Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 207/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.207/C/2009 -
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - -JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de reclamanții, - -, -""SRL, prin administrator judiciar EXPERT, ASOCIAȚIA SPORTIVĂ,HG - toți cu domiciliul procesual ales la & cu sediul în C N,-, jud. C în contradictoriu cu intimatele pârâte-" BANK ROMÂNIA"SAcu sediul în B,-, sector 1 și-" "SRL, cu sediul procesual ales în C N,-, jud.
împotriva sentinței nr.127/LC din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - constatare nulitate act -.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 21 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 28 mai 2009.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.127/LC din 26 februarie 2009, Tribunalul Satu Marea respins excepția necompetenței materiale invocată de EXPERT administrator judiciar al reclamantului - SRL S
A fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Satu Mare invocată de - ROMÂNIA SRL și a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamanților, - -, ASOCIAȚIA SPORTIVĂ S M, HG, și - SRL prin administrator EXPERT SMt oți cu domiciliul procedural ales în localitatea C N,-, jud.C în contradictoriu cu pârâtele - BANK ROMÂNIA A cu sediul în B,-, sector 1, și - SRL cu sediul în B,- și cu sediul procedural ales în C-N,-, jud.C, pentru constatarea nulității contractului în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, n baza art.137 Cod de procedură civilă, a respins excepția necompetenței materiale funcționale a completului în soluționare prezentei cauze, pentru următoarele considerente:
- SRL se găsește în procedura de insolvență conform Legii nr.85/2006, potrivit Încheierii pronunțate în ședința publică din 11.12.2008 a Tribunalului Satu Mare.
Instanța a reținut că, prezentul litigiu nu este cuprins în sfera atribuțiilor judecătorului sindic, neîncadrându-se în categoriile proceselor și cererilor aferente procedurii insolvenței, ca atare nu sunt incidente dispozițiile art11 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care excepția invocată nefiind întemeiată, a fost respinsă.
Instanța, în consonanță cu prevederile art.7 din Codul d e procedură civilă, reținut că, "cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal".
În cazul în speță, contractul de cesiune a cărei nulitate se solicită a se constata, este încheiat între cele două pârâte, al căror sediu social este în municipiul B, ca atare în cauză sunt incidente dispozițiile procedurale ale art.7 Cod de procedură civilă, iar cu privire la celălalt capăt de cerere accesoriu, s-au reținut incidente prevederile art.17 Cod de procedură civilă, motiv pentru care, în baza art.158 alin.3 Cod de procedură civilă, instanța a declinat competența de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului București, conform prezentului dispozitiv.
Împotriva sentinței, în termen legal au declarat recurs reclamanții, - -, -""SRL, prin administrator judiciar EXPERT, ASOCIAȚIA SPORTIVĂ, HG, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței de declinare a competenței și continuarea judecății în fața Tribunalului Satu Mare.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nr.750/2005, perfectat între EUROM BANK și SRL, în ceea ce privește contractul de credit nr.135/2005. Odată cu aceasta au mai solicitat desființarea și a contractului de credit, precum și a contractelor de garanție accesorii, ca titluri executorii din patrimoniul, constatând că dreptul de creanță și garanție aparține Bank.
Mai arată că, cererea a fost înaintată în contradictoriu cu pârâtele și BANK ambele având reprezentanțe în S M, respectiv aflându-se în circumscripția Tribunalului Satu Mare.
Prin precizarea de acțiune, recurenții reclamanți au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nr.750/2005 și cu privire la contractul de credit nr.135/2005 și să se constatate că, dreptul de creanță și garanție aferent contractului de credit nr.135/2005, aparține pârâtei Bank.
Mai arată recurenții că, Sucursala Sa E urom Bank este identificată în cuprinsul ambelor acestor contracte de credit și ca având sediu propriu situat în S M,- și în aceste condiții este evident faptul că, toate obligațiile urmau a fi executate în arealul de competență a Tribunalului Satu Mare, tot aici fiind situate și bunurile cu privire la care s-au încheiat accesoriile contractelor în cauză.
Apreciază totodată că se află în prezența unei competențe alternative, mai multe instanțe fiind deopotrivă competente să judece acțiunea formulată de reclamanți, indicând astfel prevederile art.7 alin.2 din Codul d e procedură civilă, care prevede că, cererea se poate face și la instanța locului unde persoana juridică de drept privat are reprezentanță, pentru obligații ce urmează a fi executate în acel loc și care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.
Art.10 alin.1 Cod procedură civilă, prevede că, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe: în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligațiunii.
Cu toate acestea, instanța de fond, la termenul din 26.02.2009 a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în temeiul art.7 alin.1 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate prevederile art.7 Cod procedură civilă, art.10 alin.1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, Banca Bank România SA Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, în mod legal prima instanță a constata faptul că nu este competentă din punct de vedere teritorial în soluționarea cauzei și astfel a admis excepția de necompetență teritorială, declinând competența în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Apreciază cp, recursul formulat de recurenți este neîntemeiat, arătând că, ambele societăți pârâte au sediul în B, conform și extraselor de la ORC, atașate și întâmpinării și astfel cum rezultă și din sediile sociale indicate pentru citarea acestora, atât la fond, cât și în recurs.
