Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.202R
Ședința publică de la 10.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât -, împotriva sentinței comerciale nr.4568/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ - ADMINISTRAȚIA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și debitoarea TRANS prin lichidator judiciar.
Constituirea completului de judecată are loc în condițiile prevăzute de art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului modificată și completată prin Hotărârea nr.614/2008, prin includerea d-nei judecător din planificarea de permanență, întrucât președintele completului de judecată se află în imposibilitate de prezentare din motive medicale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/2008 și intimata-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 4 prin consilier juridic care depune la dosar delegație.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dovada de citare cu intimata-debitoare a fost restituită la dosar cu mențiunea "destinatar mutat". Se mai învederează că prin Serviciul Registratură la data de 14.01.2009 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat dovezile de comunicare ale sentinței recurate, iar la data de 21.01.2009 recurentul-pârât a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON.
Recurentul-pârât, prin avocat, consideră că la acest termen de judecată este lipsă de procedură cu intimata-debitoare, având în vedere faptul că aceasta a fost citată doar la sediul social al societăți, nefiind citată și la sediul lichidatorului judiciar care a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a recurentului-pârât.
Intimata-creditoare Sector 4, prin consilier juridic, învederează faptul că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată de instituția pe care o reprezintă și de către Compania Națională - Administrația
Curtea, apreciază că, în cauză procedura de citare cu intimata-debitoare este îndeplinită aceasta fiind citată la sediul cunoscut cu atât mai mult cu cât, societatea debitoare a fost radiată, prin încheierea de ședință din 14.03.2003, astfel cum rezultă și din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, iar sentința atacată cu recurs privește exclusiv cererea formulată în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, societatea debitoare nefiind parte în timpul primei judecăți.
Curtea, acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Recurentul-pârât, prin avocat, arată că nu solicită probe în dovedirea susținerilor evocate prin cererea de recurs, precizând că are la dispoziție actele societății întocmite în calitate de administrator, pe care a dorit să le prezinte în dosarul de fond.
Intimata-creditoare, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri, depunând la dosar situația bilanțurilor depuse de societate și situația declarațiilor lunare, comunicând un exemplar apărătorului recurentului-pârât.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către intimata-creditoare.
Recurentul-pârât, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată.
Intimata-creditoare Sector 4, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul-pârât, prin avocat, învederează că, în urma casării cu trimitere a cauzei spre rejudecare a fost pronunțată prezenta hotărâre prin care practic a fost preluată motivarea din prima hotărâre casată, fără a i se da posibilitatea administrării probatoriului fiindu-i respinsă cererea de probatoriu. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului necesar.
Intimata-creditoare, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică. Învederează că la fond procedura de citare cu intimatul-pârât a fost legal îndeplinită, instanța de fond a analizat actele de la dosar și a reținut că nu a fost ținută contabilitatea societății în conformitate cu dispozițiile legale. În ceea ce privește respingerea probei cu înscrisuri, învederează că instanța de fond a considerat că nu este utilă această probă pentru soluționarea cauzei și din acest motiv a respins această probă.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4568/30.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, în fond după casare cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, a admis cererea formulată de creditorii Compania Națională - Administrația SA și Administrația Finanțelor Publice Sector 4, pârâtul fiind obligat să suporte din averea personală pasivul societății debitoare ( TRANS ) în sumă de 74.583,21 Ron, reprezentând prejudiciu creat creditorilor reclamanți, executarea silită urmând a se efectua conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă, potrivit art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că în cauză, sunt îndeplinite cerințele reglementate prin art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, din conținutul adresei nr.2862/3.06.2002 a Primăriei Municipiului G rezultând că societatea a fost înregistrată cu 3 autovehicule, care însă nu au mai fost găsite în vederea valorificării, împrejurare care atestă vinovăția pârâtului care a folosit mijloacele de transport în interes personal.
