Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 190/C/2009-
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurentul lichidatorul - A, Str.-, -. 5, Județ A lichidator judiciar aldebitoarei SC SA, -.3. Județ B,J-, CF - în contradictoriu cu intimata creditoareSRL -, sector 2,-/C,. 2, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - O, Str.-, -. 2b, Județ B, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, sector 3,--11, SC SA - Câmpina, Str.-, -. 44, Cod Poștal -, Județ P, ROMÂNIA SA - Câmpina, Str. -, -. 1, Cod Poștal -, Județ P,SC SA- O, Str.-, -. 197, Cod Poștal -, Județ B, SC DE PRESĂ ȘI EDITURĂ SA - O, - -, -. 3, Cod Poștal -, Județ B,SC SA- A, Str.-, -. 1, Cod Poștal -, Județ A,SC SA- O, Str.-, -. 32, Cod Poștal -, Județ B,SC SA - PRIN.SC- A, Str.-, -.10, Cp 2. -. 5, Cod Poștal -, Județ A, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI - O, -. 1, Județ B, P - P, Str.-.-. -. 348, Cod Poștal -, Județ P, SC SA - B, sector 1, Str.F, -. 35,SC SERV SRL- com., Lacu S, Cod Poștal -, Județ, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A APELOR ROMÂNE-DIRECȚIA APELOR - O, Str. -, -. 35, Cod Poștal -, Județ B,SC SRL - O, Str.- -, -. 18, Ap. 1, Cod Poștal -, Județ B, PRIMĂRIA -, Cod Poștal -, Județ B, SC T SA - com., S, -. 5, Cod Poștal -, Județ,SC SRL- O, Str.- -, -. 102, Cod Poștal -, Județ B, PRIMĂRIA -, -. 122, Județ B,SC SERV.SA- SUCURSALA DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE ELECTRICE - TRANSILVANIA NORD - C N, Str.-, -. 20, Cod Poștal -, Județ C,PRIMĂRIA -, Str.-, -. 35, Cod Poștal -, Județ B, intimat pârât - O, Bd.-, -50, Ap. 6, Județ B,OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR- O, Str.- -, -. 11, Județ B, împotriva sentinței nr. 917/F/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect - atragere răspundere ( articolul 137 din Legea.64/1995 ).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul pârât - - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 32/13.03.2009 emisă de Baroul Arad, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimatul pârât a depus la dosar actele solicitate la termenul anterior să fie comunicate de recurenta debitoare, după care:
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului formulat de recurenta debitoare, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Precizează că susținerile lichidatorului judiciar referitoare la faptul că pârâtul ar fi dispus în interes personal, continuarea activității societății și prin aceasta s-a ajuns la starea de insolvență sunt nefondate, deoarece societatea era condusă de un Consiliu de administrație, iar în perioada 2002 - 2005 societatea s-a aflat în procedura administrării speciale instituită de Legea 137/2002, fiind numit un administrator special. De asemenea lichidatorul judiciar face referiri asupra plății salariului intimului, respectiv că activitatea societății a continuat tocmai pentru a beneficia de salariu, acest fapt este nefondat, atâta vreme cât salariul acesta s-a diminuat cu 25% și l-a primit o dată cu ceilalți angajați ai societății. Nu s-a dovedit existența unor fapte ilicite în sarcina intimatului care să ducă la starea de insolvență a societății, s-au făcut simple afirmații în acest sens, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii membrilor organelor de conducere. Apreciază că răspunzător pentru starea de insolvență a societății debitoare este acel administrator special și reprezentantul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B. Depune concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 917/F/2008 Tribunalul Bihora respins cererea formulată de lichidatorul judiciar, cu sediul în A, str.- nr.5, județul A, 0018, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în O,-, -.50,.6, județul
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Lichidatorul judiciar își fundamentează cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului pe dispozițiile art. 138 lit. c) din 85/2006, pe considerentul că pârâtul, în calitate de administrator și director general al falitei SC SA a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoanei juridice la încetarea de plăți, în considerentul că interesul personal al pârâtului consta în retribuția primită de la debitoare.
