Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1639/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1957/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1639
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 3: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 3555 din 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, ""-, PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ""-, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații prin avocat cu delegație la 34 din dosar și prin avocat cu delegație la fila 27 din dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-au depus la dosar întâmpinări formulate de intimații și.
Curtea califică excepția lipsei calității procesuale active a AVAS-ului invocată de intimatul prin întâmpinare, ca fiind o apărare a acestei părți împotriva recursului declarat de AVAS.
Se acordă părților cuvântul pe probe.
Intimații prezenți prin avocați, solicită proba cu înscrisurile din dosar, nu se solicită probe noi în afara celor deja existente la dosar.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală, având în vedere că nu s-au făcut dovada îndeplinirii condițiilor generale a atragerii răspunderii patrimoniale, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3555 din 22.06.2009 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului București Secția a VII-a Comercială a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei calități procesuale pasive și prematurității cererii, invocate de pârâți; a respins ca neîntemeiată cererea formulată de Comitetul creditorilor, format din AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B în contradictoriu cu pârâții și; a dispus închiderea procedurii de insolvență față de debitoarea SC SRL în contradictoriu cu creditorii AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, radierea societății din registrul comerțului, notificarea sentinței de închidere, descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură și plata onorariului acestuia din fondul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 85/2006.
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut că cererea comitetului creditorilor s-a întemeiat pe dispozițiile art. 138 lit. a, c și d din Legea insolvenței. Cu privire la excepțiile invocate de pârâți, judecătorul a reținut următoarele: excepția inadmisibilității cererii a fost apreciată ca nefondată, constatându-se că lichidatorul judiciar a învederat că nu poate stabili incidența prevederilor art. 138 în cauză, datorită lipsei documentelor contabile; a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, judecătorul sindic constatând că acesta a fost administrator al debitoarei; excepția prematurității cererii a fost respinsă ca nefondată, constatându-se că motivele invocate în sprijinul acesteia vizează aspecte legate de fondul cauzei, care urmează a fi analizate separat.
Pe fondul cererii, judecătorul sindic a reținut, cu titlu general, că pentru a fi angajată răspunderea persoanelor cu funcții de conducere în cadrul debitoarei, trebuie dovedite atât elementele răspunderii civile delictuale, cât și săvârșirea de către acele persoane a uneia dintre faptele strict și limitativ prevăzute de art. 138 din lege.
Nu a fost reținută incidența art. 138 lit. a din lege, motivat de faptul că nu s-a dovedit săvârșirea de către pârâți a faptului folosirii bunurilor societății în folosul propriu sau al unei alte persoane. Împrejurarea că debitoarea figura cu active circulante nete, din care o parte erau reprezentate de stocul de marfă, nu determină reținerea automată a răspunderii în temeiul dispoziției legale invocate de creditori. În ce privește creditul contractat de societatea debitoare, s-a reținut că acesta a fost acordat într-o perioadă în care asociat unic și administrator are o terță persoană -, acesta nefiind chemat în judecată.
Nu a fost reținută nici incidența art. 138 lit. c din lege, judecătorul sindic apreciind că nu s-a dovedit interesul personal al pârâților în continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți.
Totodată s-a constatat că nu este incident nici art. 138 lit. d din lege, simpla nedepunere la organele financiare a actelor contabile, ori lipsa acestora de la dosar neavând valoarea unei nețineri a contabilității în conformitate cu legea. Se mai reține că trebuia dovedită legătura de cauzalitate între lipsa acestor documente și starea de insolvență a debitoarei.
Pe fondul procedurii, judecătorul sindic a reținut că debitoarea nu are bunuri în patrimoniu din a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele societății, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în calitate de membru al comitetului creditorilor, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii intimaților pârâți.
În motivare, recurenta a arătat că judecătorul sindic a apreciat în mod greșit fondul cauzei, fiind dovedite elementele răspunderii civile delictuale; astfel, există fapta, respectiv neintroducerea unei cereri de insolvență, deși intimații cunoșteau starea de încetare de plăți în care se găsea societatea, precum și în neținerea contabilității în condițiile legii; prejudiciul, constând în creanțele înregistrate în tabel, precum și legătura de cauzalitate, reprezentată de inacțiunea culpabilă a intimaților administrator constând în nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la ținerea contabilității. Mai arată că legea impune ca obligație formularea de către administratori a cererii de deschidere a procedurii, în condițiile în care constată starea de incapacitate de plată în care se găsește societatea, iar în ce privește activele circulante înregistrate în contabilitate, se arată că intimații nu au dovedit destinația acestora, fiind creată prezumția folosirii lor în interes personal.
Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca nefondate criticile formulate de recurentă. Intimatul a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, apreciind că acesta nu putea formula prezentul recurs. Această excepție a fost calificată ca fiind o apărare de fond, urmând a fi analizată în cadrul recursului.
Nu au fost administrate probe.
A fost înlăturată apărarea intimatului cu privire la faptul că AVAS nu avea posibilitatea de a formula recurs împotriva sentinței pronunțate de judecătorul sindic. Se reține că AVAS a formulat cererea de recurs în calitatea sa de membru al comitetului creditorilor, această calitate dându-i dreptul de a formula calea de atac împotriva sentinței pronunțate în cauză.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.
În ce privește critica recurentei referitoare la incidența dispoziției art. 138 lit. a din Legea insolvenței, se reține că judecătorul sindic a făcut o corectă apreciere a materialului probator, simpla existență în evidențele societății a unor active circulante neinducând ideea unei prezumții de folosire a acestor active de către intimați în interes propriu. Recurenta nu a dovedit această afirmație. Or, textul legal nu consacră o prezumție, ci implică o dovedire de către partea care invocă acest text, a faptei concrete prin care intimații să fi folosit respectivele active în interesul personal. În speță, recurenta invocă prezumție de folosire a bunurilor în interes personal, fără a face dovezi concrete.
Cu privire la incidența dispoziției art. 138 lit. c din lege, se reține că nedepunerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență de către administratori nu constituie o dovadă pertinentă a continuării unei activități în interesa propriu, fiind înlăturată, deci, această susținere a recurentei. Așa cum a reținut și judecătorul sindic, pentru a se constata săvârșirea faptei incriminate de textul legal, era necesar a se dovedi interesul direct personal al intimaților în continuarea activității societății. În acest context, nedepunerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență nu are valoarea conferită de recurentă, nefiind dovedit folosul practic, direct, urmărit de intimați în continuarea activității.
Se reține, totodată, că în mod corect a apreciat judecătorul sindic cu privire la nedovedirea elementelor răspunderii civile delictuale, în raport de dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 ce sancționează fapta de a nu ține evidența contabilă în conformitate cu legea, de a ține o contabilitate fictivă ori de a face să dispară unele acte contabile. Recurenta a invocat faptul că nu au fost depuse situațiile financiare anuale la organele fiscale. Dar, acest aspect nu este de natură a atrage răspunderea administratorului, nefiind echivalent cu situațiile premisă reglementate de textul legal.
Din această perspectivă în mod corect a reținut judecătorul sindic că nedepunerea situațiilor financiare anuale nu a fost avută în vedere de legiuitor ca motiv pentru angajarea răspunderii administratorului, câtă vreme a instituit alte reguli pentru rezolvarea acestei situații. Se are în vedere că organul fiscal avea obligația de a declanșa un control de fond la societate și de a calcula obligațiile fiscale prin metoda estimativă, pentru a emite titlul executoriu și pentru a proceda la executarea silită a societății. În consecință, față de aceste obligați reciproce ale societății și organului fiscal, se reține că nedepunerea situaților financiare anuale nu poate constitui motiv suficient pentru angajarea răspunderii intimatului.
Deci, se reține că recurenta nu a dovedit fapta pe care o impută intimatului administrator.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul instituirii unei prezumții legale în sarcina intimatului administrator, textul legal stabilind că va fi angajată răspunderea persoanei care, printr-una din faptele enumerate de lege, a cauzat starea de insolvență a debitoarei, deci, textul impune dovedirea faptei ce a determinat (cauzat) starea de insolvență a societății, nefiind instituită, așa cum susține recurenta, o prezumție legală în acest sens.
Este înlăturată și susținerea cu privire la analizarea răspunderii intimatului din perspectiva mandatului comercial cu titlu oneros, fiind reținut că o asemenea analiză poate fi efectuată doar în relația administratorului - mandatar cu societatea - mandant, iar nu în relația cu terții creditori ai societății.
Față de considerentele reținute și apreciind că sentința pronunțată de judecătorul sindic este legală și temeinică, în baza art. 312.pr.civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, ""-, PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ""-, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, și împotriva sentinței comerciale nr. 3555 din 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. RP/8ex.
07.12.2009.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Diana Manole
