Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 207/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 207/2009

Ședința publică de la 04 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gilica Popescu

JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă

JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtul împotriva Sentinței nr. 1012/F din 29 octombrie 2008 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr. 01122/97/207.

La apelul nominal se prezintă avocat pentru pârâtul recurent, fiind lipsă celelalte părți.

Procedura de citare este îndeplinită.

Se constată că la dosar s-a depus din partea creditorului cerere de recurs, concluzii scrise cu privire la recursul declarat de pârâtul, chitanță în sumă de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.

Curtea, examinând cuprinsul cererii înaintate de, constată că motivele vizează menținerea soluției judecătorului sindic, astfel că, deși a utilizat termenul de recurs, cererea se califică în realitate ca întâmpinare.

Avocat învederează că se prezintă în cauză pentru pârâtul recurent, nu are delegație în dosarul de recurs dar se obligă să o depună în cursul zilei de astăzi.

Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Avocat pentru pârâtul recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe. Nu solicită cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond nu a respectat hotărârea instanței de control judiciar, nu s-au administrat probele pe care le-au solicitat, respectiv proba cu martori, inclusiv a fostului contabil șef la de Credit Română și expertiza tehnică contabilă. Instanța a considerat că nu este necesară administrarea de probe și a acordat cuvântul pe fond. Susține că sarcina probei revenea lichidatorului.

Arată, de asemenea, că nici excepția inadmisibilității cererii nu a fost discutată de instanța de fond, excepție pe care o susțin în continuare.

Pentru toate aceste motive, solicită casarea sentinței cu trimitere instanței de fond pentru administrarea de probe.

După dezbaterea cauzei, se depune la dosar din partea societății Consult, în calitate de fost lichidator judiciar al Cooperativei de Credit " Română", cerere de amânare în vederea formulării întâmpinării.

Se prezintă în instanță avocat - și învederează că îl reprezintă pe. Depune împuternicire avocațială. Arată că a fost parte în cauză, a fost administrator, a demisionat iar dovada demisiei a fost depusă în mai multe rânduri în dosar. Nu știe dacă demisia a fost înregistrată la registrul comerțului, dar a primit număr de înregistrare la societate cu semnătura dlui.. Solicită respingerea recursului.

Se mai depune la dosar din partea avocatului dovada reprezentării pârâtului recurent, respectiv împuternicirea avocațială nr. 94312/04.03.2009 și cererea de probe formulată la termenul din 08.10.2008.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față reține:

Prin Sentința comercială 1012 din 29 octombrie 2008 judecător sindic desemnat în Dosar - al Tribunalului Hunedoaraa respins excepția inadmisibilității cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de pârâtul.

A admis în parte cererea lichidatorului judiciar al Cooperativei de Credit Română D împotriva pârâților, și și, ca o consecință, a obligat pe pârâtul să achite creditorilor nominalizați în dispozitivul sentinței suma de 607.059,95 lei reprezentând pasivul debitoarei de Credit Română D conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor.

A respins cererea față de pârâții și.

Pentru a hotărî în acest mod, referindu-se la actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic a reținut și motivat, în esență, că pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare, se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, art. 39 alin. 1 lit. g și i din OG 10/2004 modificată prin aceea că a făcut să dispară unele documente contabile și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a acordat credite cu încălcarea cerințelor prudențiale, toate faptele fiind evidențiate de către lichidatorul judiciar în rapoartele întocmite.

Cât privește pe pârâții și s-a concluzionat că aceștia nu au săvârșit fapte de natura celor prevăzute de art. 138 lit. a-g din Legea 85/2006 astfel că acțiunea față de aceștia urmează a fi respinsă.

Împotriva hotărârii a declarat recurs, în termen motivat și timbrat, pârâtul solicitând, în principal, respingerea cererii lichidatorului judiciar având ca obiect atragerea răspunderii recurentului cu plata pasivului rămas neacoperit la societatea debitoare și, în subsidiar, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe

În dezvoltarea motivelor de recurs susține, în esență, că judecătorul sindic a pronunțat o sentință nelegală prin aceea că nu a respectat îndrumările date de către instanța de control judiciar prin Decizia nr. 41 din 1 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în Dosar - anume, nu a administrat probele necesare pentru stabilirea adevărului și pronunțarea unei hotărâri judecătorești temeinice și legale.

Susține că expertiza contabilă efectuată în cauză este lovită de nulitate deoarece a fost efectuată fără respectarea normelor imperative prevăzute de art. 201, 214 Cpc.

