Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

-Secția Comercială, de Contencios

Administrativ și Fiscal-

DOSAR NR.-

DECIZIA NR.206/C/2009 -

Ședința publică din 28 mai 2009

PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - judecător

- -- JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela

- - -JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu

- -- grefier

*******

Pe rol fiind pronunțarea recursului comercial formulat de pârâta domiciliată în S M,-,.3, jud. S M, în contradictoriu cu intimata creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S cu sediul în S M, romană, nr.3-5, jud. S M, intimataAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIcu sediul în B,--11, sector 1, intimat pârât domiciliat în S M,-,.3, jud. S M și intimata debitoareSC""SRL S -,.3, J -, CUI - prin lichidator B M cu sediul în B M,-/70,.70, jud. M împotriva sentinței nr.532/F din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere -.

Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 21 mai 2009, când în ședința publică din această dată nu s-a prezentat nici o parte a litigiului, instanța respingând cererea de amânare, acest aspect fiind consemnat în încheierea de la această și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 28 mai 2009. În termenul de pronunțare, recurenta a depus la dosar concluzii scrise.

CURTEA DE APEL

Deliberând:

Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:

Prin sentința nr.532/F din 22 decembrie 2008, Tribunalul Satu Marea respins excepția lipsei calității procesuale a societății comerciale SRL și a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar, cu sediul în B M,-/70, Jud.M, în contradictoriu cu pârâții și (), domiciliați în S M,-,.3, jud.S M și în consecință, au fost obligați pârâții să suporte pasivul debitoarei în faliment SC SRL, plătind în contul averii acesteia din urmă suma de 21.589,34 lei, reprezentând creanță admisă prin tabelul creanțelor, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, lichidatorul judiciar a solicitat obligarea administratorilor statutari la suportarea pasivului societății debitoare. motivând cererea prin faptul că față de societatea SC SRL s-a dispus începerea procedurii falimentului prin sentința comercială 2/F/CC/7.01.2008, fiind desemnat lichidator judiciar. S-a notificat administratorului să depună documentele societății de la toate adresele indicate, însă corespondența s-a întors cu mențiunile "destinatar mutat".

Din informațiile obținute de la ORC a rezultat că administratorii societății sunt și iar în masa credală totală au intrat mai mulți creditori cu o sumă totală de 21.589,34 lei. Până la această dată nu au fost predate documentele societății, iar administratorii societății nu au luat legătura cu lichidatorul.

În tot acest timp administratori au ținu o contabilitate fictivă, neconformă cu realitatea în neconformitate cu legea, au făcut să dispară unele documente, făcându-se vinovați de intrarea în faliment a societății.

Față de aspectele de mai sus, a solicitat admiterea cererii în baza art.138 alin.1 lit.d și e din Legea 85/2006.

În întâmpinarea formulată fostă a solicitat respingerea cererii față de persoana sa, motivând întâmpinarea prin faptul că a divorțat de fostul soț prin sentința civilă nr.4734/9.12.2005, invocând lipsa calității procesuale a societății SC SRL întrucât cererea formulată mai sus poate fi făcută doar de administrator sau lichidator, și în acest caz societatea nu are calitate procesuală. Cu privire la fondul cererii a considerat că aceasta nu este întemeiată, întrucât nu se justifică în drept, deoarece nu a exercitat administrarea societății care a ajuns în stare de faliment numai datorită actelor îndeplinite de fostul soț.

A mai considerat că, numai sunt incidente prevederile privind solidaritatea răspunderii administratorilor pentru suportarea pasivului societății comerciale falite, mai ales că ea s-ar fi opus la faptele care au cauzat insolvența, considerând și că actele lichidatorului nu i-au fost comunicate.

Prin răspunsul la întâmpinare, lichidatorul judiciar menționat că adresa numitei este cea de la sediul societății falite și aceasta figurează ca și administrator al societății falite, iar toate adresele și cererile au fost făcute la sediul firmei, respectiv domiciliul administratorilor.

Față de probele de la dosar instanța a apreciat că cererea lichidatorului judiciar este întemeiată. Astfel, rezultă că în dosarul de faliment de mai sus s-a dispus începerea procedurii falimentului în data de 7.01.2008 cu lichidatorul judiciar desemnat B Lichidatorul judiciar a depus toate diligențele pentru a notifica administratorii societății, să depună actele contabile ale societății în faliment de la sediul firmei înregistrat la ORC S M, unde nu a fost înregistrat vreo cerere privind modificarea sediului.

Cu privire la domiciliul administratorilor, acestea sunt cele menționate în fișa societății comerciale existentă la ORC S M, fără vreo mențiune a schimbării acesteia, de asemenea nici nu a depus vreo cerere pentru schimbarea numelui sau a statutului în cadrul societății.

Din cercetările efectuate de lichidator, a rezultat vinovăția ambilor administratori, care nu au ținut contabilitatea firmei în conformitate cu legea, ascunzând o parte din activul persoanei juridice și au ținut o contabilitate fictivă.

Administratorul statutar nu a solicitat vreo expertiză contabilă neutră care să infirme aceste susțineri.

