Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 182

Ședința publică de la 8 februarie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu

JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia

JUDECĂTOR I -

GREFIER - -

.

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr. 3962 din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimatul pârât în calitate de administrator SC SRL.

La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 pr.civ.

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA

Prin sentința comercială nr.3962/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-a respins cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 1 B formulată împotriva pârâtului administrator al debitoarei

În motivarea acestei sentințe s-a reținut că la cererea creditoarei prin încheierea din 11.02.2003 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr.6583/2001 a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr.64/1995 față de debitoarea

În urma activității depusă de lichidatorul judiciar sprijinit și de fostul administrator al societăți debitoare, care i-a pus la dispoziție documentele financiare ale societății, au fost inventariate toate bunurile acesteia, valorificate și sumele obținute au fost distribuite creditorilor. Printre aceștia s-a numărat și Administrația Finanțelor Publice sector 1 Bac ăror creanțe nu au fost satisfăcute în întregime, motiv pentru care la data de 23.06.2006 a cerut antrenarea răspunderii administratorului societății în temeiul art.137 lit.c și d din Legea nr.64/1995 pentru plata creanței în sumă de 216.851.529 lei vechi reprezentând impozite și taxe datorate bugetului de stat consolidat.

Reținând că reclamanta-creditoare nu a făcut dovada cu acte care să ducă la concluzia că administratorul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu prevederile legale; că nu a indicat în ce constă fapta administratorului de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea; nu a prezentat nici probe din care să rezulte că pârâtul a dispus continuarea activității societății în interes personal, deși ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți, în condițiile în care în cazul răspunderii civile delictuale legiuitorul nu a înțeles să instituie prezumția legală de vinovăție și răspundere în sarcina administratorilor.

A mai reținut că în mod greșit susține reclamanta că răspunderea administratorului societății este de natură contractuală întemeiată pe mandat.

În realitate este vorba de o răspundere civilă delictuală și pentru a putea fi antrenată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform art.998-999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.

Cum reclamanta nu a putut dovedi nici una din situațiile de mai sus, iar legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată în baza art.138 din lege, iar în speță faptele acestora nu au putut fi dovedite, pentru toate cele reținute, s-a pronunțat sentința de mai sus.

Împotriva sentinței comerciale nr.3962/25.10.2007 a declarat recurs reclamanta-creditoare Administrația Finanțelor Publice sector 1 B care critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală deoarece fapta culpabilă a administratorului pe care-l consideră vinovat de aducerea societății în stare de faliment, poate să constea și în omisiunea acestuia, respectiv fiind vorba de o inacțiune ilicită atâta timp cât dispozițiile art.27 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevede chiar o obligație în sarcina acestuia de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi în termen de maxim 30 zile de la apariția stării de insolvență, lucru pe care administratorul nu l-a făcut.

Consideră că din modul cum a fost conceput textul art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, rezultă că acesta a dispus în interes personal continuarea unei activități ce ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți, situație suficientă pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale fără a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civilă obișnuită.

Recurenta reține că în speță este vorba de răspundere contractuală, situație în care culpa este prezumată și deci nu mai trebuie dovedită. Invocă în principal aceleași motive ca și în fața acțiunii de fond invocând și faptul că activitatea administratorilor este o activitate de mandat, răspunderea mandatarului urmând a fi analizată în cadrul răspunderii contractuale. Invocă și dispozițiile art.11 alin.1 din Legea nr.82/1991 a contabilității, potrivit cărora răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, dispoziții ce sunt reluate și de art.73 alin.1 din Legea nr.31/1990 în care administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.

Faptul că potrivit art.185 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată administratorii sunt obligați ca în termen de 15 zile de la data adunării generale, să depună o copie de pe situațiile anuale la, precum și la Ministerul Finanțelor Publice, consideră că acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciu.

Pentru toate cele arătate mai sus, cere admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii sale întemeiate pe dispozițiile art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006 și ca urmare să fie obligat pârâtul să suporte în întregime datoriile societății debitoare respectiv la plata sumei de 21.685,15 lei noi.

Își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.

Recursul este nefondat.

Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele:

Recurenta în motivarea recursului pornește de la un raționament greșit considerând că în speță este vorba de răspunderea contractuală a administratorului.

În realitate în cazul răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 se aplică administratoruluirăspunderea civilă delictuală, între cele două moduri de răspundere existând deosebiri esențiale.

Astfel în cadrul răspunderii civile delictuale culpa nu este prezumată și în consecință ea trebuie dovedită de cel ce o invocă. În speță recurenta considerând că e vorba de răspundere civilă contractuală unde culpa se prezumă nu a dovedit în nici un fel culpa administratorului, lucru reținut și de instanța de fond în motivarea sentinței.

În plus, pentru a fi antrenată răspunderea delictuală trebuieîndeplinite cumulativurmătoarele condiții: existența faptei ilicite, a culpei, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, situații ce trebuiesc dovedite conform art.1169 Cod civil.

Cum recurenta nu a făcut nici o dovadă a susținerilor sale așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, simplele susțineri în nici un fel dovedite ale recurentei nu pot atrage răspunderea administratorului conform cerințelor prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.

Pentru cele reținute mai sus, Curtea constată că sentința nr.3962/25.10.2007 este temeinică și legală și în consecință va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, împotriva sentinței comerciale nr.3962/25.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimatul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2008.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Cîrnu

- - - - Dr. I -

Grefier,

- -

Red.Jud. - 19.02.2008

Tehnored. - 20.02.2008

Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială

Președinte:

Președinte:Alecsandrina Rădulescu
Judecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Cîrnu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Bucuresti