A mai constatat instanța fondului și faptul că, nu au fost respectate prevederile legii contabilității, în baza cărora trebuiau depuse raportări contabile periodice la instituțiile abilitate, debitoarea neprezentând registrul de inventar, în care trebuiau inventariate cel puțin odată pe an toate conturile de activ și pasiv, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revenind pârâtului - administrator, potrivit art.196 alin.1, art.144 alin.1, art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 republicată și ale art.11 alin.1 din Legea nr.82/1991, fiind deci întrunite și condițiile instituite prin prevederile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței fondului a declarat recurs în termen legal, pârâtul, criticile formulate vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii fiind întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.5,7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea căii de atac, recurentul a susținut în esență următoarele argumente:
-instanța de fond după casare, a pronunțat o sentință cu ignorarea conținutului deciziei de casare, care a dispus rejudecarea pentru lipsa de procedură cu pârâtul pe întreaga durată a procesului, acesta fiind în imposibilitate de a administra probe;
-prin refuzul instanței după casare, de a admite probele solicitate de pârât, deși acesta nu a participat și nu a putut administra dovezi în primul ciclu procesual, a avut loc o încălcare gravă a dreptului la apărare;
-simpla lectură a motivării instanței de fond, arată că aceasta a avut în vedere numai situațiile stabilite în primul ciclu procesual, deși puterea probantă a acestora au fost anulate prin decizia din recurs;
-în realitate, societatea a ținut corespunzător contabilitatea, astfel cum pârâtul poate dovedi și avea de încasat, sume de bani de la persoane juridice, pârâtul nefiind legal citat nici în timpul soluționării cererii de faliment;
-cauza a fost soluționată, fără a fi stabilit cadrul procesual adecvat cu lipsă de procedură cu lichidatorul societății, în opinia recurentului acesta trebuind a fi citat, din moment ce a solicitat și el angajarea răspunderii materiale, iar sentința este fundamentată pe constatările și susținerile lichidatorului judiciar;
-nelegal au fost respinse probele cu înscrisuri și eventual expertiza contabilă, care să stabilească dacă pârâtul-recurent are vreo răspundere cu privire la situația în care a ajuns societatea;
-cererea dedusă judecății nu întrunește condițiile pentru angajarea răspunderii pârâtului, în dosarul de fond, creditoarele și lichidatorul neadministrând probe în sensul art.124 lit.d, deși sarcina probei revenea acestora.
Recurentul a solicitat urmare admiterii căii de atac, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, potrivit art.312 pr.civ.
În recurs, intimatele-creditoare nu au depus întâmpinare, intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, atașând la dosar situații menite să ateste nedepunerea actelor contabile de către societatea debitoare.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în lumina dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea urmează a admite recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că la prima zi de înfățișare, în fond după casare cu trimitere spre rejudecare, prima instanță a respins proba cu înscrisuri solicitată de către pârât, cu motivarea că "procedura privind debitoarea a fost închisă prin încheierea din data de 14.03.2003 pronunțată în dosarul nr.8249/2001, lichidatorul judiciar fiind descărcat de orice îndatoriri și obligații, iar societatea a fost radiată din registrul comerțului".
În opinia Curții, respingerea probei cu înscrisuri, inclusiv cele privind întocmirea situațiilor contabile ale societății debitoare, obligație care revenea pârâtului - fost administrator, este greșită, întrucât acest mijloc de dovadă a fost cerut în combaterea cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale, întemeiată în drept inclusiv pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Nu avea deci concludență juridică închiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare dispusă prin încheierea din data de 14.03.2003 pronunțată în dosarul nr.8249/2001, măsură întemeiată pe inexistența de bunuri în averea falitei, de natură a acoperi creanțele, potrivit art.118 din Legea nr.64/1995 aplicabilă la data adoptării acestei încheieri.
Se impunea deci, admiterea probei cu acte solicitată de către pârât, cu atât mai mult cu cât, prin hotărârea recurată, instanța reține incidența dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, consecința neîntocmirii și nedepunerii situațiilor contabile, obligație care revenea acestuia, în calitate de administrator al societății debitoare.
Curtea apreciază că proba solicitată de către pârât era admisibilă, ea fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă, având legătură cu obiectul acțiunii dedusă judecății, putând duce la dezlegarea pricinii, sub aspectul faptelor imputate pârâtului administrator, motivate pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
Pârâtul era îndreptățit să solicite probe în combaterea acțiunii, acesta neavând cunoștință de conținutul și considerentele cererii promovate de intimatele creditoare și dovezile administrate în cadrul dosarului în timpul primului ciclu procesual judecata având loc cu încălcarea formelor legale de citare ale acestei părți, situație de fapt stabilită irevocabil prin decizia comercială nr.496 R/23.04.2008 prin care s-a dispus rejudecarea fondului.
Prin respingerea probelor solicitate în fond după casare cu trimitere spre rejudecare, a avut loc o încălcare a dreptului la apărare, consacrat de Constituție și care cuprinde în sens material, întregul complex de drepturi și garanții procesuale instituite de lege pentru a da părților posibilitatea să-și apere interesele legitime, inclusiv dreptul de a propune probe, acesta făcând parte din conținutul dreptului la un proces echitabil protejat de art.6 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, obligatorie pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.
Concluzionând, Curtea reține că, în cauză se impunea nu numai admiterea probei cu înscrisuri, dar și administrarea unei expertize de specialitate, menită să stabilească funcție de dovezile existente, incidența cerințelor privind răspunderea personală patrimonială pentru faptele reglementate prin prevederile art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006, temei de drept al acțiunii promovată de intimatele-creditoare, cadrul procesual fiind însă, cel stabilit în timpul primei judecăți, neputând fi primită critica motivată de recurent pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 - 3 teza finală ale pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința comercială atacată și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul de recurentul-pârât -, împotriva sentinței comerciale nr.4568/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ - ADMINISTRAȚIA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și debitoarea TRANS prin lichidator judiciar.
Casează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.M
Tehnored.
2 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte -
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Rodica Zaharia, Mioara Badea