Sub acest aspect arată că, pârâtul a dispus ca debitoarea să-și continue activitatea în perioada celor 3 ani, înaintea momentului deschiderii procedurii, fără a mai avea în portofoliu lucrări, perioadă în care au fost mențiunți salariații societății cu acordarea de 75% din drepturi. În conformitate cu Art.138 din 85/2006, o parte din pasivul debitoarei poate fi suportat de către organele de conducere sau membri acestora, care, prin fapta lor, au cauzat starea de insolvabilitate a persoanei juridice.
Instanța a reținut că pârâtul, conform organigramei, a deținut funcția de președinte a Consiliului de Administrație, forul de conducere al societății fiind deținut de către Adunarea Generală a Asociaților și unde AVAS-ul era acționarul majoritar și care avea rolul decizional în administrarea societății și în asigurarea politicii economice de dezvoltare a societății.
Răspunderea administrativă reglementată de dispozițiile Art.138 din 85/2006 este fundamentată pe răspunderea civilă delictuală, prev. de Art.998 și 999 Cod civil, și pentru antrenarea acesteia este necesară vinovăția făptuitorului, existența faptei prejudiciabile delictuale, precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Sub acest aspect, instanța a reținut că, în conformitate cu Art.158 din 31/1990 republicată, Adunarea Generală a Acționarilor este abilitată să revoce membri consiliului de Administrație, dizolvarea societății, ori reorganizarea acestora și inclusiv continuarea desfășurării activității societății, prin urmare, pârâtul, în calitate de director și administrator a societății era subordonat Adunării Generale și nu avea abilitatea de a dispune continuarea activității societății debitoare în interes personal. De altfel, la data de 30.09.2002 acționarul principal în baza contractului de mandat, a mandatat pe numitul în calitate de administrator special să efectueze actele de administrare și gestionare a societății falite în conformitate cu 137/2002, prin urmare, de la această dată funcția de administrare a pârâtului asupra societății a încetat.
În ceea ce privește susținerile lichidatorului judiciar, conform cărora cu aproximativ 3 ani înaintea deschiderii procedurii pârâtul a dispus ca debitoarea să-și continue activitatea fără a mai avea în portofoliu lucrări în domeniu, instanța le-a respins ca nefondate, întrucât pârâtul, în calitate de director nu putea să dispună în acest sens, deoarece, anual, situația financiară a societății însoțită de bilanțul de profit și pierderi în conformitate cu dispozițiile Legii 31/1990 erau supuse spre aprobare Adunării Generale a Acționarilor, singurul organ abilitat să se pronunțe asupra continuării activității societății, ori reducerii acesteia printr-o politică eventuală de disponibilizări de personal.
Față de aceste considerente, judecătorul sindic raportat la starea de fapt astfel cum a fost reținută, a constatat că pârâtului nu-i sunt incidente dispozițiile art.138 lit.c din 85/2006 în sensul inexistenței vinovăției pârâtului, în ceea ce privește continuarea activității societății în interes personal și de asemenea nu este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta pretinsă a fi comisă de pârât și prejudiciul, constând în salarii restante pentru perioada martie 2003-septembrie 2005 și datorii către buget rezultate din rețineri și viramente neachitate pe aceeași perioadă, considerente față de care în baza art.11 din 85/2006 a respins cererea lichidatorului ca neîntemeiată.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.138 lit.d din 85/2006, în sensul că pârâtul, în calitate de director sau administrator al falitei, a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, pe considerentul că pe perioada 09.10.2006-15.10.2006 s-a efectuat o activitate de control fiscal invocate de către lichidatorul judiciar, instanța a reținut că și această susținere este neîntemeiată, întrucât din actul de control (filele184-202 din dosar), sumele de bani datorate de către societate se referă la perioada 2004, 2005 și 2006, perioadă în care pârâtul nu mai avea calitatea de administrator al societății falite, prin urmare, lipsește în totalitate vinovăția acestuia în efectuarea faptei culpabile prevăzută de art.138 litera d din 85/2006, considerente față de care, în baza art.11 din același act normativ instanța a respins cererea lichidatorului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurentul Expert A, solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului să suporte din averea personală sumele de 1.209.119 lei pentru fapta prev. de art. 138 lit. c) și 111.145 lei pentru fapta prev. de art. 138 lit. d) din Legea 85/2006.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 138 lit. c) și d) din Legea 85/2006 pentru atragerea răspunderii administratorului societății debitoare.
