Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara Operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.210/
Ședința publică din 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- împotriva sentinței comerciale nr.692/JS/12.04.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr.- în contradictoriu cu debitoarea SC - SRL prin lichidator judiciar Ferm Consult și pârâtul intimat, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.692/JS/12.04.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului C-S cu nr.-, judecătorul sindic a dispus dizolvarea debitoarei SC - SRL, închiderea procedurii insolvenței împotriva acesteia, precum și radierea societății din registrul comerțului.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr.1317/JS/09.10.2000 pronunțată în dosarul nr.4369/2000 al Tribunalului-C s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului instituită prin Legea nr.64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva debitoarei SC - SRL, întrucât s-a dovedit că debitoarea se afla în stare de insolvență comercială.
Constatându-se că nu s-a putut realiza redresarea debitoarei, pe bază de plan de reorganizare, prin încheierea nr.199/JS/15.04.2002, s-a dispus încetarea procedurii de reorganizare judiciară împotriva societății debitoare, dispunându-se începerea procedurii falimentului împotriva sa, în condițiile prevăzute de Legea nr.64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Cum însă, procedura falimentului nu a fost închisă până la data de 21.06.2006, când a fost abrogată Legea nr.64/1995, republicată, această procedura a continuat să se desfășoare împotriva debitoarei în conformitate cu Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză să administreze procedura falimentului împotriva debitoarei a procedat la întocmirea Raportului final prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului, în conformitate cu prevederile art.131 din Legea nr.85/2006, arătându-se că la sediul social al debitoarei nu se mai desfășoară nici o activitate și că nu au fost identificate bunuri care, valorificate, să poată acoperi creanțele debitoarei și cheltuielile administrative aferente procedurii insolvenței.
Judecătorul sindic a constatat că împotriva Raportului final întocmit de lichidatorul judiciar nu au fost formulate obiecțiuni de către creditorii care s-au înscris la masa credală a debitoarei, în sensul prevederilor art.129 alin.2, fraza finală din Legea nr.85/2006, respectiv că s-a dat eficiență prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 în sensul că prin sentința civilă nr.42/JS/19.02.2004 pronunțată în dosarul nr.379/2003 al Tribunalului C-S, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus de către judecătorul sindic antrenarea răspunderii personale patrimoniale a administratorului social al debitoarei, pentru acoperirea creanței declarate de către creditoarea AVAS B, în cuantum de 98.325,78 USD, creanță în cazul căreia sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art.142 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, s-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, astfel că s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei, radierea acesteia din registrul comerțului, precum și dizolvarea societății dându-se eficiență dispozițiilor art.227 alin.1 lit.f din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-, solicitând casarea hotărârii atacate, continuarea procedurii falimentului și declanșarea în cadrul procedurii executării silite împotriva persoanelor responsabile de insolvența falitei SC - SRL, după cum s-au identificat prin sentința comercială nr.42/JS/19.02.2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.379/COM/2003.
În motivarea recursului, creditoarea arată că sentința recurată este prematur emisă, contrar spiritului Legii nr.85/2006, criticând-o sub aspectul neconcordanței dispozitivului hotărârii cu prevederile art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006, care devin inaplicabile în condițiile descărcării lichidatorului judiciar de "orice îndatoriri și responsabilități". Se consideră că prin închiderea procedurii, anterior desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanelor culpabile de insolvența societății, creditorii sunt puși în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, aceștia neavând posibilitatea legală să execute silit, individual, bunurile acelor persoane.
Astfel, raportat la dispozițiile art.2, 5 alin.1, 138 alin.1, 140, 136 și 142 alin.1 din Legea nr.85/2006, creditoarea consideră că procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare, cât și în cadrul fazei de faliment; hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membri organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele menționate; sumele recuperate, în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic, prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului, sunt destinate, în caz de faliment, pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art.123 din Legea nr.85/2006.
