Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALA NR. 76
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Madalina Ioana Holban
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea apelului formulat de apelanta reclamantă - - ( fostă - -), împotriva sentinței comerciale nr.9561/10.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 15 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera amânat pronunțarea pentru azi 22.02.2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a VI a Comercială la data de 04.06.2007, sub nr.19933, reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, constatarea suspendării executarii Contractului de concesiune nr. 3/23.02.2004 ca urmare a interventiei fortei majore.
In motivare s- arătat ca intre parti s-a incheiat contractul de concesiune avand ca obiect concesionarea unei suprafete de 7756,48 ha teren din care 7746,36 ha arabil si 7.12 ha pasuni, teren situat in perimetrul localitatilor C, Modelu, si din judetul In primavara anului 2006, ca urmare a cresterii debitului Dunarii, Comitetul National pentru Situatii de Urgenta a adoptat Hotararea nr.4/14.04.2006 privind declansarea starii de alertă in judetele riverane Dunarii, printre care si judetul C, decizandu-se totodata crearea a trei in mod artificial in digul de protectie dinspre Dunare si, pentru inundarea controlata a incintei C -. La data de 17.04.2006 s-a produs inundarea incintei in care se afla si terenul concesionat si predat de concedent prin procesul-verbal din data de 25.11.2004.
imprejurare de notorietate a fost confirmată printr-un comunicat de presa transmis de Institutia Prefectului Judetul C, precum si articole din presa scrisă care confrima inundarea controlata a zonelor mentionate. Urmare acestui fapt, terenul în litigiu nu a redevenit agricol, fiind acoperit in mare parte de apa, iar restul avand un indice de umiditate care face improprie cultivarea sa cu plante, intervenind in consecinta cazul de forta majora reglementat de art.9.1.2. din contract, respectiv imposibilitatea obiectiva a concesionarului de a exploata bunul concesionat. Aparitia fortei majore, desi de notorietate, a fost notificata concedentului in conformitate cu prevederile art.12.1 din Contract prin adresa nr.36/18.04.2006, insa parata a refuzat să ia act de aceasta situatie.
In drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.111 pr.civ. art.969-970 civ.
Prin sentința comercială nr.9561/10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că litigiul de față decurge din contractul de concesiune nr.3/23.02.2004, încheiat între părți având ca obiect transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață de 7753,48 ha de la - - și 436.94 ha teren neagricol.
Prin art.9.1.2. din Contract s-a menționat ca, în afara cazurilor prevazute expres, contractul mai poate inceta si prin disparitia, dintr-o cauza de forta majora, a bunurilor concesionate sau in cazul imposibilitatii obiective a concesionarului de a le exploata, fara plata vreunei despagubiri.
Tribunalul reținut prevederile articolului art.111 pr.civ. potrivit carora partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept, cererea neputand fi primita in cazul in care partea poate cere realizarea dreptului.
Instanța de fond a mai reținut că deși Codul civil român nu prevede o definiție a cauzei de forță majoră, este unanim acceptat în doctrina și în practica judiciară că aceasta constă într-o împrejurare de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat, care îmE. în mod obiectiv și fără nici o culpă din partea debitorului, executarea obligației contractuale pe care acesta și-a asumat-
Forța majoră constituie o cauză care exonerează pe debitor de răspundere conform art. 1082 și 1083 Cod civil, operează în puterea legii si imE. pe creditor să ceară executarea obligației ori daune-interese de la debitor - deci functioneaza ca un mijloc de aparare în favoarea debitorului ce putea fi invocat în conditiile in care creditorul formuleaza o actiune prin care solicita executarea obligatiei.
În cauză instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat constatarea unei stări de fapt, respectiv că a intervenit forța majoră prin inundarea controlată a terenului care face obiectul contractului de concesiune nr. 3/23.02.2004, ori potrivit articolului 111 Cod procedură civilă o acțiune în constatare este admisibilă doar dacă se cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Pentru considerentele mai sus menționate instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii și în consecință a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri,în termen legal a formulat apel reclamanta, criticând hotărârea pronunțată pentru următoarele motive:
Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, reținând că "forța majoră invocată prin acțiunea introductivă s-ar referi la imposibilitatea executării propriilor obligații.
Prin acțiunea introductivă, întemeiată pe dispozițiile articolului 111 pr.civ. s-a invocat imposibilitatea executării de către părâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI obligației prevăzute de articolului. 2.1 din Contract, respectiv transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a unui
teren agricol și pe cale de consecință s-a cerut constatarea inexistenței obligației corelative aferente perioadei în care intimata-pârâtă nu își poate îndeplini propriile obligații.
Această obligație de transmitere subzistă pe toată durata contractului însă datorită intervenției forței majore nu s-a mai putut realiza.
