Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--
DECIZIA nr. 186/C/2009-
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela
JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului comercial formulat de recurentul pârât - O, Str.-, -. 10a, Ap. 3a, Județ B în contradictoriu cu intimatele creditoareDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- O, -. 2, Cod Poștal -, Județ B șiAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI- B, Str.-, -. 9-11,intimata debitoare SC SRL Pădurea Neagră Str.- -.1, J-, CUI -- prin lichidator - B, Str.-, -. 11, Județ B și intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR - O, Str.- -, -. 11, Județ B, împotriva sentinței nr. 731/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor - având ca obiect angajarea răspunderi membrilor organelor de conducere.
Se constată că dezbaterile pe fond au avut loc în data de 30 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 7 mai 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 731/F/2008 Tribunalul Satu Bihora admis cererea formulată de creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-AVAS cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva pârâtului cu ultimul domiciliu cunoscut în Ungaria, loc., 13 și în consecință a obligat pe pârât în calitatea sa de fost administrator al SC SRL-societate în lichidare judiciară, să aducă la masa de creanțe din averea proprie suma de 194.036,31 lei.
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Împotriva debitorului SC SRL s-a deschis procedura insolvenței prin Sentința nr. 651 din 29.11.2005.
După cum reiese din raportul de activitate din data de 07.02.2006, administratorul judiciar a făcut demersuri pentru a contacta pe administratorul societății, însă acesta nu a fost găsit, iar sediul social nu mai corespunde cu cel înscris în evidența registrului comerțului.
Din nota de prezentare întocmită la data de 17.03.2005 de către Administrația Finanțelor Aleșd, în circumscripția căreia își desfășura activitatea societatea, reiese că societatea este inactivă din anul 2000 - 2001 și că nu a depus nici un fel de raportare contabilă din acești ani, ultima declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat raportând o cifră de afaceri pentru anul 1998 de 1.559.004,317 lei.
Din evidențele avute de către organul fiscal, debitele către bugetul statului constau în impozitul pe venitul din salarii și accesorii, calculate până la data deschiderii procedurii de insolvență.
Pe durata derulării procedurii insolvenței, pârâtul a fost notificat și citat atât la sediul social cât și la domiciliul indicat de acesta în Ungaria, în scopul preluării documentelor contabile și a bunurilor din patrimoniul debitorului, însă fără vreun rezultat.
Cu privire la patrimoniul social s-a putut afla numai că în evidențele Primăriei Aleșd acest contribuabil figura cu un autoturism marca Regata 100 S, bun care nu a fost identificat faptic.
Cu privire la acest bun, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule a confirmat că figurează înmatriculat pe SC SRL din data de 22.03.1995.
Ca urmare a imposibilității intrării în posesia documentelor contabile, lichidatorul judiciar nu a putut întocmi raportul cu cauzele ce au generat starea de insolvență.
Judecătorul sindic a reținut că pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu și-a exprimat poziția față de cele imputate.
Din înscrisurile depuse reiese că s-au efectuat numeroase demersuri de către lichidator pe lângă autoritățile competente pentru a afla dacă acest cetățean străin se mai află pe teritoriul țării, fără a se ajunge la un rezultat.
Din înscrisurile depuse la dosar (rapoartele administratorului judiciar, adrese, notificări, tabelul definitiv al creanțelor), reiese că societatea debitoare are un pasiv în sumă de 194.036,31 lei Ron, suma reprezentând datorii la bugetul statului.
Potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare, are natura juridică a răspunderii civile delictuale și presupune dovedirea elementelor răspunderii pentru fapta proprie, respectiv existența faptei, a prejudiciului, a vinovăției, precum și existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
După cum s-a reținut anterior, pârâtul, în calitatea sa de administrator nu a mai ținut și depus la organul fiscal evidențele fiscale impuse de lege din anul 1999, iar în prezent a dispărut neputând fi găsit la nici una dintre adresele indicate.
Această atitudine de dezinteres față de soarta societății al cărei asociat și administrator a fost,( după cum rezultă din filele 6-8 din dosar), a condus la ajungerea societății în stare de insolvență, fiind evident că regresul societății care avea o cifră de afaceri însemnată la nivelul anului 1998, nu s-a putut datora decât culpei administratorului care nu a înțeles să achite obligațiile ce îi reveneau la bugetul statului, ceea ce a condus la acumularea de penalități și apoi la declanșarea procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, singurul bun ce a aparținut societății, nu a putut fi identificat faptic, astfel că nu a putut fi acoperită nici măcar în parte vreuna dintre creanțe.
