Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 183/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 183/
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 156/SIND din 19 ianuarie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 aprilie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 156/19.01.2009 pronunțată de JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă l-sindic în dosar nr-, s-a respins acțiunea reclamantei B formulată în contradictoriu cu pârâtul.
A reținut judecătorul-sindic că potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 10077 M/15.11.2007
Astfel, din Raportul de inspecție fiscală nr. 10077M/16.11.2007 întocmit de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B reiese că asociat unic și administrator al debitoarei a fost G, până la data de 13.09.2004, când societatea debitoare a fost preluată de pârâtul. Din data de 1.09.2004 societatea a intrat în întrerupere temporară de activitate, dar se susține că extrasele de cont puse la dispoziție de către Bank SA Agentia L și BANK Gar ezultat faptul că societatea a avut activitate și în perioada septembrie-decembrie 2004.
Deschiderea procedurii reorganizării s-a dispus prin sentința civilă nr. 49/Sind/21.01.2005, iar intrarea în faliment s-a dispus prin încheierea din 27.06.2005.
În procesul verbal încheiat de B la data de 19.11.2007 s-a arătat că debitoarea nu a plătit, nu a evidențiat și nu a declarat obligații fiscale privind accize în perioada 20.05.2003-31.12.2004 deși conform extraselor de cont puse la dispoziție de către Bank SA Agentia L aceasta a încasat accize în valoare de - lei, fără a se face vreo precizare dacă acestea au fost încasate anterior datei de 13.09.2004 sau ulterior acestei date.
Din același act de control și din Raportul de inspecție fiscală nr. 10077M/16.11.2007 întocmit de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B de la fila 39 din dosar, a rezultat că, în baza extraselor de cont puse la dispoziție de către Bank SA Agentia L, debitoarea a încasat de la SC SRL suma de 43000 lei la 30.12.2003 și sumele de 80000 lei la 16.08.2004 și 40000 lei la 19.08.2004, în baza unor facturi nelegale. S-a constatat că toate aceste sume au fost încasate înainte de preluarea societății debitoare de către pârât, la 13.09.2004. De asemenea s-a mai invocat o serie de operațiuni tot din anul 2003. În consecință, aceste operațiuni nu au putut fi imputate pârâtului, care nu avea calitatea de reprezentant la acea dată.
Lichidatorul judiciar a arătat în raportul final că având în vedere că nu i-au fost prezentate actele contabile, nu este în măsură să indice cauzele care au dus societatea insolvabilitate și nici persoanele răspunzătoare. Ulterior, în nota de ședință de la fila 172 din dosarul de faliment aceasta a învederat că nu înțelege să formuleze o acțiune în răspunderea administratorilor deoarece nu este suficientă existența neținerii contabilității pentru a fi incidente dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, fiind necesară dovedirea împrejurării că această faptă a condus la apariția stării de insolvență.
În acțiune reclamanta a dedus săvârșirea de către pârât a săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006 doar din faptul că în ultimul bilanț, depus la data de 31.12.2003, debitoarea figurând cu active în valoare de -,4 lei, fără a face vreo dovadă cu privire la săvârșirea acestei fapte de către pârât.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost înregistrată de creditoarea DGFP B la data de 22.12.2004, pentru o creanță de - lei. Deci pentru a putea fi admisă acțiunea în răspunderea administratorului debitoarei trebuie ca faptele imputate acestuia, nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la ținerea contabilității și deturnarea sau ascunderea activului debitoarei, să fi fost săvârșite în perioada 13.09.2004 - 22.12.2004.
Pentru a se putea reține culpa administratorului debitoarei, invocată de reclamanta creditoare, trebuie să se facă dovada că acesta a comis faptele imputate, respectiv a ținut contabilitatea cu nerespectarea dispozițiilor legale și a deturnat sau a ascuns o parte din activul debitoarei, fapte ce au cauzat insolvența debitoarei. Or, așa cum am arătat pârâtul a preluat societatea debitoarei la data de 13.09.2004, când aceasta era în întrerupere temporară a activității din 1.09.2004, sumele de bani menționate în acțiune au fost încasate anterior preluării debitoarei de către pârât, iar activele din bilanțul depus la data de 31.12.2004 puteau fi deturnate sau ascunse și de vechiul administrator, până la data de 13.09.2004. Pentru a se reține fapta prevăzută de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006 trebuie să se facă dovada că activul debitoarei a fost deturnat sau ascuns cu vinovăție de către pârâtul în perioada în care a fost administrator, de la 13.09.2004 până la deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, la 21.01.2005. În consecință, reclamanta nu a dovedit existența vreuneia din faptele prevăzute la art. 138 din Legea nr. 85/2006 și nici vinovăția pârâtului sau legătura de cauzalitate dintre faptele acestuia și declanșarea stării de insolvență a debitoarei. Toate aceste condiții trebuiau întrunite cumulativ pentru a se putea angaja răspunderea administratorului societății debitoare pe acest temei.