Concluzionează că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile Ordonanței 10/2004 deoarece de Credit Română Daf ost înființată în baza Legii nr. 109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperativelor de credit și nu a obținut autorizație de funcționare în termen de 2 ani prevăzut de art. 262, motiv pentru care trebuia să intre în procedura dizolvării de drept și a lichidării cu respectarea Legii 109/1996.

Prin urmare, speței nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii 64/1995 și nici ale OG 10/2004 cum greșit a reținut judecătorul sindic, concluzionează recurentul.

Prin întâmpinarea existentă la fila 12-15 creditorul intimat solicită respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat arătând că soluția judecătorului sindic este corectă, bazată pe probele administrate, din care rezultă, cu evidență, săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art. 137 lit. a-g din Legea 85/2006.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în raport de dispozițiile art. 304, 304 indice 1 și 306 Cpc, se constată că sentința atacată este temeinică și legală.

Recursul pârâtului este nefondat urmând a fi respins potrivit considerentelor ce se vor expune.

Conform dispozițiilor alin. 1 al. art. 124 din Legea nr. 64/1995, modificată și republicată, în vigoare la data deschiderii procedurii falimentului societății debitoare (Sentința 2265/2004), judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului societății pe acțiuni, sau al societății cu răspundere limitată sau după caz, al organizației cooperatiste ori a asociației cooperatiste teritoriale ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate la literele a-g din același text.

Așadar, în contextul dispozițiilor enunțate, atragerea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare se poate face doar atunci când se dovedește, ca și în cazul răspunderii delictuale reglementată de art.998, 999 Cod civil, că persoanele vinovate au săvârșit una sau mai multe fapte din cele enumerate în textul precitat, că există prejudiciu și legătură de cauzalitate între faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.

În conformitate cu prevederile alin. 1 al art. 39 lit. i din OG nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului instituțiilor de credit, modificată prin legea 278/2004 "Judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul instituției de credit ajunse în stare de insolvență să fie suportată de către membri organelor de conducere, cenzori, auditori financiare, personal de execuție și/sau cu atribuții de control, care au deținut funcțiile respective în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, dacă au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență prin una din următoarele fapte:

i)au întocmit situații financiare, alte situații contabile ori raportări cu nerespectarea prevederilor legale".

Potrivit art. 58 lit. d din OUG 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit administratorii răspund solidar față de de credit pentru organizarea și ținerea contabilității potrivit prevederilor legale în vigoare precum și pentru existența reală a profitului distribuit.

Art. 10 din Legea 82/1991 republicată prevede că "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective."

În speță, așa cum rezultă din cuprinsul rapoartelor întocmite de către lichidatorul judiciar Consult Orăștie și expertiza contabilă, rezultă că pârâtul recurent, în calitate de președinte al Cooperativei de Credit Română D, se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzută de art. 124 alin. 1 lit. d din Legea nr. 64/1995 republicată anume, aceea că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a acordat credite cu încălcarea cerințelor prudențiale, faptă prevăzută și de dispozițiile cuprinse în art. 39 alin. 1 lit. i din OG nr. 10/2004 modificată.

Prejudiciul cauzat de pârât, prin fapta săvârșită, se ridică la suma de 607.059,95 lei evidențiat în tabelul definitiv consolidat al creanțelor Cooperativei de Credit Română

În atari condiții, în mod corect și cu respectarea dispozițiilor legale mai sus enunțate judecătorul sindic a atras răspunderea pârâtului cu plata pasivului rămas neacoperit la societatea debitoare.

Întrucât nu s-a făcut dovada că și ceilalți pârâți și au săvârșit fapte de natura celor prevăzute de textele de lege mai sus enunțate, în mod corect, judecătorul sindic nu a atras răspunderea acestora cu plata pasivului rămas neacoperit la societatea debitoare.

Soluția judecătorului sindic este corectă, bazată pe probele administrate, judicios interpretate, dispozițiile legale incidente fiind just aplicate.

De reținut că, în rejudecare, judecătorul sindic a respectat îndrumările date prin Decizia de casare nr. 41 din 1 februarie 2008.

Așa fiind, recursul pârâtului va fi respins ca nefondat în baza art. 312 Cpc.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul pârâtului împotriva Sentinței comerciale nr. 1012/29 octombrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara desemnat în procedura lichidării judiciare totale a Cooperativei de Credit " Română" Orăștie.

Irevocabilă.

Pronunțată azi 4 martie 2009 în ședință publică.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Ex.2/17.03.2009

Jud fond

Președinte:Gilica Popescu
Judecători:Gilica Popescu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 207/2009. Curtea de Apel Alba Iulia