Se mai arată că întreaga procedura de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, creditoarea arată că nu subzistă nici un motiv legal de a se da curs propunerii lichidatorului de închidere a procedurii, deoarece executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr.85/2006, pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, conform dispozițiilor art.138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Astfel, sentința recurată nu precizează cum va fi pusă în executare sentința de atragere a răspunderii, stabilind și procedura exactă de executare a acesteia și nu precizează destinația sumelor recuperate, de care Legea nr.85/2007 dispune, potrivit art.40 că "vor intra în averea debitorului și vor fi destinate în caz de faliment, acoperii pasivului". Prin urmare, creditoarea caracterizează "autorizarea " creditorilor "să pună în executare dispoziția anterioară conform art.142 din Legea nr.85/2006" ca fiind insuficientă și inoperantă practic.
Creditoarea mai arată că prin modificarea art.142 alin.1, legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar, ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță, respectiv că lichidatorul judiciar nu are obligația și dreptul procesual să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
Din analiza gramaticală a dispozițiilor art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 rezultă că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
În fapt, creditoarea consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art.138 alin.1, pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment, deoarece art.142 alin.2 cuprinde dispoziții de care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Îndeplinirea cerinței legale prevăzută de dispozițiile art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 este imposibilă după închiderea procedurii de faliment, deoarece, potrivit dispozițiilor art.136 din Legea nr.85/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
În acest context, se arată că este evident faptul că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil.
De asemenea, prin interpretarea art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiile Legii nr.85/2006, s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultă și din faptul că printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr.85/2006, care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și a instanțelor abilitate să le judece, respectiv în cazul Legii nr.85/2006, judecătorul sindic din cadrul tribunalului d e la sediul debitorului, iar în cadrul Codului d e procedură civilă, instanța de executare, respectiv judecătoria.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În primul rând este de precizat că antrenarea răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei falite nu s-a dispus prin sentința recurată, ci prin sentința civilă nr. 42/JS/19 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 379/COM/2004.
Prin această sentință s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar SC SRL Reșița și a fost obligat administratorul debitoarei să plătească reclamantei SC SRL Reșița suma de 98.325,78 USD, reprezentând creanța declarată de AVAB B (în prezent AVAS) împotriva debitoarei SC SRL. De menționat că această sentință pronunțată în 2004, sub imperiul vechii legi a reorganizării judiciare și falimentului nr. 64/1995, a rămas irevocabilă prin nerecurare.
În al doilea rând, prin sentința recurată s-a dispus dizolvarea și radierea debitoarei, iar în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL și în temeiul art. 136 din legea 85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedura insolvenței debitoarei, fără ca sentința să cuprindă vreo dispoziție cu privire la antrenarea răspunderii personale patrimoniale.
Art. 131 din Legea 85/2006 dispune că: "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Conform art. 136 din Legea 85/2006: "Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
În aceste condiții toate susținerile recurentei referitoare la antrenarea răspunderii organelor de conducere ale debitoarei, recuperarea sumelor datorate debitoarei, respectiv punerea în executare a hotărârii pronunțate de judecătorul sindic, prin care s-a dispus instituirea răspunderii, nu privesc sentința recurată, care nu a cuprins nici o dispoziție în acest sens, ci sentința care a rămas irevocabilă prin nerecurare.
În cadrul punerii în executare a acelei hotărâri pronunțată în 2004, devin aplicabile dispozițiile art. 142 din Legea 85/2006, fost art. 140 din Legea 64/1995, respectiv se apelează la un executor judecătoresc, care va proceda la executarea sentinței, respectiv recuperarea sumelor datorate recurentei conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă, în cauză nefiind vorba despre o repartizare a sumelor obținute din executarea silită către diverși creditori conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, căci prin sentința de antrenare a răspunderii s-a dispus doar plata sumei datorate recurentei.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art.304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- împotriva sentinței civile nr.692/JS/12.04.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pt. Grefier,
- -
Aflată în concediu de odihnă,
Semnează grefier-șef,
Red./08.04.2008
Dact./09.04.2008/2 ex
Primă instanță: Tribunalul C-S-judecător
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
