Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 320
Ședința publică din 1 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T împotriva sentinței civile nr. 83 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați și T având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal se prezintă avocat, cu delegație de substituire a avocatului, pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta recurentei depune dovada achitării taxelor de timbru potrivit mențiunilor din citativ, copia cererii de chemare în judecată a pârâtului intimat pentru atragerea răspunderii acestuia în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al T, precum și a precizării de acțiune ce fac obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Timiș, arătând că nu are alte cereri.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta reclamantei recurente, avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de ordonanță președințială așa cum a fost ea formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru, pentru motivele detaliate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 83 din 5 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta T în contradictoriu cu pârâții și T având ca obiect suspendarea pârâtului persoană fizică din funcția de Președinte al Consiliului de Administrație al T, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanta a formulat, pe cale de ordonanță președințială, o cerere prin care a solicitat suspendarea numitului din funcția de Președinte al Consiliului de Administrație al cu motivarea că acesta a îndatorat societatea pârâtă, fuzionată cu reclamanta, prin diverse manevre față de G, societate la care pârâtul este acționar majoritar, în susținerea cererii anexând tranzacția din 22 iunie 2007, acțiunea formulată pe dreptul comun având ca obiect despăgubiri, acte și documente prin care arată că își menține pretențiile.
În conformitate cu dispozițiile art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța poate să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, deci, în trei cazuri expres prevăzute, o altă condiție esențială fiind neprejudecarea fondului.
Tribunalul a constatat că în speță nu este îndeplinită nici cerința vremelniciei, față de obiectul cererii, și nici cea a neprejudecării fondului întrucât se invocă aspecte legate de culpa pârâtului, care necesită abordarea unor probleme de drept comun. Totodată, prima instanță a reținut, din însăși susținerile reclamantei, că pârâtul este în mod legal numit în calitate de administrator și președinte al Consiliului de Administrație al de către acționarul majoritar -, astfel că doar această societate comercială ar putea invoca suspendare lui din funcție, semnarea tranzacției de către pârât în dublă calitate, de creditor și de debitor, implicând, de asemenea, soluționarea fondului litigiului, chiar dacă cerința urgenței ar putea fi reținută în cauză.
Față de cele arătate, în conformitate cu prevederile art. 581 și 582 Cod procedură civilă, art. 155 și 1551din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță a respins cererea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs reclamanta T, cererea ei fiind înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub dosar nr-, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de ordonanță președințială și suspendarea pârâtului din funcția de Președinte al Consiliului de Administrație al T, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale recurenta a arătat că a introdus la Tribunalul Timișo acțiune în vederea atragerii răspunderii materiale a pârâtului în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al societății menționate, existând mai multe considerente care determină suspendarea sa din această funcție.
Astfel, este acționar la, deținând un număr de 2.050 acțiuni, reprezentând 48,8% din capitalul social, iar deține un număr de 2134, reprezentând 50,8% din capitalul social, ceilalți acționari fiind nesemnificativi. În urma fuziunii prin absorbție a TS. de către, societatea recurentă a devenit acționar al, aporturile acționarilor fiind în natură, și anume: a adus ca aport la capitalul social terenul situat în T, înscris în nr. - T, iar T (antecesoarea ) terenurile înscrise în nr. - T și nr. 1544.
Pârâtul este administrator și asociat al, motiv pentru care a fost numit de către acest acționar majoritar Președinte al Consiliului de Administrație al, calitate de care a profitat îndatorând societatea pârâtă prin diverse manevre către societatea deținută de el, pentru ca ulterior, în numele acestei societăți, să solicite executarea silită a, fiind de acord atât cu pronunțarea sentinței, cât și cu executarea ei silită, motivând faptul că sumele sunt datorate și că nu pot fi acoperite de către debitoare.
În acest fel pârâtul a acționat în frauda intereselor prin neparcurgerea nici unei căi de atac și prin acceptarea debitelor solicitate de către Ca urmare a acestor manevre toate cel trei terenuri care făceau parte din capitalul social al intimatei au fost scoase la licitație de către executorul judecătoresc, fiind atribuite în contul așa-zisei datorii în favoarea, pârâtul intimat, asociat al acesteia, adjudecându-și în contul unei creanțe de aproximativ 470.000 lei, adică aproximativ 170.000 EURO, trei imobile aparținând societății intimate, unde este Președinte al Consiliului de Administrație, iar persoana juridică în care este asociat, acționar majoritar. În mod evident numitul nu a efectuat nici o apărare în favoarea prejudiciind cu rea-credință această societate.
