Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.184
Ședința publică de la 14.02.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.4543/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar și intimatul pârât.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința comercială nr. 4543 din 28 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR IV B împotriva pârâtului. În baza articolului 131 din Legea nr. 85/2006 a închis procedura deschisă împotriva societății debitoare SC SRL, cu sediul în B și în baza articolului 135 din lege a dispus notificarea sentinței de închidere către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A dispus radierea societății debitoare de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și plata către lichidatorul a sumei de 1092 lei cu titlu de remunerație/cheltuieli de procedură din fondul special de lichidare prevăzut de articolul 4 alineat 4 din legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut în esență că în cauză instituția creditoare a formulat împotriva pârâtului cerere de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe prevederile articolului 138 litera d din legea nr.85/2006, că din analiza principalilor indicatori economici se poate trage concluzia că societatea se afla în incapacitate de plată încă din anul 2003, dar că fapta imputată pârâtului - anume neținerea contabilității în conformitate cu legea - nu vizează nedepunerea diverselor declarații privitoare la obligația de plată către bugetul statului, întrucât acestea au doar rolul de a stabili cuantumul obligațiilor de plată și sunt supuse unor sancțiuni distincte, în nici un caz neputând favoriza ajungerea societății în insolvență.
A subliniat faptul că, și dacă nedepunerea actelor prevăzute de articolul 28 din legea nr.85/2006 ar putea fi echivalată cu o contabilitate neregulată, nu se poate antrena răspunderea patrimonială a pârâtului întrucât nu s-a dovedit că această faptă a condus societatea debitoare la insolvență.
A înlăturat susținerile creditoarei relative la incidența dispozițiilor articolului 1082 cod civil și ale articolului 374 Cod comercial, care prezumă vinovăția mandatarului în cadrul contractului de mandat cu titlu oneros, cu motivarea de esență că natura juridică a răspunderii administratorului în condițiile articolului 138 din lege poate fi una contractuală atunci cînd este rezultatul unei obligații derivând din contractul de mandat, între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, mandatul este cuprins în actul constitutiv sau hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comercial, ceea ce nu s-a probat în speță.
A reținut că în speță nu există indiciile săvârșirii unei fapte din categoria celor enumerate în articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, de aceea cererea formulată de creditoare în conformitate cu aceste dispoziții legale este neîntemeiată.
A făcut aplicarea articolului 131 din legea nr.85/2006, raportat la articolul 227 litera e și la articolul 260 alineat 2 din legea nr.31/1990 republicată, ca și a articolului 135 din legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat creditoarea, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 7 ianuarie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului, s-au invocat interpretarea greșită a legii și, deci, incidența dispozițiilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, recurenta susținând că judecătorul - sindic a reținut în mod eronat că nu există raport de cauzalitate între faptă și starea de insolvență a societății debitoare, după cum nu a luat în analiză nici împrejurarea că din actele dosarului reieșea faptul că nevărsarea la bugetul de stat la termen a unor categorii de obligații a condus la acumularea de datorii, la care s-au adăugat dobânzi și penalități și care au constituit cu siguranță unul din motivele ajungerii în încetare de plăți.
A susținut că răspunderea pentru manifestarea acestor încălcări ale dispozițiilor legale revine administratorului debitoarei, conform articolului 138 alineat 1 litera din legea nr.85/2006, coroborat cu articolul 28 din același act normativ.
A susținut că în cauză sunt întrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului. Astfel, în ce privește fapta ilicită, a invocat nesocotirea de către pârât a prevederilor articolului 1 alineat 1, articolului 5, articolului 73 alineat 1 litera c și articolului 73 alineat 2 din legea nr.82/11991, sens în care a arătat că rezultă neechivoc din faptul nedepunerii documentelor contabile că nu s-a ținut o contabilitate conformă cu legea, ceea ce cade sub incidența dispozițiilor articolului 138 litera d din legea nr.85/2006.
În ce privește prejudiciul, a susținut că acesta constă în obligațiile stabilite de lichidator și înscrise în tabelul final consolidat, care nu a fost contestat.
Sub aspectul culpei, a susținut că răspunderea în speță este atât una contractuală, cât și una delictuală, că potrivit articolului 1082 Cod civil, culpa este prezumată și trebuie analizată agravat, in abstracto, în speță fiind incidente și prevederile articolului 72 din legea nr.31/1990, raportat la articolele 1532 și 1533 Cod civil.
Cu referire la legătura de cauzalitate, recurenta a susținut că reiese din dezinteresul pârâtului de a ține o contabilitate conformă cu legea și de a vira la bugetul statului sumele datorate, cu consecința falimentului societății debitoare și a prejudicierii creditorilor.
