Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2362/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.219
Ședința publică de la 9.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, în contradictoriu cu intimata SC SRL - prin lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.4269/9.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ. precum și faptul că au fost atașate dovezile de comunicare a sentinței.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 4138 din 10.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului SERIF, formulată de creditoarea SECTOR 3 B, reținând în esență faptul că, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de articolul 998 cod civil și articolul 138 alineat 1 litera "d" din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe comerciale, creditoarea, în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006 a declarat recurs, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială la data de 16.09.2008 a fost înregistrat dosarul nr-.
Recurenta-creditoare consideră că sentința atacată este nelegală deoarece:
-instanța de fond nu a făcut o analiză corectă și judicioasă a materialului probator administrat și nu a observat astfel că "nedepunerea documentelor contabile nu reprezintă doar o simplă neglijență sau necunoaștere a legii", ci "o intenție vădită de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului firesc al statului activitatea generatoare de venituri, precum și de a ascunde patrimoniul societății față de creditori" (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă);
-au fost încălcate dispozițiile de procedură fiscală, precum și cele ale articolelor 26-35 din legea contabilității nr. 82/1991.
Intimatele legal citate nu au formulat întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă.
Curtea, verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Dispozițiile articolului 138 alineat 1 litera "d" din Legea nr.85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită, ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății comerciale debitorul se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile și în drept comun, pe baza unui probatoriu complet și pertinent.
În cauza de față, recurenta s-a mărginit doar la prezentarea teoretică a condițiilor necesare atragerii unei răspunderi civile delictuale considerând că este suficient pentru realizarea acestui deziderat doar de demonstrarea faptului că în evidențele sale fiscale, debitoarea figurează cu bilanțuri contabile nedepuse din anul 2004.
Or, așa cum s-a arătat deja, pentru a constata incidența dispozițiilor articolului 138 alineat 1 litera d din Legea nr.85/2006, recurenta-creditoare avea obligația legală potrivit dispozițiilor articolului 1169 Cod civil să administreze probe concludente și pertinente, din care să rezulte în mod cert că prin săvârșirea de către intimatul - persoană fizică, cu vinovăție, a faptei prevăzute la litera "d" societatea debitoare a ajuns în stare de insolvență și că între cele 2 aspecte exista o legătură de cauzalitate.
Raportul lichidatorului judiciar prin el însuși, nu poate determina angajarea răspunderii patrimoniale a intimatului - persoană fizică așa cum eronat susține recurenta, deoarece această probă prin ea însăși nu se poate transforma într-o prezumție de culpă în sarcina administratorului societății debitoare, în lipsa unor alte dovezi cu care să se coroboreze și din care să rezulte îndeplinirea cumulativă atât a condițiilor generale prevăzute de articolul 998 Cod civil cât și a celor instituite de articolul 138 litera d din Legea mr.85/2006.
În lipsa unor astfel de probe, instanța de fond în mod corect și legal a respins cererea creditoarei întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera "d" din Legea nr.85/2006, ca neîntemeiată.
În consecință, Curtea în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, în contradictoriu cu intimata SC SRL - prin lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.4269/9.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
19.02.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
