Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 211/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercial

DECIZIA nr. 211/ DOSAR nr-

Ședința public din 20 mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Codruța Vodă judector

JUDECTORI - - -

- - -

GREFIER - - -

Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 242/SIND din 7 martie 2008, pronunțate de judectorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.

La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, s-a constatat lipsa prților.

Procedura legal îndeplinit.

Dezbaterile în cauz s-au desfșurat în ședința public din 13 mai 2008, când prțile au lipsit.

Instanța, în vederea deliberrii, a amânat pronunțarea pentru data de 20 mai 2008.

CURTEA

Constat c, prin sentința civil nr. 242/2008, Tribunalul Covasnaa admis acțiunea civil introdus de creditorul-reclamant C astfel cum a fost precizat, în contradictoriu cu pârâtul și debitorul falit "Producție Prestri Servicii și Comerț " reprezentat prin lichidator judiciar - Insolvency și, în consecinț, a dispus ca o parte din pasivul societții debitoare falite în sum de 51.010 lei s fie suportat de pârât în calitate de administrator social al debitorului falit "Producție Prestri Servicii și Comerț ", sum ce va fi vrsat în contul special al debitorului falit aflat în procedura insolvenței, în vederea plții datoriilor.

A dispus înființarea unui sechestru asigurtor asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului.

Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut urmtoarele considerente:

Prin sentința civil nr. 1503 din 6 decembrie 2002 s-a deschis procedura reorganizrii judiciare prevzute de Legea nr.64/1995, republicat, iar prin încheierea de ședinț din 7 mai 2004 s-a decis intrarea în falimenta debitorului "Producție Prestri Servicii și Comerț "

Din raportul privind cauzele și împrejurrile care au condus la starea de insolvenț rezult c pârâtul a fost administratorul social al debitorului falit.

Din raportul lichidatorului judiciar reiese c prin activitatea corespunztoare desfșurat de pârât, acesta a contribuit la ajungerea societții debitoare în stare de insolvenț prin cauzarea unui prejudiciu de 51.010 lei, dup cum urmeaz:

Cu factura fiscal nr. - din 8 mai 2000 debitorul falit al crui administrator social și asociat unic a fost pârâtul, a vândut pârâtului (adic lui însuși) un apartament cu suma de 2.500 lei cu toate c valoarea contabil a imobilului era de 9.563,49 lei. Prin urmare, s-a folosit bunul societții în interes propriu, vândut discreționar și la un preș derizoriu (foarte mult sub prețul pieții).

Tranzacția s-a fcut în baza unui înscris sub semntur privat, dup care pârâtul a utilizat acest imobil ca și garanție real pentru obținerea unui împrumut în sum de 10.000 USD acordat de de Credit Bârsei, sum pe care nu a restituit-o și nici nu a mai justificat- A se vedea în acest sens Publicația de vânzare din 3 iunie 2005emis de executorul judectoresc, imobilul fiind evaluat la 52.000 lei.

Drept urmare, prin vânzarea acestui activ la un preț derizoriu cu mult sub valoarea contabil și celui de piaț, debitorul falit a fost prejudiciat cu 7.631 lei.

Apoi cu factura fiscal nr.- din 5 mai 2006 pârâtul a înstrinat numitului C la prețul de 1.500 lei o încpere din patrimoniul societții debitoare situat în Sf. G,-,.60,.J,.2, înscris în CF nr. 11343 Sf. Valoarea contabil a acestui imobil era de 3.745 lei. Și în urma acestei tranzacții debitorul falit a fost prejudiciat cu 2.245 lei.

Cu factura fiscal nr. - din 16 mai 2000, pârâtul a dispus vânzarea din patrimoniul societții debitoare pentru sine a unui combinator (utilaj agricol) la prețul de 225 lei faț de 1.000 lei valoarea de inventar și a unui disc agricol cu prețul de 144 lei faț de 6.073 lei valoarea contabil, prejudiciul adus societții debitoare fiind de 775 lei.

Fapta ilicit comis de pârât const în aceea c acesta a folosit bunurile societții în folosul propriu.

În cursul anului 2001, au continuat înstrinrile din patrimoniul societții debitoare astfel:

Cu facturile fiscale nr. -/26 martie 2001 respectiv nr. -/26 iunie 2001, pârâtul a înstrinat ctre SRL o moar și un elevator, fr îns ca din bilanțul contabil pe 2001 s rezulte vreo ieșire de active. Cele dou facturi, prima în sum de 12.521,60 lei și a doua de 8.435,80 lei nu au fost înregistrate și evidențiate în contabilitatea debitorului falit. Drept urmare, sumele au fost folosite în interesul personal al pârâtului, iar debitorul falit a fost prejudiciat prin aceast fapt ilicit cu suma de 20.957 lei.

