Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 194/
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și - - împotriva sentinței comerciale nr. 920/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar GRUP, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - - avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurentei - - atată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se ține cont de prevederile art. 129 din Legea 85/2006, cu aplicarea art. 138 din același act normativ, în ceea ce privește atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, cu cheltuieli de judecată. Solicită admiterea recursului DGFP C-S, arătând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, că nu s-au respectat prevederile art. 129 coroborate cu art. 11 din Legea 85/2006, respectiv nu a fost comunicat raportul final. Menționează că în dosarul de fond la filele 8-10 această recurentă și-a indicat sediul procedural, de care însă nu s-a ținut cont la comunicarea actelor procedurale, care au fost trimise în continuare la sediul din Târgu- Pentru aceste motive, apreciază că se impune casarea hotărârii atacate. Mai arată că în speță erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006 pentru antrenarea răspunderii fostului administrator, care s-a sustras cu rea-credință de la plata creanțelor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 920/2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S aprobat raportul final nr. 1753 din data de 21 octombrie 2008, întocmit de către lichidatorul judiciar IP " GRUP", prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei - SRL Oțelu; s-a dispus: închiderea procedurii falimentului debitoarei - SRL Oțelu și radierea acesteia din Registrul Comerțului de sub numărul J-, acordat la data de 21 septembrie 2004; a fost descărcat lichidatorul-judiciar IP GRUP de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, debitoare și averea sa, creditori și asociații debitoarei societate comercială.
Totodată, s-a dispus notificarea prezentei sentințe comerciale debitoarei - SRL Oțelu, lichidatorului-judiciar IP GRUP Reșița, creditorilor Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și, precum și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului și publicarea prezentei sentințe comerciale în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că urmare a cererii introductive formulată de către creditoarea - - Târgu M, județul M, prin sentința comercială nr. 442/JS din data de 08 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a constatat că debitoarea - SRL se află în stare de insolvență și, în consecință, în temeiul art. 33 alin. (6), prima frază, din Legea nr. 85/2006, împotriva acestei debitoare s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, iar pentru administrarea procedurii insolvenței a fost desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în insolvență IP GRUP.
Prin Raportul final nr. 1753 din data de 21 octombrie 2008, privind pe debitoarea - SRL Oțelu lichidatorul judiciar IP GRUP a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, având în vedere că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri care după evaluarea lor prin valorificare să acopere cheltuielile aferente procedurii insolvenței.
Lichidatorul judiciar, prin același raport final mai sus-menționat, care a fost afișat la ușa tribunalului la data de 23 octombrie 2008, mai precizat că debitoarea nu a primit nici una dintre notificările transmise de lichidatorul judiciar și prin urmare nu a dispus de nici un act al debitoarei. Lichidatorul judiciar a mai menționat că la sediul debitoarei nu se mai desfășoară nici un fel de activitate, debitoarea fiind dizolvată în conformitate cu prevederile Legii nr. 359/2004, precum și că nu a putut fi întocmit bilanțul contabil deoarece lichidatorul judiciar nu a dispus de nici un fel de documente contabile, precum se mai consideră că pentru creanțele neachitate nu se face vinovat administratorul social al debitoarei societate comercială, nefiind aplicate prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Cum însă împotriva raportului final mai sus-menționat nu s-au formulat obiecțiuni de către creditori în sensul prevederilor art. 129 alin. (1), fraza finală din Legea nr. 85/2006 și, ca atare, potrivit alin. (2) a aceluiași articol mai sus-menționat, se va aproba acest raport final ce a fost întocmit de către lichidatorul-judiciar prin care s-a propus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială.
Astfel, s-a constatat că în pricina comercială dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2005, privind procedura insolvenței, și în consecință, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, precum și radierea acestei debitoare din registrul comerțului, lichidatorul-judiciar fiind descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecarea Tribunalului C-
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 700 lei, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 1 teza 1 din Legea 85/2006: "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final."
