Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.190R
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Sekel Popa Y -
JUDECĂTOR 2: Cristina Șcheaua
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER
Pe rol fiind solutionarea cererii de recurs, formulată de recurenta, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI I, împotriva sentinței comerciale nr.3764/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii, și SC SRL prin lichidator judiciar & CO EXPERT.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovada comunicării sentinței atacate către lichidatorul, judiciar.
Având în vedere faptul că recurenta prin cererea de recurs, a solicitat judecata în lipsă Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, învederând că societatea dizolvată de drept în conformitate cu prevederile art.30 din Legea nr.359/2004 se află în insolvență, fiind întrunite cerințele art. 1 alin. lit. e din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința comercială nr.1469/20.04.2007, Tribunalul Bucureștia admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus intrarea debitoarei în procedura simplificată, numind lichidatorul judiciar.
Au fost întocmite tabelul preliminar al creanțelor și tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei, necontestate de către creditori sau de către debitoare, fiind reținută creanța Direcției Generale a Finanțelor Publice I în cuantum de 8490 lei.
La termenul din 17.08.2008 a fost depus la dosarul cauzei raportul de activitate nr.1, prin care s-a consemnat că în patrimoniul debitoarei nu se află bunuri a căror valorificare să permită acoperirea creanțelor și continuarea procedurii.
Creditoarea DGFP Județul Ias olicitat, în conformitate cu art.238 alin.3 din lege autorizarea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a persoanelor ce se fac vinovate de cauzarea stării de insolvență, cerere încuviințată de către instanță.
Prin cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtului, în calitate de administrator al societății debitoare au fost invocate dispozițiile art. 138 alin.1 lit.d din lege.
În susținerea cererii s-a învederat, în esență, că pârâtul nu s-a conformat prevederilor Legii nr.82/1991 și art.72 si următoarele din Legea nr.31/1990.
Prin sentința comercială nr.3764/19.09.2008, Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale; în temeiul art.131 din lege a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea acesteia.
Pentru a hotărî astfel,instanța a reținut că nu a fost dovedită săvârșirea cu intenție a faptelor cauzatoare de prejudicii și nici legătura de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență a debitoarei.
Cu privire la măsura închiderii procedurii s-au apreciat întrunite cerințele art.131 din lege.
Împotriva acestei sentința a formulat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, invocând motive de nelegalitate ce se circumscriu prevederilor art.304 pct.9 pr.civ. și art. 304 indice 1 pr.civ.
Au fost reluate cele susținute în cererea formulată în primă instanță privind răspunderea specială a administratorului, răspunderea aflată sub incidența dispozițiilor 1080 cod civil și art.1600 cod civil, activitatea desfășurată de către administrator urmând a fi analizată prin raportare la activitatea unei persoane diligente.
S-a susținut că pârâtul nu a acționat ca o persoană diligență susținând financiar societatea cu capital, în vederea continuării unei activități neprofitabile, în interes personal.
S-a mai arătat că, nejustificat instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantei creditoare, potrivit cărora nedepunerea situațiilor fiscale la instituțiile abilitate reprezintă o faptă ce intră sub incidența art. 138 din lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
S-a statuat că răspunderea administratorului, raportat la dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, este de natură extracontractuală, acesta răspunde în nume propriu pentru fapte personale ce exced contractului de mandat, față de creditori, terți în raport cu contractul de mandat.
Așa cum rezultă din textul de lege, răspunderea instituită are un caracter special, este o răspundere personală care intervine numai în condițiile în care prin săvârșirea faptelor prevăzute limitativ de lege s-a determinat insolvența societății debitoare, condiții în care sunt incidente dispozițiile art.998 - 999 cod civil.
Astfel, pentru a antrena răspunderea patrimonială a administratorului societății debitoare, întrucât legea nu instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere, este necesar a se administra probe concludente și pertinente care să dovedească atât săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art. 138 din lege cât și întrunirea condițiilor prevăzute de art. 998 - 999 cod civil privind fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, prejudiciul constând în insolvența societății și legătura de cauzalitate.
În cauză nu a fost dovedit decât faptul neîndeplinirii obligației de înregistrare la organele fiscale a evidențelor contabile, în cei trei ani anterior deschiderii procedurii insolvenței precum și faptul nedepunerii actelor prevăzute de art.28 din lege.
Însă creditoarea reclamantă nu a administrat probe în dovedirea legăturii de cauzalitate dintre activitatea culpabilă a administratorului, care nu a procedat la întocmirea unei contabilități în conformitate cu legea și starea de insolvență a societății.
În consecință, nu s-a dovedit că administratorul prin fapta sa culpabilă a cauzat starea de insolvență, aspect de altfel relevat de către lichidatorul judiciar în rapoartele de activitate întocmite.
Apreciind legală și temeinică sentința atacată, nefiind întrunite cerințele art.304 pct.9 pr.civ. în temeiul art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI I, împotriva sentinței comerciale nr.3764/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii, și SC SRL prin lichidator judiciar & CO EXPERT.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red. Jud.
2 ex.
Președinte:Alina Sekel PopaJudecători:Alina Sekel Popa, Cristina Șcheaua, Georgeta