În luna martie 2002 au fost înregistrate ca și casate mijloace fixe în sum de 54.648,22 lei ce constau în autoturisme, mijloace de transport, operațiune asupra creia pârâtul a revenit în cursul lunii urmtoare și a stornat-o ca și operațiune contabil contravaloare de bunuri necasate, îns în sum de 29.981,4 lei. Nota contabil și operațiunile contabile care trebuiau înregistrate în jurnalul contabil, nu au fost identificate de lichidatorul judiciar. Dup aceasta, în

lunii iulie 2002 din aceast sum de 29.981,4 lei este retras din contabilitatea firmei suma de 6.200 lei cu titlu de "cheltuieli de transport", care a fost evidențiat numai în balanța de verificare. Actul pe baza cruia s-a fcut operațiunea nu a mai fost predat lichidatorului judiciar.

De asemenea, la 22 iulie 2007 a fost înregistrat în contabilitate o înregistrare de mijloace de transport reflectat în jurnalul contabil îns factura nr.-/22 iulie 2002 (evidențiat în jurnalul societții debitoare) în sum de 7.953 lei prin care Tauro SRL a achiziționat mijlocul de transport de la debitorul falit nu a mai fost identificat și nici predat lichidatorului judiciar.

Totodat, aceast factur a mai fost înregistrat în evidențele contabile prin grija pârâtului înc o dat în cursul lunii august 2002.

conturile, a rezultat o diferenț de 6.243 lei, sum trecut în contul "cheltuielilor".

În urma dublei înregistrri a sumei de 7.953 lei, pârâtul a svârșit fapta prevzut de art. 138 alin.1 lit."d" din Legea nr.85/2007.

În urma verificrii soldurilor conturilor sintetice cu cele analitice la active corporale în anul 20003 rezult o diferenț de 18.939 lei cu titlu de înstrinri care nu au fost identificate de lichidatorul judiciar.

Prin faptele ilicite reținute în sarcina pârâtului, judectorul-sindic a constatat c acesta a produs un prejudiciu debitorului falit, al cprui administrator social a fost, în sum de 51.010 lei.

Pârâtul nu a produs probe care s rstoarne forța probant a rapoartelor lichidatorului judiciar, acesta având la baz documentele contabile ale debitorului falit.

Drept urmare, aprrile pârâtului din întâmpinarea formulat vor fi înlturate ca nefondate.

Potrivit art.138 alin.(1) lit."a", "d" și "e" din Legea nr. 85/2006, faptele de înstrinare a bunurilor din patrimoniul debitorului, de folosire a activului persoanei juridice în folosul propriu, de ținere a unei contabilitți fictive, de ascundere a unei prți din activul societții, ori de mrire în mod fictiv a pasivului acesteia, atrag rspunderea patrimonial a conductorilor societții comerciale în faliment.

Aceast rspundere are natura juridic a rspunderii delictuale, fiind necesar a se constata existența cerințelor cumulative prevzute de art.998 din Codul civil și anume: fapta ilicit, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovția.

În speța de faț aceste elemente sunt evidente, ceea ce a justificat admiterea acțiunii introductive de instanț

Vzând și dispozițiile art. 591 din Codul d e procedur civil, pentru garantarea recuperrii pagubei produse de pârât patrimoniului debitorului falit, s-a dispus instituirea sechestrului asigurtor asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului.

Împotriva a cestei hotrâri a declarat recurs pârâtul pentru urmtoarele motive:

Ca elemente de fapt, se arat c între balanța analitic și cea sintetic aferent lunii aprilie 2004 nu exist diferențe. De asemenea, cu ocazia inventarierii, atât la construcții cât și la mijloace de transport nu au existat diferențe între stocul scriptic și stocul practic. Se arat c nu au existat deficiențe cu privire la înscrierile din contabilitate. De asemenea, dup calculele proprii, cifra prezentat în pagina 4 a raportului din 28.04.2006de 1.849.446.934 lei nu este corect, cifra real fiind 1.047.766.262 lei.