Se susține că recurentei DGFP C-S, în calitate de creditor, nu i-a fost comunicat raportul final al pârâtei debitoare și nici situațiile financiare finale, în vederea analizei acestora și formulării eventualelor obiecțiuni, conform art. 129 alin. 1 teza 3 din Legea 85/2006.
Astfel, recurenta consideră că doar după parcurgerea acestor etape se poate aproba raportul final.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea declanșatoare, - -, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate în temeiul art. 312, art. 304 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 8 și 11 din Legea 85/2006, cu trimitere spre rejudecare, în sensul admiterii cererii sale și antrenării răspunderii administratorului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, a fost criticată sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond a făcut o greșită și părtinitoare considerare juridică a situației de fapt și de drept, că nu a luat în considerare cererea sa de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului pentru faptele de insolvență prejudiciabile constând în debite neachitate. Arată că sentința criticată nu s-a pronunțat asupra cererii sale, că nu a luat în considerare probele de la dosar din care rezulta că în speță, creanța sa este certă, lichidă și exigibilă, astfel că a fost lipsită de dreptul de a-și recupera prejudiciul suferit, recunoscut prin hotărâri judecătorești irevocabile ce constituie titlu executoriu.
Această creditoare consideră că în mod nefondat și neîntemeiat, instanța de fond a reținut faptul că nu se poate atrage răspunderea administratorului, întrucât nu se face vinovat de creanțele neachitate, nefiind aplicabile dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Solicită să se aibă în vedere sentința nr. 503/2007 din dosarul nr-, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 26.04.2007 prin care se atestă creanța creditoarei - - ca fiind certă, lichidă și exigibilă, precum și angajamentul de plată remis creditoarei de către administratorul debitoarei la data de 11.01.2006, ca urmare a convocării la conciliere directă, prin care recunoaște că nu a executat lucrarea, obligându-se să achite integral avansul primit de la creditoare până la data de 26.02.2006.
Creditoarea - - invocă reaua-credință contractuală a administratorului debitoarei care a pretind și primit prețul contractului în avans, fără a executa lucrările angajate, avansul constituind creanța reclamantă, respectiv titlul executoriu. Ulterior, în timpul executării silite a debitoarei, administratorul acesteia, deși a declarat în scris în fața executorului judecătoresc că se obligă să plătească într-un termen scurt debitul, mai apoi s-a sustras cu rea-credință de la plată, această conduită fiind de natură să atragă sancționarea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, creditoarea considerând că administratorul debitoarei a săvârșit acte și fapte de comerț frauduloase în contra intereselor sale.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic. Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-
În ceea ce privește recursul declarat de creditoarea - - împotriva aceleiași sentințe comerciale nr. 920/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S acesta va fi respins de asemenea, ca nefondat.
Pe lângă aspectele de fapt și de drept enunțate supra, considerente pentru care a fost respins recursul declarat de creditoarea bugetară, și care sunt aplicabile și acestui recurs, din prisma calității procesuale active a persoanei care poate formula o cerere de atragere a răspunderii fostelor organe de conducere ale debitoarei, și, implicit de a formula recurs împotriva unei astfel de sentințe, se mai reține că:
Lichidatorul judiciar a mai menționat, cu ocazia judecării pe fond a pricinii, că la sediul debitoarei nu se mai desfășura niciun fel de activitate, debitoarea fiind dizolvată în conformitate cu prevederile Legii nr. 359/2004, că nu a putut fi întocmit bilanțul contabil deoarece nu a dispus de nici un fel de documente contabile, dar și faptul că pentru creanțele neachitate nu se face vinovat administratorul social al debitoarei societate comercială, nefiind aplicate prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006. De aceea, s-a constatat că în pricina comercială dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2005, privind procedura insolvenței, și în consecință, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Față de aceste aspecte, nu s-a putut stabili că fostului administrator social i-ar fi imputabilă vreuna dintre faptele limitativ și expres prevăzute de disp. art. 138 din nr. 85/2006.
De aceea, raportat la disp. art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ce nefondate, recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și - - împotriva sentinței comerciale nr. 920/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și - - împotriva sentinței comerciale nr. 920/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./02.03.2009
Dact./02.03.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