Recurenta consideră că cererea sa este îndreptățită având în vedere că din cauza pârâtului persoană fizică societatea intimată a pierdut din patrimoniu trei active care valorează 1.000.000 EURO, acestea fiind dobândite de către o altă societate deținută de aceeași persoană, și anume, care a executat niște așa-zise debite față de, toate manevrele fiind săvârșite în detrimentul acestei din urmă societăți și în favoarea celei deținute de pârât. Apare, astfel, ca evidentă intenția sa de a frauda societatea, impunându-se atragerea răspunderii președintelui consiliului de administrație, pe rolul Tribunalului Timiș aflându-se dosarul nr-, cu termen de judecată la 12.02.2008, în care societatea recurentă, în calitate de acționar a solicitat atragerea răspunderii numitului, explicând pe larg motivele care au determinat intentarea unei asemenea cereri. În prezent pârâtul deține încă funcția de Președinte al Consiliului de Administrație la, semnând în numele persoanei juridice acte în defavoarea societății, acceptând anumite debite fictive în vederea îndatorării ei față de, societate pe care o și administrează. Și în momentul de față pârâtul încearcă prin diferite manevre frauduloase să îndatoreze această societate în mod nejustificat față de societatea pe care el o deține, dovadă în acest sens fiind tranzacția depusă la dosar în care pârâtul a semnat și pentru și pentru societatea care a acceptat debitele, fără să le conteste, precum și actualizarea acestor sume -
În aceste condiții, recurentă consideră că urgența cererii sale de ordonanță președințială este justificată tocmai prin faptul că datorită lipsei de interes și a manevrelor frauduloase pe care le exercită numitul, societatea, persoană juridică al cărui acționar este și reclamanta, va suferi grave pierderi financiare raportat tocmai la faptele pe care le întreprinde pârâtul în numele societății, diminuând în mod fraudulos patrimoniul social, prin aceasta aflându-se sub iminența unei executări silite din partea societății deținută de pârât, executare care se datorează însuși faptelor sale de aoî ndatora în mod nereal și injust.
Nerezolvarea fondului cauzei, a doua condiție de admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială, este, de asemenea, îndeplinită, recurenta solicitând pe această cale pronunțarea prin încheiere asupra cererii de suspendare din funcție a intimatului.
Nu în ultimul rând, vremelnicia demersului reclamantei rezidă în faptul că din vina pârâtului intimat va deveni o societate care nu o să mai dețină în patrimoniu absolut nici o proprietate, fiind astfel sortită falimentului, recurenta, în calitate de acționar, urmând să fie prejudiciată.
În fine, se menționează faptul că obiectul litigiului de fond este chiar atragerea răspunderii pârâtului administrator care prin actele și faptele sale a prejudiciat societatea în interesul, al cărui asociat și administrator este și, prin urmare, este oportună cererea de luare a măsurii executorii prin care să fie dispusă suspendarea sa din funcția de președinte al Consiliului de administrație al, măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale urmând să dăinuie până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Timiș, această măsură impunându-se a fi luată pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În drept a invocat dispozițiile art. 581 și 582 Cod procedură civilă, art. 155 și 1551din Legea nr. 31/1990, modificată, art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 Cod procedură civilă.
Intimații pârâți și T, deși legal citați, nu s-au prezentat la dezbateri și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Prin ordonanță președințială, reclamanta T, în contradictoriu cu pârâții și T, a solicitat tribunalului suspendarea pârâtului persoană fizică din funcția de Președinte al Consiliului de Administrație al cu motivarea că acesta a îndatorat prin diverse manevre societatea pârâtă față de G, societate la care pârâtul este acționar majoritar.
În mod corect instanța de fond a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta reținând că, dat fiind raporturile juridice existente între părți, solicitarea acesteia nu poate fi examinată pe calea sumară a ordonanței președințiale, în susținerea cererii de suspendare invocându-se aspecte legate de culpa pârâtului persoană fizică care necesită abordarea unor probleme de drept comun, ceea ce face ca prevederile art. 581 Cod procedură civilă să nu fie aplicabile în speță.
În scopul apărării drepturilor care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, articolul menționat prevede că în cazuri grabnice, la cererea părții interesate, instanța poate lua măsuri vremelnice pe calea ordonanței președințiale, care va putea fi dată și fără citarea părților. Ordonanța președințială constituie o procedură specială edictată în vederea rezolvării temporare a unor cazuri al căror caracter grabnic nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun. Hotărârea luată pe calea ordonanței președințiale are un caracter vremelnic și nu are scopul de a stabili definitiv drepturile părților, dar tinde să păstreze drepturi care s-ar păgubi prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmează că instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept. Condiția generală de admisibilitate a ordonanței președințiale este aceea ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului, adică, judecând cererea, instanța nu trebuie să soluționeze fondul litigiului, precum și aceea că urgența în luarea unor măsuri este determinată de iminența producerii unor pagube. Evident, soluționarea unei cereri prin ordonanță președințială presupune existența uneia dintre situațiile prevăzute de textul enunțat.