Față de aceste considerente judecătorul sindic a constatat că nu sunt întrunite condițiile art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care s-a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinice solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii în răspundere promovată de
În expunerea motivelor de recurs, se arată că, la data preluării societății de către pârâtul acesta cunoștea ori trebuia să cunoască că debitoarea a încasat facturi pe care nu le-a achiziționat ca documente cu regim special încasând sumele de 80.000 lei, 40.000 lei și 43.000 lei, și că s-au emis documente fiscale la date anterioare achiziționării acestora, care nu pot sta la baza unor operațiuni comerciale reale.
Totodată, accizele în valoare de 31440 lei, încasate la 19.11.2007 de debitoare, sunt ulterioare datei de 13.04.2004, când pârâtul a preluat societatea 20.05.2003 - 31.12.2004.
În ceea ce privește depunerea declarațiilor și deconturilor, pârâtul nu s-a conformat Legii nr. 82/1991, iar în ultimul bilanț depus la 31.12.2003 societatea debitoare figura cu active de -,4 lei active care prin cedarea societății se prezumă că, s-au predat administratorului.
Se conchide, în sensul că, din probatoriul administrat, rezultă o categorică culpă a administratorului pentru ajungerea în stare de insolvență, prin faptele prevăzute de art. 138 lit.d și e din Legea nr. 85/2006.
În drept art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul este parțial întemeiat. Potrivit completării la raportul final al lichidatorului judiciar (fila 164) de la data înființării societății până la 13.09.2004, administratorul societății a fost G, iar ulterior prin actul adițional nr. 7462/13.09.2004, societatea a fost preluată de pârâtul.
Procedura reorganizării judiciare și a falimentului s-a deschis prin sentința civilă nr. 49/21.01.2005, astfel încât pârâtul și-a exercitat mandatul în intervalul 13.09.2004 - 21.01.2005, într-o perioadă contemporană cu apariția stării de insolvență, astfel cum este ea definită de art. 3 pct. 1 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Astfel, răspunderea celor doi administratori succesivi și este solidară, potrivit art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, alegerea aparținându-i creditorului în speță B ce-a înțeles să formuleze acțiune în atragerea răspunderii doar a administratorului.
Greșit a reținut judecătorul-sindic că întreruperea temporară a activității la 1.09.2004, constituie o cauză exoneratoare, aceasta exercitându-și în fapt mandatul de administrator. Aceasta, întrucât raportul de inspecție fiscală al B din 16.11.2007 relevă că, deși, s-a declarat întreruperea temporară a activității, din extrasul Bank L din perioada septembrie - decembrie 2004 și din centralizarea operațiunilor derulate prin Bank G, a rezultat că societatea a efectuat operațiuni de încasare în valoare totală de 2.230.988 lei.
Eronat se apreciază că, nu se poate reține în sarcina pârâtului săvârșirea faptei de la art. 138 lit.e din Legea nr. 85/2006, privitor la activele lipsă ale debitoarei sub motiv că acestea puteau fi deturnate sau ascunse și la vechiul administrator.
Aceasta, întrucât potrivit 1753/2004 pct. 3, pârâtul n-a exhibat instanței procesul verbal predare-primire gestiune, conform Legii nr. 82/1991 republicată, pentru a evidenția elementele de activ și de pasiv pe care le-a preluat. Astfel, prezumția că elementele de activ reclamante au fost deturnate ori ascunse de pârât nu a fost răsturnată.
În consecință, încălcându-se dispozițiile Legii nr. 82/1991, pârâtul a săvârșit fapte de la art. 138 lit.d, neținând o contabilitate conformă cu legea, care asociată cu ascunderea unor părți din active, conform art. 138 alin. 1 lit. au ocazionat starea de insolvență a
Prejudiciul este cuantificat, prin raportare la ultimul bilanț contabil depus, la 30.06.2004, fiind egal cu valoare activelor și fondurilor deturnate ori ascunse în sumă de 5.558.889 lei, (active imobilizate + stocuri).
Pe cale de consecință, pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, Curtea conform art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă admite-n parte prezentul recurs, modificând sentința recurată în sensul că, va admite-n parte acțiunea, obligând pe pârât, conform art. 138 alin. 1 lit.d și e din Legea nr. 85/2006 să suporte din averea personală suma de 5.558.889 lei, urmând ca aceasta să intre în averea debitoarei
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, recursul declarat de reclamanta B împotriva sentinței civile nr. 156/19.01.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâtul, și-n consecință:
În baza art. 138 lit.d și e obligă pârâtul să suporte din averea personală suma de 5.558.889 lei, aceasta urmând să intre în averea debitoarei
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.:/14.05.2009
Dact.:/18.05.2009
3 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