Astfel, potrivit prevederilor articolul138 alineat1 lit. c din Legea85/2006 pârâtul a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți. Interesul personal consta în retribuția primită de la debitoare de către pârât.
Pârâtul dispus ca debitoarea să-și continue activitatea în perioada celor 3 ani înainte de momentul deschiderii procedurii fără a mai avea în portofoliu lucrări, în această perioadă menținându-se o lungă perioadă de timp salariați ai societății cu acordarea a 75% din drepturi (motivat de lipsa de activitate a societății).
În ceea ce privește cuantificarea pasivului debitoarei care trebuie suportat de pârât pentru această faptă în conformitate cu tabelul definitiv consolidat de creanțe precum și cu tabelele privind recapitulația nominală a datoriilor către salariați situația este următoarea:
- salarii nete restante pentru perioada martie 2003 - septembrie 2005 în cuantum de 619.199 lei;
- datorii către buget rezultate din rețineri și viramente neachitate pentru perioada susmenționată în sumă totală de 589.920 lei.
Valoarea totală a pasivului care trebuie suportată de către pârât este de 1.209.119 lei. Potrivit prevederilor articolul138 alineat1 lit. d din Legea 85/2006 debitoarea nu a ținut contabilitate în conformitate cu legea.
În urma verificărilor la care a fost supusă debitoarea în perioada 09.10.2006 - 15.11.2006 au fost stabilite în sarcina debitoarei obligații suplimentare față de sumele care au fost înregistrate în contabilitatea acesteia.
Având în vedere faptul că din cuprinsul raportului de inspecție fiscală a rezultat că debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu normele în vigoare precum și cu faptul că administratorul societății este responsabil de ținerea contabilității, considera că pârâtul trebuie să suporte din averea sa pasivul debitoarei de 111.145 lei.
În drept invocat prevederile articolului 138 din Legea 85/2006.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare, intimatul a arătat că susținerile recurentului sunt neîntemeiate. Astfel, SC SA a fost înregistrată la registrul Comerțului sub nr. 2879/1992, Societatea s-a înființat prin reorganizarea RA B prin deschiderea unor subunități din structura acesteia, reorganizare prevăzută de HG 309/1992 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 187/5.08.1992.
SA a fost o societate pe acțiuni cu următoarea structură a acționariatului la data deschiderii procedurii falimentului:
AVAS - 725.848 acțiuni - 89,164%;
Alți acționari - 88.212 acțiuni - 10,836 %.
Conform prevederilor legale, hotărârea privind comasarea, divizarea, dizolvarea sau lichidarea societății este un atribut exclusiv al adunării generale a acționarilor, așa cum prevede Legea 31/1990 republicată, AGA în care pachetul majoritar de acțiuni era deținut de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B.
Situația financiară a societății a fost prezentată AGA în fiecare an la adunările generale ordinare convocate pentru aprobarea bilanțului contabil și contului de profit și pierderi pe anul precedent, dar în ciuda înrăutățirii permanente a situației financiare a societății, a faptului că, începând cu anul 2001 s-au făcut raportări lunare către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B privind modul de realizare a indicatorilor de performanță, acționarul majoritar al societății nu și-a mandatat reprezentantul său în AGA pentru a lua o hotărâre tranșantă privind societatea, hotărârea de dizolvare fiind luată numai în anul 2005.