Raportat la art.5 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată se face la instanța domiciliului pârâtului, care după cum a mai arătat, este în
Cu privire la motivele de recurs, referitoare la dispozițiile art.7 alin.2 Cod procedură civilă și la faptul că recurenții au solicitat și constatarea faptului că drepturile de creanță și garanție aferente contractului de credit nr.135/2005, din contractul nr.137/2005 și din contractele de garanție ar aparține Bank, iar acestea sunt încheiate cu Sucursala S M, arată că, aceste susțineri nu pot fi primite și nu pot duce la casarea hotărârii, având în vedere că, art.7 alin.2 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, deoarece pârâtele nu au reprezentanțe în S M, banca având doar o sucursală care este o entitate total distinctă de cea a unei sucursale, iar obligațiile născute din contractul de cesiune de creanță nu se execută în S
Conform art.17 Cod procedură civilă " cererile accesorii și cele incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală" astfel încât, atâta timp cât instanța a fost investită cu soluționarea cererii în constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță, celelalte cereri accesorii acesteia vor fi de competența instanței care soluționează cererea principală, respectiv Tribunalul București.
Cu privire la faptul că, în cauză ar fi incidente și dispozițiile art.10 Cod procedură civilă învederează instanței că, conform acestor prevederi raportate șa clauzele contractului de cesiune de creanță, art.8 care reglementează locul de executare a obligațiilor născute din acesta, respectiv B, este fără putere de tăgadă că, instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este exclusiv Tribunalul București.
Intimata -" "SRL B, deși legal citată nu s-a prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenții, - -, -""SRL, prin administrator judiciar EXPERT, ASOCIAȚIA SPORTIVĂ, HG, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată recurenții reclamanți au investit instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nr.750/29.09.2005 încheiat între Bank România SA, în calitate de cedent și -" ROMÂNIA"SRL, în calitate de cesionar. De asemenea, s-a solicitat desființarea contractului de cesiune de creanță împreună cu contractul de credit nr.135/2005 și contractele de garanție accesorii ca titluri executorii din patrimoniul -" "SRL, constatând că dreptul de creanță și garanție aparține Bank SA.
Instanța de recurs apreciază ca fiind legală și temeinică soluția rimei instanțe de declinare a competenței de soluționare a acțiunii reclamanților, în favoarea Tribunalului București, în aplicarea prevederilor art.5 Cod procedură civilă, în conformitate cu care cererea de chemare în judecată se face la instanța domiciliului pârâtului, în speță ambele societăți pârâte având sediile sociale în B, conform extraselor ORC depuse la dosar.
Instanța apreciază ca fiind nefondate susținerile reclamanților recurenți, referitoare la dispozițiile art.7 alin.2 Cod procedură civilă și la faptul că, au cerut instanței și constatarea faptului că, drepturile de creanță și garanție aferente contractului de credit nr.135/2005, din contractul de credit nr.137/2005 și din contractul de garanție ar aparține Bank SA, iar aceste contracte sunt încheiate de către Sucursala SMa băncii.
Astfel, art.7 alin.2 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, întrucât nici -" ROMÂNIA"SRL și nici BANK SA nu au reprezentanță în S M, banca având doar o sucursală ( entitate distinctă de aceea a unei sucursale, conform art.44 din Legea nr.31/1990, cu modificările și completările ulterioare), iar obligațiile născute din contractul de cesiune de creanță a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată, nu se execută în S M, conform contractului. Mai mult, acest contract nu a fost încheiat prin reprezentanță ( fila 53 dosar nr- al Tribunalului Satu Mare ).
De asemenea, conform art.17 Cod procedură civilă "cererile accesorii și cele incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală" astfel că, atâta timp cât instanța a fost investită cu soluționarea cererii în constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță, celelalte cereri accesorii acesteia, cum este cea la care recurenții fac referire în recurs, vor fi de competența instanței care soluționează cererea principală, respectiv Tribunalul București.
Cererea reclamanților, prin care solicită instanței să constatate și faptul că drepturile de creanță și garanție aferente contractelor de credit nr.135/2005 și 137/2005 și din contractele de garanție ar aparține Bank SA esteo cerere accesorie, întrucât o atare constatare se poate face numai în condițiile în care instanța constată nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță, drepturile din contractele de credit și de garanție reintrând în patrimoniul băncii.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici critica conform căreia în cauză ar fi incidente și dispozițiile art.10 Cod procedură civilă, deoarece potrivit clauzelor contractului de cesiune de creanță, locul de executare a obligațiilor născute din acest contract este B și nu S M ( art.8 din contractul de cesiune de creanță nr.750/29.09.2005).
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile art.5 Cod procedură civilă și textele de lege menționate mai sus, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții, - -, -""SRL, prin administrator judiciar EXPERT, ASOCIAȚIA SPORTIVĂ,.
HGFără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenții, - -, -""SRL, prin administrator judiciar EXPERT, ASOCIAȚIA SPORTIVĂ,HG împotriva sentinței nr.127 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABI LĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 01.06.2009 -
Jud. fond
Tehnoredact.--
02.06.2009 / 2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