Împotriva prezentei sentințe civile a declarat recurs pârâtul recurent, domiciliat în Ungaria, cu domiciliul ales în O str. - nr.- 10/A,.3/a, jud. B solicitând casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, urmare admiterii recursului casarea cu trimitere spre rejudecare a cererii, în principal și în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului învederează instanței că recurentul a aflat cu totul întâmplător de existența falimentului cât și a cererii de antrenare, prin intermediul apărătorului său, care a identificat dosarul în timpul căutării pe internet a altor dosare și care l-a anunțat pe recurent ( având în vedere că același avocat a înființat firma care se află în faliment și care a acordat asistență juridică recurentului.
În ceea ce privește cererea da casare, s-a apreciat că a avut loc cu încălcarea normelor de procedură privind citarea uneia dintre părți.
Din probele administrate în cauză a rezultat că recurentul nu mai domiciliază la adresa veche și astfel procedura de cotare cu acesta nu putea fi îndeplinită, petentul sau lichidatorul trebuia să facă dovada că a făcut demersuri în vederea identificării noii adrese.
Din actele constitutive ale societății" ". se putea lesne reține datele personale ale administratorului firmei pentru a se proceda la identificarea adresei, prin adresare la autoritățile maghiare de specialitate.
În atare condiții recurentul a fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de existența falimentului sau a cererii de antrenarea răspunderii sale.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de antrenarea răspunderii instanța de fond a făcut o greșită interpretare a probelor și o aplicare greșită a legii când a reținut când a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 138 lit. a, d sau e din Legea nr. 85/2006.
Apreciază recurentul că legiuitorul nu s-a referit la păstrarea actelor în materialitatea lor, ci efectuarea unor înscrieri și evidențe contabile corecte, ceea ce nu se poate verifica în cauză.
actelor contabile nu s-a datorat culpei recurentului, acesta predându-le în martie 1998, asociatului unic persoană juridică engleză pe baza unui proces verbal.
Demisia recurentului de la începutul anului 1998 fost înregistrată și acceptată de persoană juridică engleză, astfel încât a avut loc predarea tuturor actelor de evidență și contabilitate a firmei.
Eventuala neîndeplinire ulterioară a obligației de întocmirea a documentației și înregistrare a înlocuirii administratorului poate fi reținută ca și o culpă numai asociatului unic nu și a recurentului care nu avea nici o competență sau obligație să participe la o asemenea procedură.
Pe de altă parte titlul executoriu în baza căruia creditorulAVAS Ba solicitat antrenarea răspunderii, și restabilirea situației anterioare în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare nr. 13 61 din 6 ianuarie 1997, presupune restituirea acțiunilor în procent de 40 % și restituirea avansului de peste 100 mii de dolari care a fost plătit pentru acțiuni, ori despre acest avans nu se face vreo mențiune.
Dacă AVAS a primit înapoi toate acțiunile în proporție de 40 %, nu există nici orațiune pentru care nu ar fi de acord cu restituirea avansului plătit, situație în care " " se poate îndrepta împotriva AVAS ului pentru restituirea avansului mai sus menționat.
O altă problemă asupra căreia trebuie reflectată este înscrierea dreptului de a ridica pretenții din partea AVAS în cazul în care este vorba de titluri executorii stabilite prin sentințe judecătorești și când termenul de prescripție este cel general de 3 ani ori până la deschiderea procedurii de faliment în 2005, de când au trecut mai mult de 3 ani.
Pe de altă parte, recurentul apreciază că trebuia verificată și împlinirea termenului de prescripție prevăzute de Legea nr. 85/2006, privind antrenarea răspunderii materiale art. 139.
La termenul de judecată din 30 aprilie 2009, recurentul a precizat motivele de recurs în sensul invocării excepției lipsei calității procesuale active a intimatei AVAS B, conform art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006.
În condițiile precitate această calitate o are administratorul judiciar sau lichidatorul, fie comitetul creditorilor.
