Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 168/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.168/ DOSAR NR-
Ședința publică din 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Laura
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 82/Sind din 12 ianuarie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 martie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 2 aprilie 2009.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată, în urma casării cu trimitere spre rejudecare a sentinței civile nr. 992/sind/23.11.2006 a Tribunalului Brașov, sub nr-, la această instanță reclamanta DGFP B, în calitate de creditor al debitoarei - în faliment, a chemat în judecată pârâtul, în calitate de administrator social al debitoarei, solicitând atragerea răspunderii personale materiale a pârâtului, până la concurența sumei de 13561 lei.
În motivarea de fapt a acțiunii reclamanta a menționat că în raportul lichidatorului judiciar numit în dosarul de faliment aflat pe rolul Tribunalului Brașova arătat că sunt conturate condițiile prevăzute de art. 137 alin. 1 pct. d din Legea nr. 64/1995 republicată. Astfel, aceasta nu a organizat și nu a condus evidența contabilă. Chiar dacă societatea debitoare nu a desfășurat activitate, exista obligația depunerii rapoartelor contabile lunare, trimestriale și anuale. Tocmai pentru acest motiv societatea a fost amendată în conformitate cu prevederile legale, născându-se astfel creanța datorată bugetului de stat în sumă de 13561 lei.
Prin sentința civilă nr. 82/12.01.2009 Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de către reclamantul DGFP B, în calitate de creditor al debitorului - în faliment, în contradictoriu cu pârâtul, în calitate de administrator social al debitorului, întemeiată pe prevederile art.138 al.1 lit.d din Legea nr. 85/2006 și în consecință a obligat pârâtul să suporte din averea personală suma de 13561 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Față de debitoarea s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului în baza Legii nr. 64/1995, procedura fiind în faza de aprobare a raportului final.
Reclamanta are calitatea de creditor al debitoarei. În consecință aceasta justifică calitate procesuală activă, având în vedere dispozițiile art.138 al.1 din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul are calitatea de administrator social al debitoarei, deci face parte din categoria persoanelor la care se referă art.138 al.1 din Legea nr.85/2006.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosarul de faliment și lipsa nejustificată a pârâtului la interogatoriu, rezultă că pârâtul nu s-a preocupat de ținerea unei contabilități în conformitate cu legea, astfel încât acesta a comis fapta prevăzută de art.138 al.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Astfel se constată că procedura reorganizării judiciare și a falimentului a fost deschisă față de debitoare în baza Legii nr.64/1995. În tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei a fost înscris creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu o creanță de 13561 lei. Această creanță reprezintă amenda aplicată debitoarei pentru nedepunerea la termenele legale a situațiilor financiare obligatorii prevăzute de lege.
Obligația de a organiza și conduce contabilitatea unei societăți comerciale și de a depune la autoritățile statului competente (ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B) situațiile financiare periodice (bilanțul contabil de semestru, bilanțul contabil anual, precum și alte declarații) îi revine administratorului social, potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr.82/1991.
Debitoarea nu a înregistrat o situație financiară obligatorie la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Rezultă că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de lege specifice administratorului social al unei societăți comerciale. Ca urmare a încălcării acestor obligații debitoarea a înregistrat datorii la bugetul statului respectiv amenzile aplicate debitoarei de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B pentru neîndeplinirea acestor obligații de către pârât.
Având în vedere căci creanța DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE înscrisă în tabelul creditorilor reprezintă amenzi aplicate debitoarei, iar procedura insolvenței s-a deschis la cererea acestui creditor se constată că fapta pârâtului de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea a cauzat și starea de insolvență a debitoarei.
Față de aceste constatări rezultă că pârâtul a comis fapta prevăzută de art.138 al.1 lit. din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic apreciază că în cauză s-a dovedit existența săvârșirii unei fapte ilicite și a vinovăției pârâtului.
Referitor la prejudiciu judecătorul sindic apreciază că acesta este egal cu valoarea creanței reclamantei înscrisă în tabelul creditorilor debitoarei, dat fiind că faptele pârâtului au cauzat insolvența acesteia.
De asemenea există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de pârât și prejudiciul cauzat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se stabili cuantumul prejudiciului.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Suma de 13561 lei este reprezentată de amenzile aplicate conform proceselor-verbale 1197/5.11.2003, 1904/5.11.2003, 1197/5.11.2003, 49066/27.04.2004, 59339/7.05.2004 și 71637/27.08.2004.
În perioada 25.04.2003-31.10.2007 recurentul a executat o pedeapsă privativă de libertate, astfel încât era imposibil să poată conduce contabilitatea, ceea ce rezultă din biletul de liberare nr. K 16928/31.10.2007 eliberat de Administrația Națională a Penitenciarelor.
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 impune cerința ca starea de insolvență să se datoreze faptei personale a pârâtului și trebuie să se limiteze la prejudiciul adus societății. Instanța de fond nu a analizat în ce măsură suma de 13561 lei este imputabilă activității comisive sau omisive a pârâtului. Raportat la perioada 25.04.2003-31.10.2007 pârâtului nu-i poate fi imputată fapta reținută de art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr. 85/2006.
Starea de insolvență a debitoarei nu se datorează ținerii contabilității nelegale, ci amenzilor aplicate chiar de creditoarea DGFP.
Intimata DGFP Bad epus întâmpinare. Din rapoartele lichidatorului rezultă că pârâtul nu a depus diligențe în vederea conducerii evidenței contabile a debitoarei conform legii.