Instanța apreciind că sunt îndeplinite prev.art.138 al.1 lit.d și e din Legea 85/2006, motiv pentru care respingând excepția lipsei calității procesuale formulate a societății comerciale SC SRL, care nu a formulat personal această cerere, a admis cererea lichidatorului judiciar în contradictoriu cu pârâții, obligând pârâții să suporte pasivul debitoarei în faliment, plătind în contul averii acesteia din urmă suma de 21.589,34 lei, fără cheltuieli de judecată, nefiind justificate.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs recurenta, solicitând instanței admiterea recursului și pe cale de consecință, în principal, casarea hotărârii recurate, iar în subsidiar, modificarea în întregime a acesteia, în sensul respingerii cererii formulate împotriva sa de către lichidatorul societății debitoare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, recurenta învederează instanței că, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției de procedură, prima instanță a pronunțat hotărârea cu nesocotirea textului legal prevăzut de art-138 alin.1 din Legea nr.85/2006, care prevede în mod imperativ că, la cererea administratorului sau a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de către orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Calitatea procesuală a de formula cererea întemeiată pe textul de lege mai sus indicat, apreciază că o are, nu societatea falită, ci administratorului sau lichidatorul judiciar.

În al doilea rând, la termenul de judecată din data de 8 decembrie 2008, s-au pus concluzii de către părți doar asupra excepției invocate, drept urmare fondul cauzei nu a fost dezbătut, prima instanță greșind atunci când s-a pronunțat, atât asupra excepției, cât și asupra fondului, în condițiile în care nu a fost vorba de dezbaterea acestuia.

Prin întâmpinarea depusă, a solicitat probe în dovedirea aspectelor susținute, probe cu care lichidatorul a fost în principiu de acord, însă răspunsul la întâmpinarea formulată nu i-a fost comunicat.

Astfel, prima instanță, în lipsă de probe, pe care nici măcar nu a apucat să le solicite arată recurenta, a admis cererea societății și procedând în acest mod a încălcat principii fundamentale de drept, cum ar fi oralitatea, contradictorialitatea, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Apreciază astfel că se impune casarea hotărârii recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Satu Mare, în vederea administrării de probe cu privire la poziția procesuală pe care a susținut-o în întâmpinarea formulată.

În drept au fost invocate prevederile art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006.

Prin întâmpinarea formulată, lichidatorul judiciar BMa solicitat respingerea recursului, având în vedere următoarele:

Referitor la excepția invocată de pârâtă, menționează că, cererea de angajare a răspunderii administratorilor statutari a fost formulată de către lichidator, care conform prevederilor Legii nr.85/2006, reprezintă debitoarea în toate acțiunile în care aceasta este parte.

Faptul că, în cerere nu s-a folosit sintagma SC""SA, prin lichidator, nu consideră că reprezintă un motiv de respingere a acțiunii, întrucât cererea a fost formulată de către lichidator, motivul invocat de pârâtă, neavând legătură cu fondul cauzei.

Faptul că, pârâta consideră lipsa probelor în primă instanță, consideră că tocmai ea este cea care nu a adus probe pentru a-și demonstra nevinovăția și cu toate că lichidatorul nu s-a opus prezentării de probe, aceasta a rămas în pasivitate.

Consideră totodată că, efectuarea unei expertize contabile este inadmisibilă, atâta timp cât administratorul debitoarei nu a predat către lichidator actele contabile ale acesteia, mai mult decât atât, nepredarea actelor contabile prezumă faptul că administratorul debitoarei a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea conform legii.

Prin concluziile scrise depune în termenul de pronunțare, recurenta a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință, în principal casarea hotărârii recurate, iar în subsidiar, modificarea în întregime a acesteia, în sensul respingerii cererii formulate de societate împotriva sa, reiterând motivele invocate și prin cererea de recurs.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Din încheierea dată în ședința publică din 8 decembrie 2008, rezultă că judecătorul sindic a pus în discuția părților, excepția lipsei calității procesuale active a SC""SRL, invocată de către recurenta și a rămas în pronunțare asupra excepției, iar prin sentința recurată a respins excepția, a admis cererea formulată de lichidatorul și a obligat pârâții să suporte pasivul debitoarei.

Se constată, astfel că, deși părțile au pus concluzii doar pe excepția lipsei calității procesuale active, prima instanță a soluționat cauza pe fond.

Curtea apreciază că, procedând de o asemenea manieră, prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, deoarece nu le-a dat posibilitatea părților nici să propună probe în dovedirea susținerilor și nici să dezbată în contradictoriu fondul cauzei, încălcându-se astfel dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, precum și principiul contradictorialității.

Față de cele arătate, recursul urmează a fi admis, în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă, hotărârea casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleași instanțe în vederea pronunțării unei hotărâri cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale privind judecata în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE ca fondatrecursul declarat de recurenta împotriva sentinței nr.532/F din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare, ținând cont de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 28 mai 2009.

PREȘEDNTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.

Red.dec. - jud. -

- în concept, 10.06.2009 -

Jud. fond

Tehnoredact. --

11.06.2009/ 3 ex.

1 com.____

OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE - S M,-, jud. S

Președinte:Tătar Ioana
Judecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Oradea