A arătat și faptul că pârâtul, pe parcursul procesului, nu a făcut în nici un fel dovada unor cauze care să îl absolve de obligațiile contractuale, ceea ce subliniază evident existența culpei acestuia.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolului 299 și urm. Cod procedură civilă.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Pentru o tratare logică a criticilor aduse hotărârii judecătorului - sindic se impune analiza cu prioritate a problemei tipului de răspundere patrimonială instituită de articolul 138 din legea nr.85/2006, Curtea reținând că această răspundere este una delictuală, întrucât dispozițiile legale precitate impun ca răspunderea să revină acelor persoane din conducerea falitei care, printr-una din faptele expres și limitativ prevăzute la literele a-g, au cauzat starea de insolvență a societății. Din acest punct de vedere, Curtea a înlăturat ca neîntemeiate toate argumentele aduse de recurentă în sprijinul tezei despre răspunderea agravată a mandatarului comercial (administrator în speță) și a culpei sale prezumate, întrucât teza invocată este aplicabilă răspunderii contractuale (între administrator și societatea falită), nu celei delictuale ca în speță (între administratori și terții creditori).
Cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului - pârât întemeiată pe prevederile articolului 138 litera d din legea nr.85/2006 trebuie analizată, așa cum a făcut-o și judecătorul - sindic de altfel, atât prin prisma faptei ilicite, a prejudiciului, a culpei cât și prin prisma legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Singura certitudine în speță este existența prejudiciului, constând în creanța pe care recurenta -creditoare nu a recuperat-o în procedura deschisă în temeiul dispozițiilor legii nr. 85/2006 împotriva societății falite SC SRL.
În ce privește fapta ilicită, așa cum în mod judicios a reținut și judecătorul - sindic, ea nu este dovedită în nici una din modalitățile prevăzute de articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității, ținerea unei contabilități fictive, respectiv ascunderea sau distrugerea unor documente contabile.
Dispozițiile legii nr. 81/1992, cu modificările la zi, precum și dispozițiile codului comercial prevăd expres în ce constă obligația de a ține o contabilitate regulată, iar nedepunerea bilanțurilor contabile, a situațiilor financiare nu se circumscrie acestor obligații legale, bilanțurile, raportările contabile și situațiile financiare având ca finalitate stabilirea obligațiilor unui comerciant către bugetul de stat, precum și publicitatea stării sale financiare, iar nerespectarea acestor obligații, având sancțiuni contravenționale distincte.
Dispozițiile articolului 138 litera d din legea nr.85/2006, prevăzând expres cele trei modalități ale faptei ilicite susceptibile de a atrage răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți comerciale, nu există posibilitatea de a extrapola teza incriminatoare la alte situații de genul celei pretinse în speță și nici o altă prevedere a acestui act normativ nu autorizează nici măcar prezumția simplă că nedepunerea a actelor prevăzute de articolul 28 valorează contabilitate neregulată, fictivă sau pierdere ascundere de documente contabile, pentru a se putea face aplicarea articolului 138 litera d din lege.
În ce privește existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, se remarcă faptul că nici unul din rapoartele de activitate întocmite de lichidator nu face trimitere la cauzele ajungerii în insolvență. În atare situație recurenta - creditoare nu a făcut dovada că a contestat în condițiile articolului17 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006 rapoartele de activitate, că a solicitat lichidatorului ca, în aplicarea prevederilor articolului 20 alineat 1 litera c din lege și în măsura posibilului, să reconstituie el însuși contabilitatea debitoarei și nici că, în condițiile articolelor 1169 -1170 Cod civil și prin diligențe proprii, există probe despre cauzele insolvenței care conduc la concluzia indubitabilă a incidenței articolului 138 litera d din legea nr.85/2006.
Prin urmare, în cauză nefiind întrunite condiția - premisă a răspunderii, respectiv existența faptei în una din cele trei modalități stipulate la articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, după cum nici condiția legăturii de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciu, în mod legal și temeinic a reținut judecătorul - sindic neîndeplinirea condițiilor cumulative pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, hotărârea pe care a pronunțat- fiind în strictă concordanță atât cu dispozițiile legale precitate, cât și cu dispozițiile articolelor 998 și 999 Cod civil.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază, după examinarea cauze, sub toate aspectele conform articolului 3041Cod procedură civilă, că judecătorul-sindic a reținut corect situația de fapt, a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale incidente, de aceea hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind susceptibilă de modificare în condițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în temeiul articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.4543/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar și intimatul pârât
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
