Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.189R
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Cristina Șcheaua
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, și - - SRL prin lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr. 4182 din 13.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții și, prin avocat, conform împuternicirilor avocațiale nr. 69 ȘI 70 / 14.01.2009, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, o cerere prin care arată că renunță la judecata cererii sale de recurs.
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul recurenților și solicită proba cu înscrisuri, în dovedirea faptului că recurentul nu a avut calitatea de administrator la debitoarei și că atragerea răspunderii sale la suportarea pasivului este neîntemeiată.
Curtea, deliberând, încuviințează recurenților și proba cu înscrisuri, care se administrează.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția netimbrării recursului formulat de recurenta - - SRL prin lichidator judiciar, pe excepția nulității recursului declarat de recurenta, întemeiată de disp.art.306 alin.1 pr.civ. pe cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta și pe cererile de recurs.
Apărătorul recurenților și lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția netimbrării recursului formulat de recurenta - - SRL prin lichidator judiciar și la cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta. Pe excepția nulității recursului declarat de recurenta, întemeiată de disp.art.306 alin.1 pr.civ. arată că se poate înțelege motivarea recursului potrivit art.304 pct.5 pr.civ. Susține că motivarea invocată în cadrul cererii de motive a recursului este de ordine publică, respectiv încălcarea dreptului la apărare.
Cu privire la recursul formulat de recurentul solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul de a se respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale față de acesta. Arată că la judecata în fond a cauzei a formulat cerere de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare, care i-a fost respinsă de către judecătorul sindic. De asemenea, susține că a depus la dosar înscrisuri care atestă situația la zi și un istoric al înregistrărilor cu privire la societatea debitoare, care demonstrează că nu a avut calitatea de administrator al societății și nu a efectuat acte de administrare. Mai susține că nu s-a mai efectuat nici o activitate în spațiul închiriat de la momentul sistării furnizării energiei electrice.
Cu privire la recursul declarat de recurenta, învederează instanței recursul a fost formulat pentru lipsa dreptului la apărare și solicită admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe pentru a produce apărări. În subsidiar, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate cu privire la cei doi recurenți și. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 4182/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII- a Comercială a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar în baza art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Au fost obligați pârâții și să suporte pasivul societății debitoare - format din sumele înscrise în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a arătat că, prin cererea înregistrată la data 04.05.2008, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare și în temeiul art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că pârâtele au continuat activitatea debitoarei, în interes personal, deși știau că debitoarea se îndrepta spre încetare de plăți.
Instanța a analizat prevederile art. 138 din Legea nr.85/2006 și a reținut că debitoarea a încheiat în luna februarie 1997 trei contracte de locațiune cu Administrația Piețelor Sector 2 B, care au fost prelungite printr-un act adițional din luna martie 2000 și care au fost folosite pentru desfășurarea activității debitoarei. Ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Baf ormulat acțiune în evacuarea debitoarea, dar spațiul s-a ocupat în mod abuziv și chiria nu a fost achitată începând cu luna martie 2000, astfel că s-au adunat datorii mari la care s-au adăugat și penalitățile. S-a mai arătat că debitoarea, prin cele două pârâte, n-a predat actele contabile și a avut contracte în derulare fără să fie contabilizate.
S-a concluzionat că dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă, a administratorilor societății debitoare este dovedită în condițiile prevăzute de art. 1169-1170.civ. astfel că cererea formulată în temeiul art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2005 a fost admisă.
Împotriva sentinței comerciale nr. 4182/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII- a Comercială au declarat recurs în termen legal recurenții: -, prin reprezentanți legali și, precum și și și.
Recursul declarat de recurenta -, prin asociați și administratori statutari și, nu a fost legal timbrat, deși instanța i-a pus în vedere obligația de timbrare a recursului prin citația emisă pentru termenul din data de 19.01.2009.
Ca urmare, în temeiul art. 11 și art. 20 (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a art. 9 din nr.OG 32/1995, cu modificări, va fi anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta-debitoare -, prin administratori statutari și.