De asemenea, în ședințele CA din fiecare lună s-a analizat situația financiară a societății, situația portofoliului de lucrări.
La data de 31.05.1999 s-au disponibilizat 269 persoane în baza Ordonanței nr. 9/1997 modificată și completată cu Ordonanța 52/1998, persoane care au beneficiat de plăți compensatorii. Disponibilizarea a avut la bază un program de restructurare aprobat de CA, pe tot parcursul anului 2002 societatea s-a confruntat cu o lipsă de lucrări de foraj, existând perioade îndelungate practic fără activitate. Situația a devenit critică în trim.IV când nu a mai existat nici un contract în derulare în portofoliul societății.
În situația creată, la propunerea directorului CA respectiv a pârâtului s-a luat DECIZIA reducerii personalului de la 200 la 94 persoane, începând cu 01.03.2003. Hotărârea CA a fost aprobată de Administratorul special, disponibilizarea s-a făcut în baza legii 76/2002, personalul beneficiind numai de drepturile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă nu și de plăți compensatorii.
Din anul 2001 societatea a fost supusă monitorizării, conform OUG 79/2001, ceea ce înseamnă că începând cu acea dată, obligația conducerii societății de a raporta lunar situația financiară și realizarea bugetului de venituri și cheltuieli la AVAS astfel încât statul și reprezentanții cestuia în AGA cunoșteau situația lunară a evoluției financiar contabile a societății.
Prin ordinul 49/19.07.2002 al APAPS B, publicat în Monitorul Oficial nr. 572/2.08.2002 s-a instituit procedura de administrare specială la SC SA, în conformitate cu prevederile legii 137/2002, societatea fiind administrată de către un administrator special care în baza unui contract de mandat avea ca și obligație identificarea situației economică-financiare a societății cât și coordonarea activității acesteia până la momentul privatizării ei efective. Societatea a fost sub procedura administrării speciale până în anul 2005, când ordinul 49/2002 al APAPS Baf ost abrogat prin ordinul 5023/19.05.2005 publicat în nr. 471/03.06.2005.
La data de 24.02.2003, AVAS B semnat contractul de vânzare -cumpărare acțiuni nr. 3/24.02.2003 cu SC SRL -, jud. G prin care s-a vândut pachetul de acțiuni deținut de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B la SC SA.
La data de 11.05.2004 prin adresa P 248/11.05.2004 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului notifică SC SRL cu privire la desființarea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni ca urmare a neîdeplinirii obligației de plată a sumelor datorate până la data de 10.05.2004.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de vânzare cumpărarea acțiuni și prelungirea acestuia pe o perioadă de aproape doi ani a indus o stare de incertitudine la nivelul societății și a înrăutățit situația economico-financiară a acesteia.
După rezilierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, AVAS a mai solicitat în două rânduri actualizarea dosarului de privatizare al societății, dar societatea nu a mai fost scoasă la vânzare.
De asemenea, menționează că la data de 11.06.2004 societatea a solicitat AVAS -ului aprobarea pentru întocmirea unui program de restructurare a societății cu disponibilizarea unui număr de 70 de persoane, solicitare la care nu s- primit nici un răspuns, conform adresei nr. 331/11.06.2004. Situația economico-financiară a societății a fost prezentată de conducerea executivă Consiliului de administrație al societății la fiecare ședință a acestuia.
În cursul semestrului 2005 societatea nu a avut contactată nici o lucrare de foraj sau probe de producție, s-a convocat la data de 14.04.2005 care a hotărât dizolvarea societății în baza articolul227 din Legea 31/1990, încetarea mandatului Consiliului de administrație și numirea unui administrator unic.
