Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr intern 18/2008)
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 205
Ședința publică de la 19 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător: - -
Grefier: -
*********
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de creditoarea reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B în contradictoriu cu intimata pârâtă (fostă ), intimata debitoare SC -S SRL - J/-, -, B prin lichidator judiciar și intimații creditori DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B, SC INTERNAȚIONAL. B, împotriva Sentinței comerciale nr.4078/31.10.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimata pârâtă prin avocat, care depune împuternicire avocațială în dosar -fila 37 și intimata creditoare Sector 1 prin consilier juridic, care depune delegație -fila 36, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că au fost depuse la dosar, cu urmă de la tribunal, dovezi de comunicare ale sentinței atacate, după care:
Apărătorul intimatei pârâte consideră că celelalte părți au fost citate în plus întrucât în cauză este atacată hotărârea instanței de fond numai pe cererea de atragere a răspunderii patrimoniale.
Având cuvântul pe alte cereri, reprezentanții părților prezente susțin că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise conform art.150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul părților pe fond, în recurs.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de Sector 1, fără cheltuieli de judecată și depune note scrise.
Precizează că nu a fost făcută dovada vinovăției, nici a faptei ilicite și că partea, înainte de intrarea în faliment a societății, a creditat-o din resurse proprii, astfel că administratorul este creditor, iar la momentul deschiderii procedurii de faliment toate taxele bugetare au fost achitate.
Intimata creditoare Sector 1, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.4078/31.10.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de comitetul creditorilor prin reprezentant ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 în baza articolului 138 lit.c din Legea nr.85/2006, împotriva pârâtei (fostă ).
A fost închisă procedura falimentului împotriva debitoarei SC -S SRL și s-a dispus radierea acesteia de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
În considerentele hotărârii s-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 21.06.2007, comitetul creditorilor reprezentat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei administrator în temeiul articolul 138 lit. c din Legea nr.85/2006.
În raportul final de activitate, lichidatorul judiciar a arătat că nu sunt elemente care să constituie temei de atragere al răspunderii patrimoniale.
Tribunalul a respins cererea formulată întrucât susținerile comitetului creditor sunt calificări generice, fără a se arăta în mod concret contribuția pârâtei la starea de insolvență a debitoarei și raportul de cauzalitate între această contribuție și starea de insolvență, condiții obligatorii minimale ale răspunderii civile delictuale a pârâtei.
Așa cum rezultă din raportul de activitate întocmit de lichidatorul judiciar, starea de insolvență a debitoarei s-a datorat concurenței puternice și în creștere de pe segmentul specific de activitate al debitoarei și apariției pe piață a unor concurenți cu produse noi și prețuri mai mici, fapt ce a dus la pierderea clientei și insuficiența resurselor financiare necesare redresării activității.
Judecătorul-sindic a reținut că în perioada iunie-decembrie 2005, valoarea activelor imobilizate și a celor privind stocurile au scăzut, dar sumele obținute au fost folosite pentru continuarea activității și plata celor 11 salariați.
Întrucât bunurile aflate în patrimoniul debitoarei au fost valorificate și sumele obținute au fost repartizate creditorilor, tribunalul a dispus închiderea procedurii falimentului în condițiile articolului 132 alin. 2 din Legea nr.85/2006 și radierea debitoarei de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, care a solicitat modificarea sentinței comerciale recurate, admiterea cererii formulată în temeiul articolului 138 lit. c din Legea nr.85/2006 și să se dispună ca numita să suporte în întregime datoriile societății debitoare astfel cum acestea au fost stabilite în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (articolul 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă).
S-a mai arătat că, în primul raport de activitate, depus de lichidator la termenul din data de 23.08.2006, acesta a concluzionat că se pot reține ca și cauze ale insolvenței managementul defectuos al societății, lipsa de preocupare pentru achitarea taxelor și contribuțiilor la buget și continuarea activității societății, în condițiile în care o perioadă lungă de timp nu s-a reușit obținerea de profit, fără ca factorii de conducere să ia măsuri de redresare.
Față de aceste aspecte, în raportul final, același lichidator, într-o singură frază, arată că nu sunt elemente care să constituie temeiul formulării unei cereri de atragere a răspunderii foștilor administratori ai debitoarei.