Ca atare, obligația corelativă ce revenea concesionarului, respectiv de plată a unei redevențe, s-a suspendat până la realizarea obligației principale a concedentului respectiv predarea unui teren agricol.
În aceste condiții, debitorul obligației imposibil de realizat este pârâta, acesta fiind ținut conform art.1074 civ. de a preda lucrul în starea prevăzută în contract și în conformitate cu scopul contractului.
Din aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 982 civ. interpretarea obligației de a preda lucrul ce revine intimatei-pârâte Agenția Domeniilor Statului în calitate de administrator al terenurilor proprietate de stat este corelativă dreptului său de a cere redevență pentru folosința terenului.
Acesta este temeiul de fapt și de drept pentru care, prin acțiunea introductivă s-a solicitat să se constate suspendarea executării contractului ca efect al forței majore, forță majoră care a pus debitorul obligației de predare a terenului în imposibilitatea realizării obligației sale și a născut dreptul corelativ de a plăti pentru ceea ce nu se poate realiza, respectiv folosința terenului.
Altfel spus intimata-pârtă Agenția Domeniilor Statului este debitor în ceea ce privește executarea obligației asumate de a preda terenul în vederea exploatării agricole, obligație imposibil de executat ca efect al intervenției forței majore, iar creditorul respectivei obligații, debitor la rândul său în ceea ce privește obligația corelativă de plată a prețului pentru folosința terenului, apelanta-reclamantă - (fostă - -) a introdus acțiunea de față nu pentru a se realiza un drept, ci pentru a se constata inexistența obligație alternative de plată a prețului pentru perioada în care ca urmare a forței majore debitoarea sa nu și-a putut realiza obligația.
Fiind obligații corelative, solicitarea de îndeplinire a unei obligații în lipsa îndeplinirii propriei obligații constituie o încercare de îmbogățire fără justă cauză, motiv pentru care, partea care este interesată poate formula cereri întemeiate pe prevederile art. 111 pr.civ. neavând la dispoziție calea unei acțiuni în realizarea dreptului. decât eventual după plata sau executarea propriei obligații.
În temeiul art. 969-970 cod civil și având în vedere prevederile Contractului de Concesiune nr.3 din 23.02.2004 încheiat între părți s-a solicitat suspendarea de drept a contractului de Concesiune încheiat între părți, începând cu data de 18 aprilie 2006 până la data eliminării excesului de apă și redobândirii calității de teren agricol a suprafețelor inundate, când terenul va redeveni propice realizării obiectivului contractului de concesiune definit în art.2.1 și 2.3 din Contractul nr.3/23.02.2004, și ambele părți, vor putea să-și îndeplinească obligațiile definite ca scopul contractului, respectiv obligația Agenției Domeniilor Statului de a preda un teren destinat agriculturii și a - - de a exploata un teren agricol, urmată de plata dreptului de folosință.
Pentru aceste motive apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii excepției de inadmisibilitate și în baza art. 297 pr.civ. trimiterea cauzei aceleiași instanțe in vederea soluționării fondului.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a respinge apelul ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor articolului 111 Cod procedură civilă "partea care are interesa poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea cere realizarea dreptului".
Astfel, cererea pentru constatarea unui drept are caracter subsidiar față de cererea în realizarea dreptului și nu poate fi primită de către instanță decât dacă titularul cererii de chemare în judecată nu are la îndemână o acțiune în realizare pe care să o exercite pentru apărarea sau infirmarea dreptului său.
Acțiunea în constatare chiar când este admisibilă în raport de existența sau inexistența unei acțiuni în realizare, trebuie să vizeze constatarea existenței sau inexistenței unui drept, și nu constatarea, de către instanță a unei stări de fapt sau a unui fapt juridic.
În cauză reclamanta a solicitat instanței constatarea suspendării executării contractului de concesiune nr. 3/23.02.2004 încheiat între părți ca urmare a intervenției forței majore.
Ori, față de această solicitare, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că forța majoră este o împrejurare de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat care îmE. executarea obligației.
Debitorul, care se pretinde eliberat printr-un caz de forță majoră are sarcina de a dovedi acest caz.
Cazul de forță majoră putea fi invocat numai în situația în care, potrivit contractului, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cere contravaloarea redevenței.
În contra acestei cereri, debitorul - - poate invoca cazul de forță majoră ca o străină de fapta sa.
Așa fiind în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă dat fiind că - - nu poate cere direct suspendarea executării contractului încheiat între părți în lipsa unei acțiunii în realizarea dreptului.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge apelul formulat de - - ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă - - ( fostă - -) cu sediul în V D-, Județul S și cu sediul procesual ales în B-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.9561/10.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B-, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 22.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored.
5 ex.
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Madalina Ioana Holban