Prin Hotărârea nr. 6/29.07.2005 a Consiliului de supraveghere și Îndrumare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului s-a decis ca procedura de lichidare a societății să fie cea de lichidare judiciară, conform Legea 64/1995 republicată în vigoare la data respectivă.
Hotărârea a fost comunicată societății cu adresa nr. /5960/15.08.2005, înregistrată la societate sub nr. 352/22.08.2005.
În ceea ce privește susținerile lichidatorului cum că " au ținut contabilitate fictivă, aui făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea," face precizarea că la 14.12.2006 la SC SA a fost efectuată o inspecție fiscală de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice -AUTORITATEA DE CONTROL FISCAL, iar prin raportul de inspecție fiscală nr. 78456/21.12.2006 s-a stabilit suma de 111.145 lei ca obligații suplimentare de plată, volumul cel mai mare provine din obligațiile de plată aferente salariilor din anul 2005.
Sumele recalculate cu care a fost înscrisă creanța salarială în tabelul preliminar nu a fost contestată de către Sindicatul. La data de 27.04.2006, lichidatorul depus la dosar tabelul definitiv consolidat al creanțelor împotriva averii debitoarei. Tabelul consolidat al creanțelor a rămas definitiv în luna iunie 2006, sentința judecătorului sindic prin care acesta s-a pronunțat asupra tuturor contestațiilor la tabelul preliminar nefiind recurată.
După rămânerea definitivă a creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA a procedat la înregistrarea în contabilitate sumelor realizate din recalcularea drepturilor salariale și a obligațiilor adiacente așa cum apar ele la dosarul cauzei. Operațiune care apare înregistrată în contabilitatea societății în luna august 2006.
Ca urmare la momentul declanșării inspecției fiscale la SC SA, respectiv 9.10.2006, toate diferențele de salarii și contribuții adiacente erau înregistrate în contabilitatea societății, au fost prezentate echipei de inspectori fiscali, nu au fost determinate de către organul de control.
În concluzie nu este vorba de o contabilitate fictivă, nu au dispărut documente și nici de o contabilitate neconformă cu legea, atâta timp cât în contabilitatea societății au fost înregistrate toate diferențele de salarii și contribuțiile aferente de către societate și nu ca urmare a unei dispoziții venite în urma inspecției fiscale desfășurate la societate.
În drept a invocat prevederile legii 85/2006.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 138 lit. c) din Legea 85/2006, respectiv faptul că administratorul a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, se impune precizarea că încadrarea unei fapte în această ipoteză juridică presupune stabilirea existenței unei situații în care debitorul, cu toate că avea dificultăți financiare, a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat încetarea plăților și starea de insolvență. Importantă pentru reținerea acestei fapte este împrejurarea ca administratorulsă fi dispus în interes personalcontinuarea unei activități nerentabile, fapt ce a determinat insolvența societății.
În speță, însă, nu se poate reține această ipoteză, având în vedere următoarele aspecte:
Prin cererea de atragere a răspunderii formulată, lichidatorul a invocat împrejurarea că pârâtul a dispus ca debitoarea să-și continue activitatea în perioada celor trei ani anteriori deschiderii procedurii, în condițiile în care nu mai avea în portofoliu lucrări, iar în această perioadă s-au menținut o lungă perioadă de timp salariați ai societății cu acordarea a 75% din drepturi, motivat de lipsa de activitate a societății.