Creanța DGFP se compune în principal din amenzi aplicate debitoarei pentru nedepunerea la termenele legale a documentelor de raportare contabilă și a declarațiilor fiscale.
Potrivit art. 73 și art. 198 din Legea nr. 31/1990 obligația ținerii evidenței contabile revine administratorului fiscal. Nedepunerea declarațiilor privind obligațiile fiscale la organele financiare a generat aplicarea de amenzi care au dus la inițierea procedurii insolvenței.
Debitoarea nu a depus la unitatea fiscală bilanțurile contabile și declarațiile de la înființarea societății din anul 1997. Astfel nu se poate reține susținerea recurentului cu privire la faptul că în perioada 25.04.2003-31.10.2007 a fost privat de libertate și nu a putut conduce evidența contabilă conform legii, atâta timp cât și în perioada anterioară privării de libertate nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de legea contabilității și codul fiscal.
Susținerea recurentului conform căreia nu sunt dovedite elementele răspunderii delictuale și a raportului de cauzalitate între amenda și insolvența societății este infirmată de probele dosarului, respectiv nota de prezentare, titlurile executorii, procesele-verbale de constatare a contravențiilor, fișa sintetică privind evidența pe plătitor, conform cărora se constată că pârâtul s-a sustras de la plata obligațiilor bugetare cu intenție, aspect dovedit și de conduita lui culpabilă manifestată prin nepăsare și lipsa de diligență pentru situația fiscală a debitoarei.
Curtea constată fondat recursul declarat de pârât.
răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează sub forma intenției sau a culpei.
Fiind o răspundere civilă delictuală cauzele de nerăspundere sunt forța majoră, cazul fortuit, fapta celui prejudiciat, fapta terțului pentru care administratorii nu sunt ținuți a răspunde.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr. 85/2006 se poate săvârși prin ținerea unei contabilități fictive, constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false, de natură să denatureze situația financiară a debitorului, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale sau prin dosirea unor documente contabile, în scopul denaturării situației financiare.
Din raportul lichidatorului judiciar rezultă că nu a desfășurat activitate, nu a depus documentele contabile cerute de lege la organele fiscale de la înființarea societății în anul 1997.
Creanța DGFP se compune în principal din amenzi aplicate debitoarei pentru nedepunerea la termenele legale a documentelor de raportare contabilă și a declarațiilor fiscale pe care debitoarea avea obligația să le depună la B conform legii contabilității și ale Codului fiscal.
Nedepunerea declarațiilor privind obligațiile fiscale la organele financiare a generat aplicarea de amenzi care au dus la inițierea procedurii insolvenței.
Suma de 13561 lei este reprezentată de amenzile aplicate conform proceselor-verbale 1197/5.11.2003, 1904/5.11.2003, 1197/5.11.2003, 49066/27.04.2004, 59339/7.05.2004 și 71637/27.08.2004.
Astfel prin procesul-verbal 1197/5.11.2003 i s-a aplicat debitoarei amendă pentru nedepunerea declarațiilor aferente anului 2003.
Prin procesul-verbal nr. 1904/5.11.2003 s-a aplicat debitoarei amendă pentru nedepunerea bilanțului la 31.12.2002, și a bilanțului la 30.06.2003
Prin procesul verbal nr. 59339/7.05.2004 debitoarea a fost amendată pentru nedepunerea bilanțului la 31.12.2003.
Prin procesul-verbal nr. 49066/27.04.2004 a fost sancționată debitoarea pentru nedepunerea raportărilor contabile la 30.06.2004, iar prin procesul-verbal 71637/27.08.2004 pentru nedepunerea raportărilor contabile pentru luna martie 2003.
Analizând procesele-verbale de mai sus se constată că amenzile au fost aplicate pentru nedepunerea situațiilor financiare pentru perioada 31.12.2003-30.06.2004. Potrivit art. 36 din Legea nr. 82/1991 termenul de depunere a situațiilor financiare anuale este de 120 zile pentru societățile comerciale, deci termenul de depunere a acestora expira după ce pârâtul a intrat în penitenciar și a fost în imposibilitate obiectivă de întocmire și depunere a documentelor contabile.
În perioada 25.04.2003-31.10.2007 recurentul a executat o pedeapsă privativă de libertate, astfel încât era imposibil să poată conduce contabilitatea, ceea ce rezultă din biletul de liberare nr. K 16928/31.10.2007 eliberat de Administrația Națională a Penitenciarelor, aceasta fiind un caz fortuit exonerator de răspundere.
Susținerea intimatei în sensul că și anterior privării de libertate pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile este întemeiată, însă având în vedere că amenzile care au stat la baza prezentei acțiuni în atragerea răspunderii privesc obligații care puteau fi îndeplinite după intrarea pârâtului în stare de detenție, acestea nu pot fi considerate cauze ale intrării debitoarei în stare de insolvență existând un caz de forță majoră, iar pentru perioade în care pârâtul ar fi trebuit să-și îndeplinească obligațiile nu s-au aplicat amenzi.
Pentru aceste considerente în baza art. 304 pct. 9 Curtea va admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței Tribunalului Brașov care a fost modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 82/12.01.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta DGFP B împotriva pârâtului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red: /03.04.2009
Dact:G/08.04.2009
Judecător- sindic:
- 3 ex. -
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