Sentința tribunalului este temeinică și legală întrucât reclamanta recurentă, deși a făcut dovada urgenței și a caracterului vremelnic al măsurii solicitate, nu a probat existența în favoarea sa a aparenței dreptului, ceea ce face ca cererea de ordonanță președințială să nu poată fi primită, știut fiind faptul că ordonanța nu are drept scop rezolvarea fondului litigiului, judecătorul învestit cu soluționarea unei astfel de cereri urmând să stabilească numai în favoarea căreia dintre părți există aparența de drept, legea dându-i în acest sens dreptul să "pipăie fondul".
În cazul cererii de suspendare a unei persoane din funcția de Președinte al Consiliului de Administrație al unei societăți comerciale pe acțiuni, prin ordonanță președințială, cerințele înscrise în art. 581 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite dacă reclamant este unul sau mai mulți acționari care nu dețin majoritatea din numărul total de drepturi de vot în adunarea generală deoarece lipsește aparența de drept.
Astfel, potrivit art. 155 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății prin încălcarea îndatoririlor lor față de aceasta, aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112, dunarea desemnând, cu aceeași majoritate, și persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție. Dacă adunarea generală decide să pornească acțiune în răspundere contra administratorilor, respectiv a membrilor directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii și adunarea generală, respectiv consiliul de supraveghere, va proceda la înlocuirea lor. Dacă acțiunea se pornește împotriva directorilor, aceștia sunt suspendați de drept din funcție până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar dacă adunarea generală decide să pornească acțiune în răspundere contra membrilor consiliului de supraveghere cu majoritatea prevăzută la art. 115 alin. 1, mandatul membrilor respectivi ai consiliului de supraveghere încetează de drept, adunarea procedând la înlocuirea lor. Acțiunea în răspundere împotriva membrilor directoratului poate fi exercitată și de către consiliul de supraveghere, în urma unei decizii a consiliului însuși, iar dacă decizia este luată cu o majoritate de două treimi din numărul total de membri ai consiliului de supraveghere, mandatul membrilor respectivi ai directoratului încetează de drept, consiliul de supraveghere procedând la înlocuirea lor.
Articolul 1551din același act normativ, statuează că acă adunarea generală nu introduce acțiunea în răspundere prevăzută la art. 155 și nici nu dă curs propunerii unuia sau mai multor acționari de a iniția o asemenea acțiune, acționarii reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social au dreptul de a introduce o acțiune în despăgubiri, în nume propriu, dar în contul societății, împotriva oricărei persoane prevăzute la art. 155 alin. 1, cu condiția ca persoanele care exercită acest drept să fi avut calitatea de acționar la data la care a fost dezbătută în cadrul adunării generale problema introducerii acțiunii în răspundere. Cheltuielile de judecată vor fi suportate de acționarii care au introdus acțiunea, în caz de admitere, acționarii având dreptul la rambursarea de către societate a sumelor avansate cu acest titlu. După rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței de admitere a acțiunii prevăzute la alin. 1, adunarea generală a acționarilor, respectiv consiliul de supraveghere, va putea decide încetarea mandatului administratorilor, directorilor și membrilor consiliului de supraveghere, respectiv al membrilor directoratului, și înlocuirea acestora.
Din analiza prevederilor alineatului final al art. 1551din Legea societăților comerciale rezultă fără echivoc că nici chiar în cazul în care acțiunea în despăgubiri introdusă în nume propriu, dar în contul societății, de acționarii reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social, împotriva fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății prin încălcarea îndatoririlor lor față de persoana juridică a fost admisă în mod irevocabil de către instanța judecătorească mandatul acestora nu încetează de drept de la data adoptării hotărârii, ci doar adunarea generală a acționarilor, respectiv consiliul de supraveghere, va putea decide încetarea mandatului administratorilor, directorilor și membrilor consiliului de supraveghere, respectiv al membrilor directoratului, și înlocuirea acestora. Ca atare, un acționar, fie el și semnificativ cum este reclamanta recurentă care deține un număr de 2.050 acțiuni, reprezentând 48,8% din capitalul social al pârâtei intimate T, nu poate solicita instanței suspendarea din funcție, chiar și pe o perioadă provizorie, a Președintelui Consiliului de Administrație al societății în care deține acest pachet de acțiuni, singurul organism care are această prerogativă legală fiind adunarea generală a acționarilor în condițiile de cvorum și de majoritate cerute de lege.
Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu sediul în loc. T, Calea, nr. 11, jud. T împotriva sentinței civile nr. 83 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați, domiciliat în loc. G,-, - 15,. 46, jud. G și, cu sediul în loc. T, str. de la B, nr. 15, jud. T, având ca obiect ordonanță președințială.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /02.04.2008
Dact. /03.04.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