Or, în perioada arătată de lichidator - trei ani anteriori deschiderii procedurii (care a avut loc prin sentința comercială nr. 499/F/05.10.2005), societatea debitoare s-a aflat sub administrare specială, potrivit Legii 137/2002, în baza ordinului nr. 49/19.07.2002 al APAPS B, ceea ce înseamnă că societatea era administrată de un administrator special care, în temeiul unui contract de mandat, avea drept obligație identificarea situației economico-financiare a societății și coordonarea activității acesteia până la momentul privatizării ei efective. Societatea a fost sub procedura administrării speciale până în anul 2005, când prin Ordinul nr. 5023/19.05.2005, a fost abrogat Ordinul nr. 49/20002 al APAPS
Instituirea administrării speciale în perioada de privatizare constituia un principiu al accelerării procesului de privatizare, și reprezenta procedura de administrare în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a ordinului ministrului instituției publice implicate sau, după caz, data emiterii deciziei conducătorului autorității administrației publice locale, prin care se instituie procedura administrării speciale, și data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor în situația unei privatizări finalizate sau data stabilită prin ordin sau decizie (art. 3 lit. f din Legea 137/2002).
Prin urmare, în perioada invocată de lichidator administratorul nu mai avea nici o prerogativă în conducerea și administrarea efectivă a societății, ci administrarea era realizată de către administratorul special, în scopul privatizării societății. De altfel, la data de 24.02.2003, AVAS Bas emnat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3/24.02.2003 cu - jud. G, prin care s-a vândut pachetul de acțiuni deținut de AVAS la . După perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul a promis că va face toate demersurile pentru obținerea de facilități la plata obligațiilor bugetare (eșalonări, scutiri) și că va investi pentru retehnologizare și modernizare în vederea continuării activității și redresării situației economico-financiare a societății. Cu toate acestea, la data de 11.05.2004, AVAS notifică cumpărătorul cu privire la desființarea contractului de vânzare-cumpărare, ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată a sumelor datorate până la data de 10.05.2004.
Având în vedere aceste aspecte, este evident că administratorului nu i se poate reține nici o culpă în continuarea unei activități neprofitabile, atâta timp cât s-a încercat, în baza Legii 137/2002, privatizarea societății în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Lichidatorul a enumerat în Raportul preliminar privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența debitoarei, drept cauze interne societății, menținerea pe o lungă perioadă de timp a unei structuri de personal încărcate și ai unor salariați ai societății cu acordarea a 75% din drepturi, motivat de lipsa de activitate a societății, în condițiile în care aceasta nu mai avea în portofoliu lucrări, precum și menținerea pentru salariați a unor avantaje materiale (salarii, sporuri, drepturi), fapt datorat în principal presiunii sindicale. S-au mai reținut drept cauze interne și tardivitatea deciziei de desfacere a contractelor de muncă a unor salariați și lipsa de inițiativă din partea conducerii societății în ceea ce privește momentul în care debitoarea trebuia să își sisteze activitatea și să treacă într-o procedură de lichidare administrativă/reorganizare/faliment.
Reținerea acestor cauze nu conturează, însă, săvârșirea de către administrator a faptei prevăzute de art. 138 lit. c) din Legea 85/2006, pe lângă argumentele deja expuse, și pentru faptul că nu s-a dovedit că administratorul ar fi acționat în interesul său personal. Simplul fapt al remunerării sale pentru activitatea prestată în funcția avută nu îndeplinește cerința impusă de art. 138 lit. c), întrucât textul cere ca temeiul continuării activității să constea tocmai în interesul personal urmărit, iar nu ca acesta să fie o consecință, printre altele, a continuării activității. Lichidatorul a arătat în cuprinsul raportului conținutul succint al tuturor discuțiilor purtate în cadrul ședințelor consiliului de administrație, pe perioada 1999-2005, iar din lecturarea acestora rezultă că a fost analizată în permanență situația societății, fiind evidențiată starea precară a acesteia, determinată de pierderile acumulate și de lipsa contractelor în derulare. Aceste aspecte au fost semnalate și adunării generale a acționarilor.
Or, în condițiile în care, potrivit Legii 31/1990, hotărârea privind comasarea, divizarea, dizolvarea sau lichidarea societății este un atribut exclusiv al adunării generale a acționarilor, în care pachetul majoritar de acțiuni era deținut de AVAS, acesteia îi revenea luarea deciziei de dizolvare a societății.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 138 lit. d) din Legea 85/2006, o primă observație care se impune este aceea că lichidatorul nu a indicat în cuprinsul cererii de atragere a răspunderii în ce constă în mod concret omisiunea de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, limitându-se doar la a arăta că, în urma inspecției fiscale din data de 20.12.2006, s-au stabilit în sarcina debitoarei obligații suplimentare de plată în sumă de 111.145 lei.