S-a mai învederat că stopajul la sursă pentru contribuția individuală de asigurări sociale, contribuția individuală de șomaj și CAS prejudiciază nu numai bugetul de stat, ci și salariații societății care sunt privați, cu bună știință, de drepturile prevăzute de lege în acest sens.
De asemenea, lichidatorul nu a putut evidenția componența analitică a activelor astfel încât acestea să poată fi valorificate cel puțin la valoarea lor contabilă în vederea îndestulării creanțelor.
Deși stocurile deținute de debitoare la 30.06.2005 erau în sumă de 1.171.305.000 lei ROL, lichidatorul nu a reușit să valorifice decât un stoc pentru care a obținut 10.000.000 lei ROL.
Recurenta a arătat că o societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționarea societății, acesta fiind raportul de cauzalitate între fapta culpabilă constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment societății.
Față de creanțele înregistrate s-a arătat că, din punct de vedere al cuantumului acestora, au rămas constante, prezumându-se astfel lipsa de interes a societății, prin administratorul ei, pentru recuperarea acestora.
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată potrivit articolului 1082 Cod civil, iar răspunderea trebuie apreciată intimata abstracto avându-se în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 299 și următoarele Cod Procedură Civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile articolului 26 alin. 2 din nr.760/1999 și cu cele ale articolului 229 Cod procedură fiscală.
Prin notele scrise depuse la dosar intimata a solicitat respingerea recursului.
Analizând întreaga cauză sub aspectul motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele în lumina dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, curtea reține următoarele:
Răspunderea specială instituită de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală care poate fi antrenată în condițiile stabilite limitativ de acest text de lege, fiind destinată să pună la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Astfel, pentru ca membrii organelor de conducere-administratori, directori, cenzori și orice altă persoană-să suporte o parte a pasivului societății ajunse în stare de insolvență, este necesar să se stabilească faptul că au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte dintre cele enumerate la literele a-g din textul menționat.
Dispozițiile articolului 138 din legea insolvenței care se referă la contribuția membrilor organelor de conducere pentru aducerea societății în stare de faliment, trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, în sensul dovedirii elementelor acesteia.
Chiar dacă existența unui prejudiciu cert s-a stabilit cu prisosință în cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciară, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei, pe tărâm delictual trebuie dovedită existența faptei ilicite și legătura de cauzalitate între aceasta și producerea prejudiciului.
Potrivit dispozițiilor articolului 138 lit. c din Legea procedurii insolvenței poate fi antrenată răspunderea personală patrimonială a celor care au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți.
Recurenta invocă, în susținerea recursului, stopajul la sursă al anumitor sume de bani datorate bugetului consolidat al statului dar nu arată care este legătura de cauzalitate între această împrejurare și continuarea activității în interes personal, respectiv care este interesul personal al intimatei în nevirarea la bugetul de stat a sumelor respective.
Împrejurarea că administratorul nu a reușit redresarea activității societății nu este de natură a antrena prin ea însăși răspunderea personală patrimonială întrucât din actele dosarului rezultă că sumele obținute au fost folosite pentru continuarea activității societății și plata salariaților și nu au fost cheltuite în interesul personal al administratorului.
Recurenta nu a demonstrat nici faptul că nedepunerea cererii de declanșare a procedurii și a actelor la care se referă art. 28 din legea insolvenței au legătură cauzală cu ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În ceea ce privește concluziile exprimate de lichidatorul judiciar în cuprinsul raportului de activitate nr.1, Curtea constată că acestea creează doar premisele acțiunii în răspunderea intimatei, fără a constitui o dovadă certă că în speță ar fi vorba de vreuna din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.138, necoroborate cu alte mijloace de probă.
Față de cele reținute mai sus, curtea, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B în contradictoriu cu intimata pârâtă (fostă ), intimata debitoare SC -S SRL - J/-, -, B prin lichidator judiciar și intimații creditori DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B, SC INTERNAȚIONAL. B, împotriva Sentinței comerciale nr.4078/31.10.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./25.02.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