În speță nu sunt îndeplinite apreciază recurentul condițiile prevăzute de textele de lege invocate deoarece: deși există cerere în vederea autorizării formulată la 8 noiembrie 2oo6 din partea creditorului AVAS, făcută în favoarea comitetului de creditori, cererea a fost respinsă prin încheierea din 28 noiembrie 2006.
Pe de altă parte nici înainte nici după depunerea acțiunii de către creditorul AVAS nu există o autorizare expresă din partea judecătorului sindic pentru exercitarea de către AVAS a unei asemenea acțiuni.
Administratorul judiciar a întocmit și a depus la dosar un document prin care arătat că nu se poate stabili un raport de cauzalitate între activitatea administratorului debitoarei și neachitarea datoriei, că nu se poate stabili că acest administrator al debitoarei ar fi persoana culpabilă și astfel nu a dat curs cererii AVAS de a introduce acțiune în antrenarea răspunderii administratorului recurent.
Administratorul judiciar nu a omis introducerea acțiunii ci dimpotrivă a arătat printr-un răspuns oficial motivele pentru care nu înțelege să o introducă.
La convocarea comitetului creditorilor făcută în condițiile legale, creditoarea AVAS B nu a reacționat în nici un fel, nu s-a prezentat la convocare pentru a insista în introducerea acțiunii de natura celei sus menționate.
Debitoarea are de recuperat de la AVAS B avansul de 68517,10 dolari care ulterior a fost consemnat în contul debitoarei de către asociatul unic și ulterior achitat către AVAS B conform contractului nr. 1361din 26 noiembrie 1997.
În cazul compensării celor două sume rezultă o sumă de 12.993, 678 dolari pe care o datorează de fapt AVAS către societatea debitoare, din momentul dobândirii în proprietate a tuturor acțiunilor în urma rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare prin sentința civilă nr. 299/2001 a Tribunalului Bihor.
Prin această hotărâre nu s-a dispus nimic nici cu privire la restituirea avansului nici cu privire la compensarea acestui avans cu datoria cerută de AVAS. Astfel AVAS Bar ămas și cu acțiunile care i s-au restituit și cu avansul care i s-a plătit pentru aceste acțiuni, împrejurare care echivalează în mod veritabil cu o îmbogățirea fără justă cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu, potrivit art. 304/1 Cod de procedură civilă, a actelor depuse la dosar, instanța reține că recursul este fondat, urmând a fi admis și în consecință, modifică în totalitate sentința recurată în sensul admiterii excepției invocate a lipsei calității procesuale active a creditorului reclamant AVAS B, având drept scop antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului recurent, pentru următoarele considerente:
Conform art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, calitate procesuală activă pentru a formula acțiune de acest gen, respectiv de antrenarea răspunderii materiale a administratorului ori a oricărei persoane culpabile, din cadrul societății debitoareaparținefie administratorului judiciar sau lichidatorului, fie comitetului creditorilor, în consecință AVAS B nu este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În prezenta cauză intimata AVAS B nu are nici una dintre aceste calități în cadrul procedurii falimentului, are doar calitatea de creditor, înscris pe tabelul creanțelor la poziția 3.
Deși a existat o cerere în vederea autorizării în condițiile art. 138 alin. 3, formulată de creditoarea reclamantă AVAS B, aceasta a fost respinsă prin încheierea pronunțată la data de 28 noiembrie 2006, cu îndrumarea ca aceasta să depună în nume propriu și pentru a fi autorizat ca și simplu creditor.
Creditoarea reclamanta nu a făcut dovada existenței unei autorizări exprese din partea judecătorului sindic, pentru exercitarea unei asemenea acțiuni.
Obligă intimata creditoare să plătească recurentului cheltuieli de judecată din recurs în cuantum de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurentul pârât - O, Str.-, -. 10a, Ap. 3a, Județ B în contradictoriu cu intimatele creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - O, -. 2, Cod Poștal -, Județ B șiAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI- B, Str.-, -. 9-11,intimata debitoareSC SRLPădurea Neagră Str.- -.1, J-, CUI -- prin lichidator - B, Str.-, -. 11, Județ B și intimatOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR- O, Str.- -, -. 11, Județ B, împotriva sentinței nr. 731/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a creditorului reclamant Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și în consecință respinge cererea formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Obligă intimata creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 7 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red./02.06.2009
Jud fond
Dact./02.06.2009
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Crișan Marinela, Boța Marilena