Mai mult decât atât, simplu fapt că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea nu atrage în mod automat incidența prevederilor art. 138 lit. d) din lege, fiind necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență, adică să existe legătură de cauzalitate între faptă și starea de încetare a plăților. Or, lichidatorul nu a identificat drept cauză a insolvenței debitoarei neținerea contabilității în conformitate cu legea, potrivit raportului întocmit în acest sens și nici nu a adus în fața judecătorului-sindic vreo altă probă care să dovedească aspectele arătate anterior, deși în calitate de reclamant îi incumba obligația probei (art. 1169.civ.). Oricum, este greu de crezut că prin stabilirea unor obligații suplimentare de plată de 111.145 lei s-a cauzat starea de insolvență a societății, în contextul în care, potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor, pasivul societății se ridică la suma de 19.514.550 lei.
De altfel, lichidatorul a reținut în Raportul preliminar privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența debitoarei că membrii organelor de conducere au acționat legal față de legislația în vigoare la momentul luării deciziilor (pg. 25 din raport), iar față de împrejurarea că nu s-a adus nici o altă probă suplimentară împotriva pârâtului administrator, în mod legal judecătorul-sindic a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii administratorului.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat și menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Reținând culpa procesuală a recurentei, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi obligată să plătească intimatului suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul lichidatorul - A, Str.-, -. 5, Județ A lichidator judiciar al debitoarei SC SA, -.3. Județ B,J-, CF - în contradictoriu cu intimata creditoareSRL -, sector 2,-/C,. 2, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - O, Str.-, -. 2b, Județ B, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, sector 3,--11, SC SA - Câmpina, Str.-, -. 44, Cod Poștal -, Județ P, ROMÂNIA SA - Câmpina, Str. -, -. 1, Cod Poștal -, Județ P,SC SA- O, Str.-, -. 197, Cod Poștal -, Județ B, SC DE PRESĂ ȘI EDITURĂ SA - O, - -, -. 3, Cod Poștal -, Județ B,SC SA- A, Str.-, -. 1, Cod Poștal -, Județ A,SC SA- O, Str.-, -. 32, Cod Poștal -, Județ B,SC SA - PRIN.SC- A, Str.-, -.10, Cp 2. -. 5, Cod Poștal -, Județ A, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI - O, -. 1, Județ B, P - P, Str.-.-. -. 348, Cod Poștal -, Județ P, SC SA - B, sector 1, Str.F, -. 35,SC SERV SRL- com., Lacu S, Cod Poștal -, Județ, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A APELOR ROMÂNE-DIRECȚIA APELOR - O, Str. -, -. 35, Cod Poștal -, Județ B,SC SRL - O, Str.- -, -. 18, Ap. 1, Cod Poștal -, Județ B, PRIMĂRIA -, Cod Poștal -, Județ B, SC T SA - com., S, -. 5, Cod Poștal -, Județ,SC SRL- O, Str.- -, -. 102, Cod Poștal -, Județ B, PRIMĂRIA -, -. 122, Județ B,SC SERV.SA- SUCURSALA DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE ELECTRICE - TRANSILVANIA NORD - C N, Str.-, -. 20, Cod Poștal -, Județ C,PRIMĂRIA -, Str.-, -. 35, Cod Poștal -, Județ B, intimat pârât - O, Bd.-, -50, Ap. 6, Județ B,OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR- O, Str.- -, -. 11, Județ B, împotriva sentinței nr. 917/F/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec./01.06.2009
Jud fond.
Dact./02.06.2009
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
