Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 194/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 194
Ședința publică din 26 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 1335/ din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și debitoarea intimată, reprezentată prin lichidator judiciar Reșița.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1335/JS din 8 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S în temeiul art.129 alin.(2) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței a respins obiecțiunile formulate de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - - B, împotriva Raportului final nr.848 din data de 12 octombrie 2007 întocmit de lichidatorul-judiciar "" Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului instituită prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva debitoarei Reșița.
În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii falimentului a debitoarei Reșița, având -, înmatriculată în Registrul Comerțului, sub nr. J/-.
A dispus radierea debitoarei Reșița din Registrul Comerțului al Oficiului Registrului de pe lângă Tribunalul C-S, de sub numărul de înmatriculare J-, acordat la data de 10 ianuarie 1992.
În temeiul art.136 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței a dispus descărcarea lichidatorului judiciar Reșița înregistrat în Registrul societăților profesionale al sub nr. 0238/2006, de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, de debitoarea Reșița și averea sa, de creditori și asociatul unic al debitoarei societate comercială.
În temeiul art.135 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței a dispus notificarea sentinței debitoarei Reșița, lichidatorului-judiciar "" Reșița, creditorilor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, precum și cu OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare, și, totodată, publicarea prezentei sentințe comerciale în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță - judecător sindic a constatat că obiecțiunile formulate de creditoarea recurentă B au vizat în mod deosebit atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei Reșița, județul C-S, în faliment, în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
S-a motivat că întrucât, potrivit art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, calitatea procesuală activă în a promova o acțiune în răspundere patrimonială pentru acoperirea a unei părți din pasivul debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență, o au numai administratorul-judiciar sau după, caz, lichidatorul-judiciar, și cum luarea unei asemenea măsuri ține de managementul aferent procedurii care aparține practicianului în insolvență, judecătorul-sindic, căruia atribuțiile îi sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului-judiciar sau lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii, nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență(administratorului-judiciar sau lichidatorului) să promoveze o asemenea acțiune în răspundere patrimonială în conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
În ceea ce privește cea de a doua solicitare din obiecțiunile formulate și anume aceea de a convoca comitetul creditorilor a debitoarei societate comercială în vederea formulării unei cereri de antrenare în sensul de a se introduce acțiunea în răspundere patrimonială prevăzută la art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, s-a constat că și aceasta este nefondată.
Este corect că în conformitate cu prevederile art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.(1), dacă administratorul-judiciar și lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1), amenință să se prescrie.
Însă în ceea ce privește procedura insolvenței ce s-a derulat împotriva debitoarei, Reșița, s-a motivat că așa cum rezultă din Tabelul definitiv consolidat al creanțelor, la masa credală a acestei debitoare s-au înscris numai doi creditori, respectiv C-S și B, împrejurare față de care nu s-a putut constitui comitetul creditorilor în cazul debitoarei în sensul prevederilor art.16 din Legea nr.85/2006, fapt constatat de către judecătorul sindic prin încheierea comercială nr.1151 din data de 13 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, și prin care atribuțiile de competența comitetului creditorilor au fost delegate în competența adunării creditorilor societății debitoare.
Ori, pentru a se face aplicabilitatea prevederilor art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, s-a apreciat că în mod obligatoriu, judecătorul-sindic trebuia să fie sesizat cu o asemenea cerere, ceea ce în cauza dedusă judecății nu s-a făcut.
În atare situație s-au respins ca fiind neîntemeiate obiecțiunile formulate de creditoarea B împotriva raportului final privind debitoarea Reșița în faliment, întocmit de către lichidatorul judiciar Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva societății debitoare în faliment.
Astfel, s-a constat că în pricina comercială dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2005, privind procedura insolvenței, și în consecință, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, precum și radierea acestei debitoare societate comercială din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea nr.85/2006, lichidatorul-judiciar a fost descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități iar în conformitate cu prevederile art.135 din aceeași lege a dispus notificarea sentințe comerciale și publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de autorizare a Comitetului/Adunării creditorilor în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii foștilor administratori ai falitei.
Creditoarea recurentă a considerat că se impune atragerea răspunderii foștilor administratori în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin. 1 lit. e și d din Legea nr. 85/2006 (respectiv art. 137 alin. 1 lit. e și d în vechea reglementare).
În acest sens, s-a învederat faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale și anume: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și respectiv că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
S-a menționat că instituția a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului" - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
S-a susținut că având în vedere că lichidatorul s-a pronunțat în raportul final în sensul încălcării normelor contabile de către fostul administrator, sunt întrunite condițiile necesare pentru atragerea răspunderii. După cum s-a arătat și în cererea promovată s-a considerat legătura de cauzalitate dintre conduita administratorului și insolvența societății evidentă.
Recurenta mai învederează faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, s-a apreciat că potrivit art. 1082 cod civil raportat la art. 138 din Legea 85/2006, republicată culpa administratorului falitei este prezumată.
S-a susținut că în cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
S-a considerat că prejudiciul produs există, constând din însăși creanța, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
De asemenea, recurenta consideră aplicabile în speță prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și în condițiile în care lichidatorul înțelege să nu formuleze o cerere întemeiată pe prevederile art. 138, apare imperativ necesar ca creditorilor să li se creeze ocazia să uzeze și de acest mijloc legal de suplimentare a averii debitoarei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă aplicabil în speță și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, prin prisma motivelor invocate a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
În mod legal prima instanță a dispus în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii falimentului debitoarei .
Potrivit mențiunilor din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Reșița, debitoarea Reșița fiind dizolvată în conformitate cu art. 30 din Legea nr. 359/2004, nu s-au putut identifica bunurile care constituiau averea debitoarei pentru a putea fi evaluate și valorificate.
Nici unul dintre creditori nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii.
În mod corect prima instanță - judecătorul sindic a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la aliniatul 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă aceasta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie.
Se reține că este nefondată solicitarea creditoarei recurente în sensul admiterii cererii de autorizare a Comitetului Adunării creditorilor în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii foștilor administratori ai falitei .
În cauză prin încheierea comercială nr. 1151/JS/2007 pronunțată în dosar nr-, s-a constatat că nu se poate dispune desemnarea Comitetului creditorilor al debitoarei și că exercitarea atribuțiilor de competența Comitetului Creditorilor astfel cum sunt prevăzute la art. 17 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 urma a fi realizată de către Adunarea creditorilor a debitoarei în următoarea componență: Direcția Generală a Finanțelor Publice și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Pentru a se aplica dispozițiile art. 138 alin 3 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic trebuia să fie sesizat cu o cerere de autorizare a introducerii acțiunii prevăzute la alin. 1 de către Adunarea creditorilor debitoarei, însă în speță nu s-a uzat de această procedură.
Față de cele reținute în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, împotriva sentinței comerciale nr. 1335/ din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, împotriva sentinței comerciale nr. 1335/ din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /24.03.2008
Dact. /26.03.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