Recursul declarat de recurenta nu a fost motivat în termenul legal prevăzut de art. 303.pr. civ. coroborat cu art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Aceasta a depus, prin apărător, la termenul din data de 19.01.2009 "Precizări" prin care a invocat două motive de recurs considerate de ea ca fiind de ordine publică, motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9.pr.civ. Un prim motiv de recurs privește încălcarea dreptului la apărare și în susținerea acestui motiv a arătat că cererea lichidatorului a fost soluționată la primul termen de judecată, deși la 07.10.2008 depusese la dosar o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător. Cu toate că instanța a amânat pronunțarea pentru a acorda posibilitatea părților să depună note scrise, potrivit art. 156 alin. 2.pr.civ. această amânare nu garantează dreptul la apărare consfințit prin art. 24 din Constituția României, deoarece apărătorul nu poate avea acces la dosar după data încheierii dezbaterilor. C de-al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a admis acțiunea lichidatorului judiciar fără ca faptele arătate de acesta în cuprinsul cererii să fie analizate temeinic în obiectivitatea lor și prin prisma raportului de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență, nedovedindu-se în considerentele hotărârii recurate cum a fost continuată activitatea societății, în interes personal, ipoteză prevăzută de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Se constată că motivele de recurs formulate de către recurenta prin aceste "precizări" nu sunt motive de ordine publică pentru a fi analizate potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 2.pr.civ. În ceea ce privește motivul referitor la încălcarea dreptului la apărare, se constată că au fost respectate de către instanța de fond dispozițiile art. 156 alin. 2.pr.civ. care asigură exercitarea dreptului părții la apărare și conform cărora, în cazul respingerii cererii pentru lipsă de apărare, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Având în vedere că recurenta nu a motivat recursul în termen legal, iar motivele de recurs invocate peste termen nu sunt motive de ordine publică pentru a fi invocate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 306 alin. 1.pr.civ. va fi constatat nul recursul declarat de aceasta.
Recurenta a înaintat la dosar, prin poștă, cerere scrisă de renunțare la judecata recursului. Față de această cerere, în temeiul art. 316, art. 298 și art. 246.pr.civ. se va lua act de renunțarea la judecata cererii de recurs formulată de aceasta.
Recursul declarat de recurentul a fost motivat în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii sale patrimoniale. Acesta deoarece începând cu luna iulie 2003 societatea debitoare nu a mai avut activitate, spațiul închiriat de la Administrația Piețelor nu a mai putut fi folosit, deoarece proprietarul spațiului nu avea contract de furnizare a energiei electrice. A susținut că situația financiară nu se datorează culpei recurenților, ci aceasta s-a deteriorat datorită unor factori conjuncturali de natură economică, activitatea economică s-a desfășurat prin susținerea financiară de către recurente și nu s-a ridicat nici o sumă de bani fără ca aceasta să fie justificată.
Analizând recursul a cărui motivare vizează dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ. se constată că este fondat.
Deși judecătorul sindic a reținut săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, nu a arătat în concret în ce constă fapta menționată de acest text de lege. Reținerea existenței debitului datorat de debitoarea Conium către Administrația Piețelor Sector 2 B și faptul nepredării actelor contabile ale societății nu constituie fapta de continuare, în interes personal, a activității societății care să ducă spre încetare de plăți.
De altfel, așa cum rezultă din adresele emise de, recurentul-pârât nici nu a avut calitatea de administrator al societății debitoare începând cu data de 04.02.2004.
Totodată, faptul că nu au fost luate de către administratorii societății deciziile manageriale adecvate pentru ca aceasta să nu ajungă în stare de insolvență nu poate constitui fapta prevăzută de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, care să fie reținută în sarcina recurentului.
Față de aceste considerente, se constată că este fondat recursul declarat de recurentul și, în baza art. 312 alin. 1-3.pr.civ. va fi admis. Ca urmare, va fi modificată în parte sentința recurată în sensul că va fi respinsă cererea de atragere a răspunderii acestuia, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenta-debitoare -, prin asociați-administratori și împotriva sentinței comerciale nr. 4182 din 13.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
Constată nul recursul declarat de recurenta împotriva aceleiași sentințe.
Ia act de renunțarea la judecata cererii de recurs formulată de recurenta împotriva aceleiași hotărâri.
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței comerciale nr. 4182 din 13.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea de atragere a răspunderii față de acesta.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 2 ex./06.03.2009
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Cristina Șcheaua, Georgeta