Dup prima zi de înfțișare, intimata în mod tardiv a întregit obiectul acțiunii și prin aceasta a înclcat prevederile art. 132 Cod procedur civil, situație faț de care recurentul s-a opus categoric la primirea ei la termenul din data de 2 noiembrie 2007. În mod greșit faț de completarea obiectului acțiunii introductive, și nu doar o simpl majorare a câtimii cuantumului pretențiilor, instanța nu a dispus înregistrarea separat, pronunțând astfel o hotrâre nelegal.

Consider c se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, întrucât reclamantei nu avea mandat expres de renunțare la proba cu expertiza admis de instanț și câștigat cauzei și, pe de alt parte, renunțarea trebuia pus în discuția contradictorie a prților.

Analizând hotrârea atacat în limita motivelor de recurs formulate, Curtea reține urmtoarele:

În legtur cu primul motiv de recurs, diferențele dintre balanța analitic și cea sintetic nu se situeaz la nivelul lunii aprilie 2004, ci la nivelul lunii ianuarie 2003, așa cum s-a artat prin raportul lichidatorului judiciar din 24.04.2006.

În legtur cu cel de al doilea motiv de recurs, referitor la folosirea bunurilor societții în interes personal sau al altei persoane, așa cum a reținut și judectorul-sindic, din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezult c sunt aplicabile dispozițiile art. 138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.

Cu privire la anul 2000, se reține c pârâtul a vândut bunuri din patrimoniul societții ctre el însuși ( imobile și bunuri mobile de valoare mare - combinator și disc) la prețuri inferioare celor înregistrate în contabilitate, cu consecința diminurii activului și reducerii dreptului de gaj general al creditorilor. În anul 2001, au fost înstrinate ctre SRL o moar și un elevator pe baza unor facturi care nu au fost înregistrate în contabilitate.

În contabilitatea societții, în cursul lunii martie 2002 a fost înregistrat casarea mijloacelor fixe în valoare de 546.482.257 lei vechi (54.648,22 lei) constând în autoturisme și mijloace de transport, operațiune asupra creia se revine în cursul lunii urmtoare, fiind stornat ca și contravaloare de bunuri necasate în sum de 29.981,4 lei. Nota contabil și operațiunile care trebuiau înregistrate în jurnal, nu au fost identificate. Apoi, în cursul lunii iulie, din suma de 29.981,4 lei este scoas din contabilitate suma de 6.200 lei cu titlu de cheltuieli de transport, suma fiind evidențiat doar îîn balanța de verificare, întrucât actul în baza cruia s-a efectuat operațiunea nu a fost gsit.

Tot în cursul lunii iulie 2002 a fost contabilizat i înstrinare de mijloace de transport, reflectat în jurnal, îns factura nr.- din 22 iulie 2002 în valoare de 7.953 lei prin care Tauro SRL a achiziționat acest mijloc de transport, nu a fost identificat. Factura respectiv a fost înregistrat înc o dat în cursul lunii august 2002.

În urma regularizrilor între conturi a rezultat o diferenț de 6.243 lei care a fost trecut pe cheltuieli.

Datorit înregistrrii duble a sumei de 7.953 lei se poate aprecia c societatea nu a ținut o contabilitate conform cu legea, fapta prevzut de art. 138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2007.

Pe baza tuturor aspectelor menționate, judectorul-sindic a reținut în mod corect svârșirea de ctre pârât a faptelor prevzute de art.138 alin.1 lit.a,d, e din Legea nr. 85/2006.

În ceea ce privește modificarea cuantumului pretențiilor, Curtea reține c cererea de chemare în judecat nu se socotește modificat în cazul în care reclamantul majoreaz câtimea obiectului cererii (art.132 alin.2 Cod procedur civil), în speț cuantumul pretențiilor fiind mrit la suma de 51.000 lei.

În ceea ce privește renunțarea la expertiza tehnic, Curtea reține c este un act de dispoziție al prții în cauz care nu depinde de încuviințarea prții adverse și, pe de alt parte, principiul contradictorialitții a fost respectat, pârâtul având termen în cunoștinț pentru termenele la care s-a încuviințat și s-a renunțat la aceast prob.

Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedur civil, recursul va fi respins ca nefondat și hotrârea judectorului-sindic menținut în întregime.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 242/SIND/7.03.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.

Irevocabil.

Pronunțat în ședinț public, astzi 20 mai 2008.

Președinte Judector Judector

Grefier

Red.GȘ/4.06.2008

Dact.:/06.06.2008/ 2 ex.

Jud.sindic:

Președinte:Codruța Vodă
Judecători:Codruța Vodă, Gabriel Ștefăniță Carmen Bujan

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 211/2008. Curtea de Apel Brasov