făcut nici o referire concretă la faptele săvârșite de intimată, ci a arătat doar că societatea debitoare a ajuns în stare de insolvență datorită conduitei culpabile a acesteia.
Referitor la incidența dispozițiilor articolului 138 alineat 1 litera d din Legea nr.85/2006, Curtea consideră că faptul nedepunerii actelor contabile nu echivalează în mod obligatoriu cu faptul neținerii contabilității.
Pentru a fi aplicabile dispozițiile menționate, recurenta - creditoare ar fi trebuit să probeze atât faptele intimatei prin care au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 82/1991 cât și împrejurarea că astfel de nereguli ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, adică legătura de cauzalitate între fapta intimatei și starea de insolvență a societății.
Așa cum s-a arătat, legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina administratorului numai pentru nedepunerea la dosar a evidențelor contabile.
Acest fapt al nedepunerii evidențelor contabile pentru a constituit temei al atragerii răspunderii materiale în baza articolului 138 litera d, trebuie să fie corelat cu efectul și anume cauzarea stării de insolvență a societății debitoare.
Din lucrările dosarului de fond nu rezultă existența unor dovezi în sensul că nedepunerea raportărilor contabile și a deconturilor TVA, începând cu anul 2005 condus la starea de insolvență a debitoarei.
Referitor la incidența dispozițiilor articolului 138 litera c din Legea nr.85/2006, Curtea consideră că nuestesuficient ca administratorul societății debitoare să fi dispus continuarea activității societății, în lipsa unor dovezi din care să rezulte interesul personal al acestuia într-un astfel de demers.
Cum în cauză nu s-a probat de către recurenta-creditoare împrejurarea potrivit căreia intimata a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, Curtea va respinge ca neîntemeiată și această susținere.
În consecință, Curtea în baza dispozițiile articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, în contradictoriu cu intimatele și SC -EX SRL - prin lichidator judiciar RO 3, împotriva sentinței comerciale nr.3169/3.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
27.11.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
