Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1936/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.
Ședința publică de la 9.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele COMITETUL CREDITORILOR - prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 și - SRL, în contradictoriu cu intimatele, - SRL - prin lichidator judiciar CABINET DE INSOLVENȚĂ, - SA, - 1993 SRL, - SA, - ROMÂNIA SRL, - PRESS SA, A, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, și - SA, împotriva sentinței comerciale nr.3411/3.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa de procedură cu intimatele - SA, A și.
Curtea face aplicarea disp.art. 98, apreciază procedura completă cu intimatele și din oficiu invocă excepția tardivității recursului formulat de recurenta - SRL și reține cauza spre soluționare, având în vedere că recurenta Comitetul Creditorilor - prin sector 3 solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct.2 civ.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 3411/3.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a admis în parte cererea comitetului creditorilor prin președinte SECTOR 3 B, întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera a din Legea nr. 58/2006 și a obligat pârâtul la suportarea unei părți din pasivul societății debitoare - SRL, în sumă de 22.037 lei, în baza articolului 131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului, reținând în esență faptul că din analiza indicatorilor economici rezultă că deși la data de 30.06.2006 societatea debitoare avea imobilizări corporale în sumă de 22.037 lei precum și mijloacele de transport și mijloace fixe, pârâtul a refuzat să le pună la dispoziția lichidatorului judiciar pentru a le valorifica și a distribui sumele încasate creditorilor.
În această situație, în condițiile în care pârâtul nu a prezentat lichidatorului acte din care să rezulte modalitatea de ieșire din patrimoniul societății a bunurilor menționate, instanța de fond a reținut în sarcina acestuia săvârșirea faptei prevăzute de articolul 138 litera a din Legea nr.85/2006, și anume aceea de a folosi bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Judecătorul - sindic a respins ca neîntemeiată cererea comitetului creditorilor de atragere a răspunderii patrimoniale în baza dispozițiilor articolului 138 literele c și d din Legea nr. 85/2006, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de textele de lege menționate.
Împotriva acestei sentințe comerciale, SECTOR 3 B, în termenul legal prevăzut de articolul 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006, a declarat recurs pentru soluționarea căruia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, la data de 21.10.2008 a fost înregistrat Dosarul nr-.
La data de 27.10.2008 creditoarea - SRL a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe comerciale (fila 31).
Recurentele consideră că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond interpretând eronat probele administrate în cauză, nu a observat faptul că deși societatea era în incapacitate de plată de aproximativ doi ani, administratorul societății -intimatul - a continuat să încheie contracte noi, manifestând un total dezinteres față de activitatea de recuperare a creanțelor și achitării datoriilor societății, agravând astfel starea de insolvență a - SRL.
La termenul din 9.02.2009, Curtea din oficiu în baza dispozițiilor articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006 a invocat excepția tardivității declarării recursului de către creditoarea - SRL.
Referitor la această excepție, Curtea reține următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006, "termenulde recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii".
Verificând lucrările dosarului de fond prin prisma acestor dispoziții legale imperative, Curtea constată căsentința atacată a fost comunicată recurentei - la data de 8.10.2008(fila 149 dosar fond)iar recursul a fost expediat prin serviciul poștal la data de 24.10.2008,astfel cum atestă ștampila de primire a oficiului poștal de pe plicul existent la fila 35 (din dosarul de recurs).
Calculând termenul de recurs de 10 zile, potrivit dispozițiilor articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006 raportat la articolului 101 alineat 1 Cod procedură civilă, se ajunge la concluzia potrivit căreiaultima ziîn care recursul putea fi legal declaratera 20.10.2008.
În raport de această dată, înregistrarea recursului la 24.10.2008, apare ca fiind tardivă, peste termenul de decădere prevăzut de articolul 8 alineat 2 din legea nr.85/2006.
În această situație, Curtea în baza dispozițiilor articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006 va admite excepția tardivității și va respinge recursul formulat de creditoarea - SRL ca tardiv declarat.
Verificând lucrările dosarului de fond potrivit criticilor formulate de recurenta SECTOR 3 B, Curtea va respinge acest recurs ca nefondat pentru următoarele motive:
Așa cum se cunoaște, răspunderea patrimonială reglementată de articolul 138 din Legea nr.85/2006, are o natură juridică delictuală cu un caracter special ceea ce presupune necesitatea dovedirii elementelor constitutive ale acestui tip de răspundere, astfel cum au fost prevăzute de dispozițiile articolelor 998-999 Cod civil.
În lipsa unor dovezi concludente și pertinente care să probeze existența legăturii de cauzalitate între fapta intimatului și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență, răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere nu poate fi atrasă doar pentru simplul fapt că nu au putut fi acoperite toate creanțele în urma lichidării.
Legiuitorul, pentru faptele prevăzute la articolul 138 literele "c" și "d" din Legea nr.85/2006, nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina conducătorilor societății numai pentru nedepunerea actelor contabile sau numai pentru că administratorul ar fi dispus continuarea unor activități care conduceau în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
Astfel, Curtea consideră că pentru atragerea răspunderii prevăzută de articolul 138 litera "c" recurenta avea obligația potrivit dispozițiilor articolului 1169 cod civil să probeze împrejurarea căintimatul - pârât a dispus în interes personalcontinuarea activității societății debitoare, și nu să se mulțumească cu evidențierea faptului, irelevant sub aspectul analizat, că din situația financiară a societății din 30.06.2006 rezultă că la începutul anului 2006, debitoarea avea un sold de 94.779 lei, iar la încheierea exercițiului financiar înregistra un sold de 366.668 lei.
Acest lucru prin el însuși nu este însă în măsură să atragă în mod automat incidența faptei prevăzute la articolul 138 litera c din legea nr.85/2006.
Referitor la aplicarea dispozițiilor articolului 138 litera "d" din același act normativ, Curtea consideră că nedepunerea raportărilor contabile periodice stabilită prin legislația fiscală în vigoare nu este în măsură să atragă răspunderea patrimonială a intimatului în temeiul textului de lege menționat, deoarece legiuitorul nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită ci prevede în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet și competent.
probe din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute de articolele 998 - 999 și cele prevăzute de articolul 138 alineat 1 litera d din Legea nr.85/2006, judecătorul - sindic în mod corect a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei formulată în baza literei d din articolul 138.
Pentru toate aceste motive, Curtea în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă, raportat la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv declarat, recursul formulat de creditoarea - SRL.
Respinge ca nefondat recursul declarat de comitetul creditorilor prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, în contradictoriu cu intimatele, - SRL - prin lichidator judiciar CABINET DE INSOLVENȚĂ, - SA, - 1993 SRL, - SA, - ROMÂNIA SRL, - PRESS SA, A, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, și - SA, împotriva sentinței comerciale nr.3411/3.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
24.02.2009
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
