Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.167/ DOSAR NR-
Ședința publică din 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Laura
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1240/Sind din 27 noiembrie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 martie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 2 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, în cadrul procedurii insolvenței debitoarei Cod taxi creditoarea a solicitat obligarea pârâților, Braga și, în calitate de administratori ai debitoarei Cod Taxi L să suporte din averea personală pasivul acestei societăți.
Judecătorul sindic, prin sentința civilă nr. 1240/SIND/27.11.2008 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a respins acțiunea.
La pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a reținut raportul privind cauzele care au determinat apariția stării de insolvență a fost depus la dosar de lichidatorul judiciar la data de 9.02.2005, astfel că, potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006 termenul de prescripție s-a împlinit la data de 11.02.2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii excepției prescripției și, pe cale de consecință, obligarea intimaților pârâți la suportarea pasivului debitoarei.
Recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, din rapoartele lichidatorului judiciar și înscrisurile existente la dosarul cauzei a rezultat că intimații pârâți se fac vinovați de ajungerea societății în încetare de plăți întrucât nu și-au îndeplinit toate obligațiile legale privind administrarea societății, dispunând efectuarea unor operațiuni care practic au determinat încetarea de plăți, fapte prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
Astfel, potrivit listei de inventar depusă la dosarul cauzei la data de 15.09.2005 a rezultat că lichidatorul judiciar a identificat doar mijloacele fixe care au fost valorificate prin vânzarea în bloc, obținându-se suma de 163.708 lei. Intimații nu au putut justifica cu documente lipsa a 18 stații de emisie - recepție, precum și a stocurilor de marfă în valoare de 22.281 lei a disponibilităților bănești în cuantum de 686 lei și a cheltuielilor în avans, în cuantum de 7.189 lei.
Ca urmare, se creează prezumția potrivit căreia bunurile și disponibilitățile bănești ale debitoarei au fost folosite în interes personal de administratori, fapte care intră sub incidența prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Intimații pârâți se fac vinovați și de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, motivat de constatarea faptului că nu au fost recuperate creanțele debitoarei în cuantum de 8.610 lei și nici nu s-au făcut demersuri în acest sens.
Despre aceste aspecte creditorii au luat cunoștință odată cu depunerea bilanțului general anexat la raportul final în data de 13.09.2007.
Întrucât în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au determinat starea de insolvență lichidatorul judiciar a prezentat numai aspecte cu caracter general, este evident că informațiile care au fost avute în vedere la formularea cererii au fost obținute ulterior, din analiza înscrisurilor mai sus prezentate.
De altfel, în raportul final lichidatorul judiciar se limitează să precizeze faptul că nu auf ost identificate elemente de atragere a răspunderii personale a administratorilor debitoarei.
considerații ale lichidatorului judiciar în ceea ce privește aplicabilitatea art. 138 din Legea nr. 85/006 nu pot constitui raportul amănunțit la care se referă art. 25 alin. 1 lit. a și art. 59 din aceeași lege, motiv pentru care creditoarea recurentă a formulat obiecțiuni, solicitând completarea acestuia cu aspecte referitoare la modul de ținere a contabilității, lipsuri la inventar și modalitatea de recuperare a acestora, măsuri întreprinse pentru recuperarea creanțelor.
În acest context, este evident că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată și depusă în termenul legal, calculat de la data depunerii primului raport care nici nu făcea referire la acestea.
Recurenta mai învederează că sunt îndeplinite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii pârâților în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006, acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de trei ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență.
Cauzele stării de insolvență au fost stabilite prin raportul administratorului judiciar, depus la dosar la termenul din 9.02.2005, termen la care a fost prezentă reprezentanta creditoarei reclamante.
Chiar reclamanta, prin acțiune face trimitere la acest raport.
Afirmația recurentei că a luat la cunoștință despre contribuția pârâților la ajungerea societății în stare de insolvență din bilanțul general anexat raportului final urmează a fi respinsă întrucât prin raportul final nu s-au stabilit alte cauze de insolvență iar bilanțul general nu aduce nimic nou sub acest aspect față de bilanțul de deschidere a procedurii anexat raportului final.
Ca urmare, în mod corect judecătorul sindic a constatat că termenul de prescripție pentru acțiunea întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 începe dă curgă de la data de 09.02.2005, împlinindu-se, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, la data de 09.02.2008. Cum acțiunea a fost introdusă după împlinirea acestui termen, în mod corect judecătorul sindic a admis excepția prescripției extinctive.
În raport de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins și se va menține hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței nr. 1240/SIND/27.11.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red: /03.04.2009
Dact:G/09.04.2009
Judecător- sindic:
- 2 ex. -
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
